Lege din 11/12/1968
Codul de procedura penala
Buletinul Oficial din 11/12/1968

CODUL DE PROCEDURA PENALA

PARTEA GENERALA

TITLUL I - Regulile de baza si actiunile in procesul penal

Capitolul I - Scopul si regulile de baza ale procesului penal

Art. 1. - Scopul procesului penal.
Procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor, precum si la educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor.

Art. 2. - Legalitatea si oficialitatea procesului penal.
Procesul penal se desfasoara atit in cursul urmaririi penale cit si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege.
Actele necesare desfasurari procesului penal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cind prin lege se dispune altfel.

Art. 3. - Aflarea adevarului.
In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului.

Art. 4. - Rolul activ.
Organele de urmarire penala si instantele de judecata sint obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal.

Art. 5. - Garantarea libertatii persoanei.
In tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei.
Nici o persoana nu poate fi retinuta sau arestata si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restringere a libertatii decit in cazurile si in conditiile prevazute de lege.
Daca cel impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive sau o masura de restringere a libertatii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului, sa se adreseze instantei competente, potrivit legii.
Orice persoana impotriva careia s-a luat ilegal o masura preventiva are dreptul la repararea pagubei suferite, in conditiile prevazute de lege.
In tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea in libertate provizorie, sub controlul judiciar sau pe cautiune.

Art. 5^1. - Respectarea demnitatii umane.
Orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau de judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane. Supunerea acesteia la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante, este pedepsita prin lege.

Art. 6. - Garantarea dreptului de aparare.
Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal.
In cursul procesului penal, organele judiciare sint obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare.
Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.
Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal.
Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnindu-se aceasta in procesul verbal de ascultare. In conditiile si in cazurile prevazute de lege, organele judiciare sint obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentie juridice a invinuitului sau a inculpatului, daca acesta nu are aparator ales.

Art. 7. - Limba in care se desfasoara procesul penal.
In desfasurarea procesului penal se foloseste limba romana.
In fata organelor judiciare din unitatile administrativ-teritoriale locuite si de populatie de alta nationalitate decit cea romana, se asigura folosirea limbii materne a acelei populatii.

Art. 8. - Folosirea limbii oficiale prin traducator.
Partilor care nu vorbesc limba in care se desfasoara procesul penal li se asigura posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului si dreptul de a vorbi in instanta si a pune concluzii prin traducator.

Capitolul II - Actiunea penala si actiunea civila in procesul penal

Sectiunea I - Actiunea penala

Art. 9. - Obiectul si exercitarea actiunii penale.
Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au savirsit infractiuni.
Actiunea penala se pune in miscare prin actul de inculpare prevazut de Iege.
Actiunea penala se poate exercita in tot cursul procesului penal.

Art. 10. - Cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata.
Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cind a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca:
a) fapta nu exista;
b) fapta nu este prevazuta de legea penala;
b^1) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni;
c) fapta nu a fost savarsita de catre invinuit sau inculpat;
d) faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii;
e) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei;
f) lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;
g) a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul faptuitorului;
h) a fost retrasa plingerea prealabila ori partile s-au impacat, in cazul infractiunilor pentru care retragerea plingerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala;
i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;
j) exista autoritate de lucru judecat. Impiedicarea produce efecte chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica.
In cazul prevazut la lit. f, actiunea penala poate fi pusa in miscare ulterior in conditii legale.

Art. 11. - Clasarea, scoaterea de sub urmarire, incetarea urmaririi penale, achitarea si incetarea procesului penal.
Cind se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute in art. 10:
1. In cazurile urmaririi penale procurorul, la propunerea organului de cercetare penala sau din oficiu, dispune:
a) clasarea, cind nu exista invinuit in cauza;
b) scoaterea de sub urmarire, in cazurile prevazute in art. 10 lit. a- e, cind exista invinuit sau inculpat in cauza;
c) incetarea urmaririi penale, in cazurile prevazute in art 10 lit. f - h si j, cind exista invinuit sau inculpat in cauza.
2. In cursul judecatii instanta pronunta:
a) achitarea in cazurile prevazute in art. 10 lit. a- e;
b) incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art. 10 lit. f- j.

Art. 12. - Sesizarea altor organe decat cele judiciare.
In cazurile aratate in art 10 lit. b, d si e, procurorul poate dispune clasarea sau scoaterea de sub urmarire, ori instanta de judecata care pronunta achitarea, daca apreciaza ca fapta ar putea atrage masuri ori sanctiuni altele decit cele prevazute de legea penala, sesizeaza organul competent.

Art. 13. - Continuarea procesului penal in caz de amnistie, prescriptie sau de retragere a plangerii.
In caz de amnistie, prescriptie ori de retragere a plangerii prealabile, invinuitul penal poate cerc continuarea procesului penal.
Daca se constata vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. a-e, procurorul dispune scoaterea de sub urmarire, iar instanta de judecata pronunta achitarea.
Daca nu se constata vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. a-e, procurorul dispune incetarea urmaririi penale, iar instanta de judecata pronunta incetarea procesului penal.

Sectiunea a II -a - Actiunea Civila

Art. 14. - Obiectul si exercitarea actiunii civile.
Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, precum si a partii responsabile civilmente.
Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale din cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila.
Repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile:
a) in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare savirsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si prin orice alt mijloc de reparare;
b) prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in natura nu este cu putinta.
De asemenea, se acorda despagubiri banesti pentru folosul de care a fost lipsita partea civila.

Art. 15. - Constituirea ca parte civila. Persoana vatamata se poate constitui parte civila in contra invinuitului sau inculpatului si a persoanei responsabile civilmente.
Constituirea ca parte civila se poate face in cursul urmaririi penale, precum si in fata instantei de judecata pina la citirea actului de sesizare.
Calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa in calitate de parte vatamata in aceeasi cauza.
Actiunea civila este scutita de taxa de timbru.

Art. 16. - Partea responsabila civilmente.
Introducerea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie in cursul urmaririi penale, fie in fata instantei de judecata pina la citirea actului de sesizare.
Persoana responsabila civilmente poate interveni in procesul penal pina la terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta, luind procedura din stadiul in care se afla in momentul interventiei.
Partea responsabila civilmente are, in ce priveste actiunea civila, toate drepturile pe care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat.

Art. 17. - Exercitarea din oficiu a actiunii civile.
Actiunea civila se porneste si se exercita si din oficiu, cind persoana vatamata este o organizatie din cele prevazute in art. 145 din Codul penal.
In acest scop, organul de urmarire penala sau instanta de judecata va cere organizatiei pagubite sa prezinte situatia cu privire la intinderea pagubei si date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita. Organizatia este obligata sa prezinte situatia si datele cerute.
In cazul aratat in alin. 1, instanta este obligata sa se pronunte din oficiu asupra repararii pagubei, chiar daca organizatia pagubita nu este constituita parte civila.
Dispozitiile alin. 1 si 3 se aplica si in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa.

Art. 18. - Sustinerea actiunii civile de catre procuror.
Procurorul poate sustine in fata instantei actiunea civila pornita de persoana vatamata.
Cand persoana vatamata este o organizatie din cele prevazute in art. 145 din Codul penal sau o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa, procurorul, cand participa la judecata, este obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, chiar daca nu este constituita parte civila.

Art. 19. - Actiunea adresata instantei civile.
Persoana vatamata care nu s-a putut constitui parte civila in procesul penal poate introduce la instanta civila actiune pentru repararea pagubei pricinuite prin infractiune.
Judecata in fata instantei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale.
De asemenea, poate sa porneasca actiune in fata instantei civile persoana vatamata care s-a constituit parte civila sau pentru care s-a pornit din oficiu actiune civila in procesul penal, dar acesta a fost suspendat. In caz de reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda.
Persoana vatamata care a pornit actiunea in fata instantei civile poate sa paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala sau instantei de judecata, daca punerea in miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei civile nu poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarire chiar definitiva.

Art. 20. - Cazuri speciale de rezolvare a actiunii civile.
Persoana vatamata constituita parte civila in procesul penal poate sa porneasca actiune in fata instantei civile, daca instanta penala, prin hotararea ramasa definitiva, a lasat nesolutionata actiunea civila.
In cazurile in care actiunea civila a fost exercitata din oficiu, daca se constata din probe noi ca paguba nu a fost integral reparata, diferenta poate fi ceruta pe cale a unei actiuni la instanta civila.
De asemenea, persoana vatamata se poate adresa cu actiune la instanta civila, pentru repararea pagubelor care s-au nascut ori s-au descoperit dupa pronuntarea hotaririi penale de prima instanta.

Art. 21. - Exercitarea actiunii civile de catre sau fata de succesori.
Actiunea civila ramane in competenta instantei penale in caz de deces al uneia din parti, introducandu-se in cauza mostenitorii acesteia.
Daca una din parti este persoana juridica, in caz de reorganizare a acesteia, se introduce in cauza organizatia succesoare in drepturi, iar in caz de desfiintare sau de dizolvare se introduc in cauza lichidatorii.

Art. 22. - Autoritatea hotararii penale in civil si efectele hotararii civile in penal.
Hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savirsit-o si a vinovatiei acesteia.
Hotararea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata organului de urmarire penala si a instantei penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savirsit-o si a vinovatiei acesteia.

Sectiunea a III - a - Partile in procesul penal

Art. 23. - Inculpatul.
Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in procesul penal si se numeste inculpat.

Art. 24. - Alte parti in procesul penal.
Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, daca participa in procesul penal, se numeste parte vatamata.
Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal se numeste parte civila.
Persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste parte responsabila civilmente.

TITLUL II - Competenta

CAPITOLUL I - Felurile competentei

Sectiunea I - Competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei

Art. 25. - Competenta judecatoriei.
Judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.

Art. 26. - Competenta tribunalului militar.
Tribunalul militar judeca in prima instanta:
1. infractiunile savirsite de militari pina la gradul de capitan inclusiv, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante;
2. urmatoarele infractiuni savarsite de civili:
a) infractiunile contra bunurilor aflate in proprietatea, administrarea sau folosinta Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei - Directia Generala a Penitenciarelor -, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Serviciului de Protectie si Paza, care prin natura sau destinatia lor au un caracter militar sau intereseaza capacitatea de aparare ori sigoranta statului;
b) infractiunile prevazute in art. 348-354 din Codul penal;
3. infractiunile savirsite in legatura cu serviciul de catre salariatii civili din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei - Directia Generala a Penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante.

Art. 27. - Competenta tribunalului.
Tribunalul:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute in Codul penal in art. 174-177, 179, 189 alin. 3, art. 190, 197 alin. 2 si 3, art. 209 alin. 3, art. 211 alin. 2 si 3, art. 212, 215 alin. 5, art. 215^1 alin. 2, art. 218, 219 alin. 3 daca fapta a avut ca urmare un dezastru si alin. 4, art. 238, 239 alin. 3, art. 248^1, 252, 254, 255, 257, 266-270, 273 alin. 2, 274 alin. 2, 275 alin. 3, 276, 279 alin. 3, art. 279^1, 280, 280^1, 282-285, 298, 302, 312 si 317, precum si infractiunea de contrabanda, daca a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive;
b) infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei persoane;
c) infractiunile privind siguranta nationala a Romaniei prevazute de legi speciale;
d) infractiunea de trecere frauduloasa a frontierei de stat in cazurile in care minimul special al pedepsei este de doi ani sau mai mare;
e) infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul bancar;
f) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotaririlor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor privind infractiunile mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a);
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii, in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a), precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din raza sa teritoriala.

Art. 28. - Competenta tribunulului militar.
Tribunalul militar teritorial:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile savarsite de ofiterii superiori, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante;
b) infractiunile mentionate in art. 27 pct. 1 lit. a), b) si c), savarsite de militari pana la gradul de capitan inclusiv, ori savarsite in legatura cu serviciul de catre salariatii civili din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei -Directia Generala a Penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza;
c) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare, cu exceptia infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a) si a infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a) si al infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din raza sa teritoriala.

Art. 28^1. - Competenta Curtii de Apel.
Curtea de Apel:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155 -173 si 356-361;
b) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, precum si de notarii publici;
c) infractiunile savarsite de judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene;
d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de tribunale;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunale sau intre judecatorii si tribunale din raza sa teritoriala, ori intre judecatorii din circumscriptia unor tribunale diferite, aflate in raza teritoriala a Curtii.

Art. 28^2. - Competenta Curtii Militare de Apel.
Curtea Militara de Apel:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute in Codul penal in art. 155 - 173 si art. 356 - 361, savarsite de militari ori savarsite in legatura cu serviciul de catre salariatii civili din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei - Directia Generala a Penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza;
b) infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalelor militare teritoriale, precum si procurorii militari de la parchetele militare de pe langa aceste instante;
c) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare teritoriale;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare teritoriale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare teritoriale sau intre tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale ori intre tribunale militare din raza de competenta a unor tribunale militare teritoriale diferite.

Art. 29. - Competenta Curtii Supreme de Justitie.
Curtea Suprema de Justitie:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile savarsite de senatori si depulati;
b) infractiunile savarsite de membrii Guvernului;
c) infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitulionale, membrii, judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi si de presedintele Consiliului Legislativ;
d) infractiunile savarsite de maresali, amirali si generali;
e) infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si de ceilalti membri ai inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
f) infractiuni savarsite de judecatorii si magistratii asistenti de la Curtea Suprema de Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante;
g) alte cauze date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de recurs judeca:
a) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
b) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
c) recursurile impotriva hotararilor penale ale curtii Supreme de Justitie;
3. judeca recursurile in interesul legii;
4. judeca recursurile in anulare;
5. solutioneaza:
a) conflictele de competenta in cazurile in care Curtea Suprema de Justitie este instanta superioara comuna;
b) cazurile in care cursul justitiei este intrerupt;
c) cererile de stramutare.

Sectiunea a II- a - Competenta teritoriala

Art. 30. - Competenta pentru infractiunile savarsite in tara.
Competenta dupa teritoriu este determinata de:
a) locul unde a fost savarsita infractiunea;
b) locul unde a fost prins faptuitorul;
c) locul unde locuieste faptuitorul;
d) locul unde locuieste persoana vatamata.
Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin. 1, in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala.
Cind urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie sau de catre parchetele de pe langa curtile de apel ori de pe langa tribunale sau de catre un organ de cercetare central ori judetean, procurorul prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele prevazute in alin. 1 ii revine competenta de a judeca tinand seama ca, in raport cu imprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal.
Prin "locul savarsirii infractiunii" se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in total sau in parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.

Art. 31. - Competenta pentru infractiunile savarsite in strainatate.
lnfractiunile savarsite in afara teritoriului tarii se judeca, dupa caz, de catre instantele civile sau militare in a caror raza teritoriala isi are domiciliul sau locuieste faptuitorul. Daca acesta nu are domiciliul si nici nu locuieste in Romania, si fapta este de competenta judecatoriei, se judeca de Judecatoria sectorului 2, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie si calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti.
Infractiunea savarsita pe o nava este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.
Infractiunea savarsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.
Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul roman, competenta este cea prevazuta de alin. 1, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

Sectiunea a III-a - Competenta in caz de indivizibilitate si conexitate

Art. 32. - Reunirea cauzelor.
In caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata in prima instanta, daca are loc in acelasi timp pentru toate faptele si pentru toti faptuitorii, se efectueaza de aceeasi instanta.

Art. 33. - Cazurile de indivizibilitate.
Este indivizibilitate:
a) cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane;
b) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act;
c) in cazul infractiunii continuate sau in orice alte cazuri cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune

Art. 34. - Cazurile de conexitate.
Este conexitate:
a) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite, de una sau mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc;
b) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite in timp ori in loc diferit, dupa o prealabila intelegere intre infractori;
c) cand o infratiune este savarsita pentru a pregati, a inlesni, a ascunde comiterea altei infracitiuni, ori este savarsita pentru a inlesni sau a asigura sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului altei infractiuni;
d) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justitiei.

Art. 35. - Competenta in caz de indivizibilitate sau conexitate.
In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca competenta in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai intai sesizate, iar daca competenta dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferite competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad.
Daca dintre instante una este civila, iar alta militara, competenta revine instantei militare.
Daca instanta civila este superioara in grad, competenta revine instantei militare echivalente in grad cu instanta civila.
Competenta de a judeca cauzele reunite ramane dobandita instantei, chiar daca pentru fapta sau faptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea.
Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera.

Art. 36. - Instanta competenta a hotari reunirea cauzelor.
Reunirea cauzelor se hotaraste de instanta careia ii revine competenta de judecata, potrivit dispozitiilor art. 35.
In cazul prevazut in art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotaraste de instanta civila, care trimite dosarul instantei militare careia ii revine competenta.

Art. 37. - Cazuri speciale.
In cazurile de indivizibilitate prevazute in art. 33 lit. a) si b), precum si in cele de conexitate, cauzele sunt reunite, daca ele se afla in fata primei instante de judecata, chiar dupa desfiintarea hotararii cu trimitere de catre instanta de apel sau dupa casarea cu trimitere de catre instanta de recurs.
Cauzele se reunesc si la instantele de apel, precum si la cele de recurs, de acelasi grad, daca se afla in acelasi stadiu de judecata.
In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. c, cauzele trebuie sa fie reunite intotdeauna.

Art. 38. - Disjunctia.
In cazuri de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. a, precum si in toate cazurile de conexitate, instanta poate dispune, in interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau dintre infractiuni sa se faca separat.

Sectiunea a IV- a - Dispoztii comune

Art. 39. - Exceptii de necompetenta.
Exceptia de necompetenta materiala si cea de necompetenta dupa calitatea persoanei pot fi ridicate in cursul procesului penal, pana la pronuntarea hotararii definitive.
Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata.
Exceptiile de competenta pot fi ridicate de procuror, de oricare din parti, sau puse in discutia partilor din oficiu.

Art. 40. - Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului.
Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului, instanta ramane competenta a judeca, chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii nu mai are acea calitate:
a) fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului;
b) s-a dat o hotarare in prima instanta.
Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei.

Art. 41. - Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii.
Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca chiar daca constata, dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, ca infractiunea este de competenta instantei inferioare.
Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instantei de judecata, afara de cazul cand prin acea lege s-ar dispune altfel.

Art. 42. - Declinarea de competenta.
Instanta de judecata care isi declina competenta trimite dosarul instantei de judecata aratata ca fiind competenta prin hotararea de declinare.
Daca declinarea a fost determinata de calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi actele indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata.
In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
Hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului.

Art. 43. - Conflictul de competenta.
Cand doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca acceasi cauza ori isi declina competenta, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna.
Cand conflictul de competenta se iveste intre o instanta civila si una militara, solutionarea conflictului este de competenta Curtii Supreme de Justitie.
Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata in caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta.
Hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici recursului.
In toate cazurile, sesizarea se poate face si de procuror sau de parti.
Pana la solutionarea conflictului pozitiv de competenta judecata se suspenda.
Instanta care si-a declinat competenta ori s-a declarat competenta cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.
Instanta ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de competenta cu citarea partilor.
Cand instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna trimite dosarul instantei superioare comune.
Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotararea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, afara de cazul in care, in urma noii situatii de fapt ce rezulta din completarea cercetarii judecatoresti, se constata ca fapta constituie o infractiune data prin lege in competenta altei instante.
Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitjiile art. 42 alin. 2.

Art. 44. - Chestiuni prealabile.
Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante.
Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba provitoare la materia careia ii apartine acea chestiune.
Hotararea definitiva a instantei civile, asupra unei imprejurari ce constituie o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru judecat in fata instantei penale.

Art. 45. - Dispozitii care se aplica la urmarirea penala.
Dispozitiile cuprinse in art. 30-36, 38, 40, 42, 44 se aplica in mod corespunzator si in cursul urmaririi penale.
Cand nici unul din locurile aratate in art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenta revine organului de urmarire penala care a fost mai intai sesizat.
In caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste in ordinea enumerarii de la art. 30 alin. 1.
Daca in raport cu vreunul din criteriile aratate in art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmarire penala, competenta revine organului care a fost mai intai sesizat.
Urmarirea penala a infractiunilor savarsite in conditiile prevazute in art. 31 se efectueaza de catre organul de urmarire penala din raza teritoriala a instantei competente sa judece cauza.
Conflictul de competenta intre doi sau mai multi procurori se rezolva de catre procurorul superior comun acestora. Cand conflictul se iveste intre doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea asupra activitatii de cercetare penala a acestor organe.

CAPITOLUL II - Incompatibilitatea si stramutarea

Sectiunea I - Incompatibilitatea

Art. 46 - Rudenia intre judecatori.
Judecatorii care sunt soti sau rude apropiate intre ei nu pot face parte din acelasi complet de judecata.

Art. 47. - Judecatorul care s-a pronuntat anterior.
Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o instanta superioara sau la judecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii cu trimitere in apel sau dupa casarea cu trimitere in recurs.
De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in acea cauza.

Art. 48. - Alte cauze.
Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca, daca in cauza respectiva:
a) a pus in miscare actiunea penala, a emis mandatul de arestare, a dispus trimiterea in judecata, sau a pus concluzii in fond in calitate de procuror la instanta de judecata;
b) a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din parti;
c) a fost expert sau martor;
d) exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma, el, sotul sau vreo ruda apropiata.

Art. 49. - Incompatibilitatea procurorului, grefierului si a organului de cercetare penala.
Dispozitiile art. 46 se aplica procurorului si grefierului de sedinta, cand cauza de incompatibilitate exista intre ei sau intre vreunul dintre ei si unul din membrii completului de judecata.
Dispozitiile privind cazurile de incompatibilitate prevazute in art. 48 lit. b) c) si d) se aplica procurorului, persoanei care efectueaza cercetarea penala si grefierului de sedinta.
Procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei in prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in apel sau in recurs.
Persoana care a facut urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la completarea sau refacerea acesteia, cand completarea sau refacerea este dispusa de instanta.

Art. 50. - Abtinerea.
Persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui instantei, procurorului care supravegheaza cercetarea penala sau a procurorului ierarhic superior, ca se abtine de a participa la procesul penal cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii.
Declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate.

Art. 51. - Recuzarea.
In cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratia de abtinere, poate fi recuzata atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, de oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat de existenta cazului de incompatibilitate.
Recuzarea se formuleaza oral sau scris, cu aratarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzarii.

Art. 52. - Procedura de solutionare in cursul judecatii.
Abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului sau grefierului se solutioneaza de un alt complet, in sedinta secreta, fara participarea celui ce declara ca se abtine sau este recuzat.
Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de indata, ascultandu-se procurorul cand este prezent in instanta, iar daca se gaseste necesar, si partile, precum si persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere.
Cand abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevazut in art. 46 si 49 alin. 1, instanta, admitind recuzarea, stabileste care dintre persoanele aratate in mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.
In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
Abtinerea sau recuzarea care priveste intreaga instanta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara. Aceasta, in cazul in care gaseste intemeiata abtinerea sau recuzarea, desemneaza pentru judecarea cauzei o instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a produs abtinerea sau recuzarea.
Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si ceea prin care s-a admis recuzarea, nu sint supuse nici unei cai de atac.

Art. 53. - Procedura de solutionare in cursul urmaririi penale.
In cursul urmaririi penale, asupra abtinerii sau recuzarii se pronunta procurorul care supravegheaza cercetarea penala sau procurorul ierarhic superior.
Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectueaza cercetarea penala se adreseaza fie acestei persoane, fie procurorului. In cazul in care cererea este adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceata este obligata sa o inainteze impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24 ore, procurorului, fara a intrerupe cercetarea penala.
Procurorul este obligat sa solutioneze cererea in cel mult 3 zile, printr-o ordonanta.
Cererea de recuzare care priveste pe procuror se solutioneaza in acelasi termen si in aceleasi conditii de procurorul ierarhic superior.
Abtinerea se solutioneaza potrivit dispozitiilor din alin. 3 si 4, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 54. - Incomputibilitatea expertului si interpretului.
Dispozitiile art. 48, 50, 51, 52 si 53 se aplica in mod corespunzator expertului si interpretului.
Calitatea de expert este incompatibila cu aceea de martor in aceeasi cauza. Calitatea de martor are intiietate.
Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori in aceeasi cauza nu constituie un motiv de recuzare.

Sectiunea a II-a - Stramutarea judecarii cauzei penale

Art. 55. - Temeiul stramutarii.
Curtea Suprema de Justitie stramuta judecarea unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad, in cazul in care, apreciind temeinicia motivelor de stramutare, considera ca prin aceasta se asigura desfasurarea normala a procesului.
Stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, de procuror sau de ministrul justitiei.

Art. 56. - Cererea si efectele ei.
Cererea de stramutare se adreseaza Curtii Supreme de Justitie si trebuie motivata. inscrisurile pe care se sprijina cererea se alatura la aceasta, sunt detinute de partea care cere stramutarea.
In cerere se face mentiune daca in cauza se gasesc arestati.
Suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa de presedintele Curtii Supreme de Justitie la primirea cererii, sau de catre Curtea Suprema de Justitie dupa ce aceasta a fost investita.
Cererea facuta de ministrul justitiei sau de procurorul general suspenda de drept judecarea cauzei.

Art. 57. - Procedura de informare.
Presedintele Curtii Supreme de Justitie cere, pentru lamurirea instantei, informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicandu-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare.
Cand Curtea Suprema de Justitie este instanta ierarhic superioara, informatiile se cer Ministerului Justitiei.
In cazul introducerii unei noi cereri de stramutare la aceeasi cauza, cererea de informatii este facultativa.

Art. 58. - Instiintarea partilor.
Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia masuri pentru incunostiintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu mentiunea ca partile pot trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii.
In informatiile trimise Curtii Supreme de Justitie mentiunea expresa despre efectuarea incunostiintarilor atasandu-se si dovezile de comunicare a acestora.
Cand in cauza a carei stramutare se cere sunt arestati, presedintele dispune desemnarea unui aparator din oficiu.

Art. 59. - Examinarea cererii.
Examinarea cererii de stramutare se face in sedinta secreta.
Cand partile se infatiseaza, se asculta si concluziile acestora.

Art. 60 - Solutionarea cererii.
Curtea Suprema de Justitie dispune, fara aratarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii.
In cazul in care gaseste cererea intemeiata, dispune stramutarea judecarii cauzei, hotarand totodata in ce masura actele indeplinite in fata instantei de la care s-a stramutat cauza se mentin.
Aceasta instanta va fi instiintata de indata despre admiterea cererii de stramutare.
Daca instanta la care se afla cauza a carei stramutare se cere a procedat intre timp la judecarea cauzei, hotararea pronuntata este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare.

Art. 61. - Repetarea cererii.
Stramutarea cauzei nu poate fi ceruta din nou, afara de cazul cand noua cerere se intemeiaza pe imprejurari necunoscute Curtii Supreme de Justitie la solutionarea cererii anterioare sau ivite dupa aceasta.

TITLUL III - Probele si mijloacele de proba

CAPITOLUL I - Dispozitii generale

Art. 62. - Lamurirea cauzei prin probe.
In vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.

Art. 63. - Probele si aprecierea lor.
Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.
Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerii lor, formata in urma examinarii tuturor probelor administrate si conducandu-se dupa constiinta lor.

Art. 64. - Mijloacele de proba.
Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele.

Art. 65. - Sarcina administrarii probelor.
Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata.
La cererea organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze.

Art. 66. - Prezumtia de nevinovatie.
Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze lipsa lor de temeinicie.
In cazul cand exista probe de vinovatie, invinuitul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.

Art. 67. - Concludenta si utilitatea probei.
In cursul procesului penal partile pot propune probe si cere administrarea lor.
Cererea pentru administrarea unei probc nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si utila.
Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.

Art. 68. - lnterzicerea mijloacelor de constrangere.
Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obtine probe.
De asemenea, este oprit de a determina o persoana sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.

CAPITOLUL II - Mijloacele de proba

Sectiunea I - Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului

Art. 69. - Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului.
Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

Art. 70. - Intrebari si lamuriri prealabile.
Invinuitul sau inculpatul, inainte de a fi ascultat, este intrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenie, studii, situatia militara, loc de munca, ocupatie, adresa, antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale personale.
Invinuitului sau inculpatului i se aduce apoi la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei si i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta.
Organul de urmarire penala inainte de a-l asculta pe invinuit, cere acestuia sa dea o declaratie scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce.

Art. 71. - Modul de ascultare.
Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.
In cursul urmaririi penale, daca sunt mai multi invinuiti sau inculpati, fiecare este ascultat fara sa fie de fata ceilalti.
Invinuitul sau inculpatul este mai intii lasat sa declare tot ce stie in cauza.
Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate incepe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior in cauza.
Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de mai inainte, insa se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.

Art. 72. - Intrebari cu privire la fapta.
Dupa ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei si la invinuirea ce i se aduce. De asemenea, este intrebat cu privire la probele pe care intelege sa le propuna.

Art. 73. - Consemnarea declaratiilor.
Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza in scris. Declaratia scrisa se citeste acestuia, iar daca cere, i se da sa o citeasca. Cand este de acord cu continutul ei, o semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit.
Cand invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune in declaratia scrisa.
Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de presedintele completului de judecata si de grefier, precum si de interpret cand declaratia a fost luata printr-un interpret.

Daca invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaratiile sale sau are de facut completari, rectificari sau precizari, acestea se consemneaza si se semneaza in conditiile aratate in prezentul articol.

Art. 74. - Asculturea invinuitului sau inculpatului la locul unde se afla.
Ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se gaseste in imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmarire penala sau instanta de judecata procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla.

Sectiunea a II- a - Declaratiile partii vatambate, partii civile si ale partii responsabile civilmente

 

Art. 75. - Declaratiile celorlalte parti din proces.
Declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

Art. 76. - Explicatii prealabile.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum si persoana civilmente responsabila.
Inainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune in vedere ca poate participa in proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala, ca se poate constitui parte civila. De asemenea i se atrage atentia ca declaratia de participare in proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte civila se poate face in tot cursul urmaririi penale, iar in fata primei instante de judecata, pana la citirea actului de acuzare.

Art. 77. - Modul de ascultare.
Ascultarea partii vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea invinuitului sau inculpatului, care se aplica in mod corespunzator.

Sectiunea a III - a - Declaratiile martorilor

Art. 78. - Martorul.
Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi ascultata in calitate de martor.

Art. 79. - Ascultarea persoanei obligate a pastra secretul profesional.
Persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei, fara incuviintarea persoanei sau a organizatiei fata de care este obligata a pastra secretul.
Calitatea de martor are intaietate fata de calitatea de aparator, cu privire la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreuneia dintre parti.

Art. 80. Ascultarea sotului si rudelor apropiate.
Sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori.
Organele judiciare vor aduce aceasta la cunostinta persoanelor aratate in alineatul precedent, de indata ce au fost indeplinite dispozitiile alin. 3 din art. 84.

Art. 81. - Martor minor.
Minorul poate fi ascultat ca martor. Pana la varsta de 14 ani ascultarea lui se face in prezenta unuia din parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare.

Art. 82. - Persoana vatamata.
Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor, daca nu este constituita parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata.

Art. 83. - Obligatia de prezentare.
Persoana chemata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratata in citatie si are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei.

Art. 84. - Intrebari prealabile.
Martorul este intrebat mai intai despre nume, prenume, etate, adresa si ocupatie.
In caz de indoiala asupra identitatii martorului, acesta se stabileste prin orice mijloc de proba.
Martorul va fi apoi intrebat daca este sot, sau ruda a vreuneia dintre parti si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii.

Art. 85. - Juramantul martorului.
Inainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!"
In timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe biblie.
Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.
Martorului de alta religie decat cea crestina nu ii sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fara confesiune va depune urmatorul juramant: "Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".
Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul vor rosti in fata instantei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".
Situatiile la care se refera alin. 3, 4 si 5 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.
Dupa depunerea juramantului sau dupa rostirea formulei prevazute in alin. 5, se va pune in vedere martorului ca, daca nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.
Despre toate acestea se face mentiune in declaratia scrisa.
Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramant; i se atrage insa atentia sa spuna adevarul.

Art. 86. - Modul si limitele ascultarii martorului.
Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor, cerandu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea.
Dupa ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele si imprejurarile care trebuie constatate in cauza, cu privire la persoana partilor, precum si in ce mod a luat cunostinta despre cele declarate.
Dispozitiile art. 71 - 74 se aplica in mod corespunzator si la ascultarea martorului.

Sectiunea a IV - a - Confruntarea

Art. 87. - Obiectul confruntarii.
Cand se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor ascultate in aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acestor persoane, daca aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei.

Art. 88. - Procedura confruntarii.
Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele si imprejurarile in privinta carora declaratiile date anterior se contrazic.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate incuviinta ca persoanale confruntate sa-si puna reciproc intrebari.
Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza in proces-verbal.

Sectiunea a V - a - Inscrisurile

Art. 89. - Mijloacele de proba scrise.
Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba, daca in continutul lor se arata fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.

Art. 90. - Procesul-verbal ca mijloc de proba.
Procesele verbale incheiate de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata sunt mijloace de proba.
De asemenea, sunt mijloace de proba procesele verbale si actele de constatare incheiate de alte organe, daca legea prevede aceasta.

Art. 91. - Cuprinsul si forma procesului-verbal.
Procesul-verbal trebuie sa cuprinda:
a) data si locul unde este incheiat;
b) numele, prenumele si calitatea celui care il incheie;
c) numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cand exista;
d) descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate;
e) numele prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesul-verbal, obiectiile si explicatiile acestora;
f) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.
Procesul-verhal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie, precum si de persoanele aratate la lit. c si e. Daca vreuna din aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiunea despre aceasta.

Sectiunea a V^1 - a - Inregistrarile audio sau video

Art. 91^1. - Inregistrarile convorbirilor.
Inregistrarile pe banda magnetica ale unor convorbiri efectuate cu autorizarea motivata a procurorului desemnat de prim procurorul Parchetului Curtii de Apel, in cazurile si in conditiile prevazute de lege, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se face din oficiu, iar interceptarea este utila, pentru aflarea adevarului, pot servi ca mijloace de proba daca din continutul convorbirilor inregistrate rezulta fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.
Autorizarea procurorului se da pentru durata necesara inregistrarii, pana la cel mult 30 de zile, in afara de cazul in care legea dispune altfel. Autorizarea poate fi prelungita in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile.
inregistrarile prevazute in alin. 1 pot fi facute si la cererea motivata a persoanei vatamate privind comunicarile ce-i sunt adresate, cu autorizarea procurorului anume desemnat de procurorul general.

Art. 91^2. - Certificarea inregistrarilor.
Despre efectuarea inregistrarilor mentionate in art. 91^1, organul de urmarire penala intocmeste un proces verbal in care se mentioneaza autorizatia data de procuror pentru efectuarea interceptarii, numarul sau numerele posturilor telefonice intre care se poarta convorbirile, numele persoanelor care le poarta, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri in parte si numarul de ordine al rolei sau casetei pe care se face imprimarea. Convorbirile inregistrate sunt redate integral in forma scrisa si se ataseaza la procesul - verbal, cu certificarea pentru autenticitate de catre organul de urmarire penala, verificat si contrasemnat de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala in cauza. La procesul - verbal se ataseaza, de asemenea, caseta sau rola care contine inregistrarea convorbirii, in original, sigilata cu sigiliul organului de urmarire penala.

Art. 91^3. - Alte inregistrari.
Modalitatile si conditiile de efectuare a inregistrarilor aratate in art. 91^1 si 91^2 sunt aplicabile si in cazul oricarei alte inregistrari a convorbirilor pe banda magnetica, autorizate conform legii.

Art. 91^4. - Inregistarile de imagini.
Dispozitiile art. 91^1 sunt aplicabile si in cazul inregistrarii de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevazuta in art. 91^2, cu exceptia redarii in forma scrisa, dupa caz.

Art. 91^5. - Verificarea mijloacelor de proba.
Mijloacele de proba prevazute in prezenta sectiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu.
Inregistrarile prevazute in prezenta sectiune, prezentate de parti, pot servi ca mijloace de proba, daca nu sunt interzise de lege.

Sectiunea a VI - a - Martorii asistenti

Art. 92. - Prezenta martorilor asistenti.
Cand legea prevede ca la efectuarea unui act procedural este necesara prezenta unor martori asistenti, numarul acestora trebuie sa fie de cel putin doi.
Nu pot fi martori asistenti minorii sub 14 ani, persoanele interesate in cauza si cei ce fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul procedural.

Art. 93. Stabilirea identitatii martorilor asistenti.
Organul care procedeaza la efectuarea unui act procedural in prozenta martorilor asistenti este obligat sa constate si sa consemneze in procesul-verbal pe care il incheie date privind identitatea martorilor asistenti, mentionand si observatiile pe care acestia au fost invitati sa le faca cu privire la cele constatate si la desfasurarea operatiilor la care asista.

Sectiunea a Vll - a - Mijloacele materiale de proba

Art. 94. - Obiectele ca mijloc de proba.
Obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savarsite, precum si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sunt mijloace materiale de proba.

Art. 95. - Corpuri delicte.
Sunt de asemenea mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, precum si obiectele care sunt produsul infractiunii.

Sectiunea a VIII - a - Ridicarea de obiecte si inscrisuri. Efectuarea perchezitiilor

Art. 96.- Ridicarea de obiecte si inscrisuri.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele si inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba in procesul penal.

Art. 97. - Predarea obiectelor si inscrisurilor.
Orice unitate a unei organizatii din cele prevazute in art. 145 din Codul penal sau orice persoana in posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce poate servi ca mijloc de proba este obligata sa-l prezinte si sa-l predea sub luare de dovada organului de urmarire penala sau instantei de judecata, la cererea acestora.
Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.
Daca obiectul sau inscrisul are caracter secret, prezentarea sau predarea se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului.

Art. 98. - Retinerea si predarea corespondentei si a obiectelor.
Organul de cercetare penala, cu incuviintarea procurorului, ori instanta de judecata, daca interesul urmaririi penale sau al judecatii o cere, poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea scrisorile, telegramele si orice alta corespondenta, ori obiecte trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia fie direct, fie indirect.
Corespondenta si obiectele ridicate care nu au legatura cu cauza se restituie destinatarului.

Art. 99. Ridicurea silita de obiecte sau de inscrisuri.
Daca obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ridicarea silita.
In cursul judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunica procurorului, care ia masuri de aducere la indeplinire prin organul de cercetare penala.

Art. 100. - Perchezitia.
Cand persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris din cele aratate in art. 98 tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum si ori de cate ori pentru descoperirea si strangerea probelor este necesar, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune efectuarea unei perchezitii.
Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala.

Art. 101. - Incuviintarea perchezitiei domiciliare.
Organul de cercetare penala poate face perchezitii domiciliare cu autorizatia procurorului.
Perchezitia domiciliara se poate face fara autorizatia procurorului numai daca persoana la domiciliul careia urmeaza a se face perchezitia consimte in scris la aceasta.
In caz de infractiune flagranta, perchezitia domiciliara se efectueaza fara autorizatia procurorului.

Art. 102. - Perchezitia domiciliara in cursul judecatii.
lnstanta poate proceda la efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari locale.
In celelalte cazuri, dispozitia instantei de judecata de a se efectua o perchezitie se comunica procurorului, in vederea efectuarii acesteia.

Art. 103. - Timpul de efectuare a perchezitiei.
Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se pot face de organul de cercetare penala intre orele 6 - 20, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune flagranta, sau cand perchezitia urmeaza a se efectua intr-un local public. Perchezitia inceputa intre orele 6 - 20 poate continua si in timpul noptii. Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se pot face de procuror si in timpul noptii.

Art. 104. - Procedura perchezitiei.
Organul judiciar care urmeaza a efectua perchezitia este obligat ca in prealabil sa se legitimeze si, in cazurile prevazute de lege, sa prezinte autorizatia data de procuror.
Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se fac in prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori inscrisuri, iar in lipsa acesteia, in prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei, sau a unui vecin, avand capacitate de exercitiu.
Aceste operatiuni se efectueaza de organul de cercetare penala in prezenta unor martori asistenti.
Cand persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa la perchezitie. In cazul in care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se fac in prezenta unui reprezentant ori a unui membru al familiei iar in lipsa acestora, a unui vecin, avand capacitate de exercitiu.

Art. 105. - Efectuarea perchezitiei domiciliare.
Organul judiciar, care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida incaperile sau alte mijloace de pastrare in care s-ar putea gasi obiectele sau inscrisurile cautate, daca cel in masura sa le deschida refuza aceasta.
Organul judiciar este obligat sa se limiteze la ridicarea numai a obiectelor si inscrisurilor care au legatura cu fapta savarsita; obiectele sau inscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa se ridica totdeauna.
Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca faptele si imprejurarile din viata personala a celui la care se efectueaza perchezitia si care nu au legatura cu cauza, sa nu devina publice.

Art. 106. - Efectuarea perchezitiei corporale.
Perchezitia corporala se efectueaza de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispozitiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnata de acest organ.
Perchezitia corporala se face numai de o persoana de acelasi sex cu cea perchezitionata.

Art. 107. - Identificarea si pastrarea obiectelor.
Obiectcle sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate si celor care asista, pentru a fi recunoscute si a fi insemnate de catre acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza.
Obiectele care nu pot fi insemnate ori care nu se pot aplica etichete si sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cat posibil laolalta, dupa care se aplica sigilii.
Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza si se lasa in pastrare fie celui la care se afla, fie unui custode.
Probele pentru analiza se iau cel putin in dublu si se sigileaza. Una din probe se lasa celui de la care se ridica, iar in lipsa acestuia, unei din personale aratate in art. 108 alin. final.

Art. 108. - Procesul-verbal de perchezitie si de ridicare a obiectelor si inscrisurilor.
Despre efectuarea perchezitiei si ridicarea de obiecte si inscrisuri se intocmeste proces-verbal.
Proceul-verbal trebuie sa cuprinda, in afara de mentiunile prevazute in art. 91 si urmatoarele mentiuni: locul, timpul si conditiile in care inscrisurile si obiectele au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute.
In procesul verbal se face mentiune si despre obiectele care nu au fost ridicate, precum si de acelea care au fost lasate in pastrare.
Copie la procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele si inscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar in lipsa, celor cu care locuieste sau unui vecin si, daca este cazul, custodelui.

Art. 109. - Masuri privind obiectele ridicate.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ca obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba sa fie, dupa caz, atasate la dosar sau pastrate in alt mod.
Obiectele si inscrisurile ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate. In acest caz fotografiile se vizeaza si se ataseaza la dosar.
Pana la solutionarea definitiva a cauzei, mijloacele materiale de proba se pastreaza de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata la care se gaseste dosarul.
Obiectele si inscrisurile predate sau ridicate in urma perchezitiei si care nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia ii apartin
Obiectele supuse confiscarii nu se restituie.
Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia ii apartin, chiar inainte de solutionarea definitiva a procesului, afara de cazul cand prin aceasta restituire s-ar putea stanjeni aflarea adevarului. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele, ca este obligata sa le pastreze pana la solutionarea definitiva a cauzei.

Art. 110. - Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate.
Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca sunt dintre acelea aratate in art. 165 alin. 2 si daca nu este cazul a fi restituite, se conserva sau se valorifica potrivit dispozitiilor acestui articol.

Art. 111. - Dispozitii speciale privind unitati la care se refera art. 145 din Codul penal.
Dispozitiile din prezenta sectiune se aplica in mod corespunzator si atunci cand actele procedurale se efectueaza la o unitate a unei organizatii din cele prevazute in art. 145 din Codul penal, dispozitii care se completeaza dupa cum urmeaza:
a) organul judiciar se legitimeaza si, dupa caz, infatiseaza reprezentantului unitatii autorizatia data de procuror;
b) ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia se efectueaza in prezenta reprezentantului unitatii;
c) atunci cand este obligatorie prozenta martorilor asistenti, acestia pot face parte din personalul unitatii;
d) copie de pe procesul-verbal se lasa reprezentantului unitatii.

Sectiunea a IX - a - Constatarea tehnico-stiintifica si costatarea medico-legala

Art. 112. - Folosirea unor specialisti.
Cand exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, organul de urmarire penala poate folosi cunostintele unui specialist sau tehnician, dispunand, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice.
Constatarea tehnico-stintifica se efectueaza, de regula, de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul ori pe langa institutia de care apartine organul de urmarire penala. Ea poate fi efectuata si de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul altor organe.

Art. 113. - Obiectul si materialul constatarii tehnico-stiintifice.
Organul de urmarire penala care dispune efectuarea constatarii tehnico-stiintifice stabiliste obiectul acesteia, formuleaza intrebarile la care trehuie sa se raspunda si termenul in care urmeaza a fi efectuata lucrarea.
Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza asupra materialelor si datelor puse la dispozitie sau indicate de catre organul de urmarire penala. Celui insarcinat cu efectuarea costatarii nu i se pot delega si nici acesta nu-si poate insusi atributiile de organ de urmarire penala sau de organ de control.
Specialistul sau tehnicianul insarcinat cu efectuarea lucrarii, daca socoteste ca materialele puse la dispozitie ori datele indicate sunt insuficiente, comunica acesta organului de urmarire penala, in vederea completarii lor.

Art. 114. - Constatarea medicolegala.
In caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta, sau cand este necesara o examinare corporala asupra invinuitului ori persoanei vatamate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, organul de urmarire penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale si cere organului medico-legal, caruia ii revine competenta potrivit legii, sa efectueze aceasta constatare.
Exhumarea in vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu incuvintarea procurorului.

Art. 115. - Raportul de constatare tehnico-siintifica sau medico-legala.
Operatiile si cocluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale se consemneaza intr-un raport.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea oricareia dintre parti, daca apreciaza ca raportul tehnico-stiintific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize.
Cand refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale este dispusa de instanta de judecata, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia masuri in vederea completarii sau refacerii lui.

Sectiunea a X - a - Expertizele

Art. 116. - Ordonarea efectuarii expertizei.
Cand pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunostintele unui expert, organul de urmarire penala ori instanta de judecata dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.

Art. 117. - Expertiza obligatorie.
Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie in cazul infractiunii de omor deosebit de grav, precum si atunci cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoiala asupra starii psihice a invinitului sau inculpatului.
Expertiza in aceste cazuri se efectueaza in institutii sanitare de specialitate. In vederea efectuarii expertizei, organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanta de judecata dispune internarea invinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta masura este executorie si se aduce la indeplinire, in caz de opunere, de organele de politie.
De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele mortii, daca nu s-a intocmit un raport medico-legal.

Art. 118. - Procedura expertizei.
Expertiza se efectueaza potrivit dispozitiilor din prezentul cod, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. Dispozitiile art. 113 se aplica in mod corespunzator.
Expertul este numit de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, cu exceptia expertizei prevazute in art.119 alin. 2.
Fiecare dintre parti are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei.

Art. 119. - Expertii oficiali.
Daca exista experti medico-legali sau experti oficiali in specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o alta persoana, decat daca imprejurarile deosebite ar cere acesta.
Cand expertiza urmeaza sa fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica, sau de orice institut de specialitate, organul de urmarire penala ori instanta de judecata se adreseaza acestora pentru efectuarea expertizei.
Cand serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa participe sau sa-si dea parerea si specialisti de la alte instituatii, poate folosi asistenta sau avizul acestora.

Art. 120. - Lamuriri date expertului si partilor.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cand dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile, precum si expertul, daca acesta a fost desemnat de organul de urmarire penala sau de instanta.
La termenul fixat se aduce la cunostinta partilor si expertului obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li se pune in vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari si ca pot cere modificarea sau completarea lor.
Partile mai sunt incunostintate ca au dreptul sa ceara numirea si a cate unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei.
Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti si expert, organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere expertului termenul in care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostintandu-l totodata daca la efectuarea acesteia urmeaza sa participe partile.
Dispozitiile alin. 3 si 4 nu se aplica in cazul expertizei prevazute in art. 119 alin. 2.

Art. 121. - Drepturile expertului.
Expertul are dreptul sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. In cursul urmaririi penale cercetarea dosarului se face cu incuvintarea organului de urmarire la anumite fapte ori imprejurari ale cauzei.
Partile, cu incuviitarea si in conditiile stabilite de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, pot da expertului explicatiile necesare.

Art. 122. - Raportul de expertiza.
Dupa efectuarea expertizei, expertul intocmeste un raport scris.
Cand sunt mai multi experti se intocmeste un singur raport de expertiza. Daca sunt deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate in cuprinsul raportului sau intr-o anexa.
Raportul de expertiza se depune la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata care a dipus cfectuarea expertizei.

Art. 123. - Continutul raportului.
Raportul de expertiza cuprinde:
a) partea introductiva, in care se arata organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei, data cand s-a dispus efectuarea acesteia, numele si prenumele expertului, data si locul unde a fost efectuata, data intocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia si intrebarile la care expertul urma sa raspunda, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata si daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii in cursul expenizei;
b) descrierea in amanunt a operatiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile partilor, precum si analiza acestor obiectii ori explicatiile, in lumina celor constatate de expert;
c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse si parerea expertului asupra obiectului expertizei.

Art. 124. - Suplimentul de expertiza.
Cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata, la cerere sau din oficiu, ca experiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de catre acelasi expert, fie de catre altul.
De asemenea, cand se socoteste necesar, se cer expertului lamuriri suplimentare in scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicatii verbale asupra raportului de expertiza. In acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea martorilor.
Lamuririle suplimentare in scris pot fi cerute si serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.

Art. 125. - Efectuarea unei noi expertize.
Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei noi expertize.

Art. 126. - Lamuriri cerute la institutul de emisiune.
In cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda sau de alte valori, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate cere lamuriri institutului de emisiune.

Art. 127. - Prezentarea scriptelor de comparatie.
In cauzele privind infractiuni de fals in inscrisuri, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate ordona sa fie prezentate scripte de comparatie.
Daca scripte se gasesc in depozite publice, autoritatile in drept sunt obligate a le elibera.
Daca scriptele se gasesc la un particular care nu este sot, sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmarire penala ori instanta de judecata ii pune in vedere sa le prezinte.
Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmarire penala sau de presedintele completului de judecata si semnate de acela care le prezinta.
Organul de urmarire penala ori instanta de judecata poate dispune ca invinuitul sau inculpatul sa prezinte o piesa scrisa cu mana sa, ori sa scrie dupa dictarea ce i s-ar face.
Daca invinuitul sau inculpatul refuza, se face mentiune in procesul verbal.

Sectiunea a XI - a - Folosirea interpretilor

Art. 128. - Cazurile si procedura de folosire a interpretilor.
Cand una din parti sau o alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu cunoaste limba romana, ori nu se poate exprima, iar organul de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea de a se intelege cu aceasta, ii asigura folosirea unui interpret. In cursul judecatii partile pot fi asistate si de un interpret ales de ele.
Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si in cazul cand unele dintre inscrisurile aflate in dosarul cauzei sau prezentate in instanta sunt redactate intr-o alta limba decat cea romana.

Sectiunea a Xll - a - Cercetarea la fata locului si reconstituirea

Art. 129. - Cercetarea la fata locului.
Cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cand este necesar sa se faca constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, sa se descopere si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarile in care a fost savarsita.
Organul de urmarire penala efectueaza cercetarea la fata locului in prezenta martorilor asistenti, afara de cazul cand aceasta nu este posibila. Cercetarea la fata locului se face in prezenta partilor incunostintate nu impiedica efectuarea cercetarii.
Cand invinuitul sau inculpatul este retinut ori arestat, daca nu poate fi adus la cercetare, organul de urmarire penala ii pune in vedere ca are dreptul sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea.
Instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata locului cu citarea partilor si in prezenta procurorului, cand participarea acestuia la judecata este obligatorie.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice intre ele sau cu alte persoane, ori sa plece inainte de terminarea cercetarii.

Art. 130. - Reconstituirea.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date, poate sa procedeze la recostituirea la fata locului, in intregime sau in parte, a modului si a conditiilor in care a fost savarsita fapta.
Reconstituirea se face in prezenta invinuitului sau inculpatului. Dispozitiile art. 129 alin. 2 se aplica in mod corespunzator.

Art. 131. - Procesul-verbal de cercetare la fata locului.
Despre efectuarea cercetarii la fata locului se incheie proces-verbal, care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor aratate in art.91, descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si pe cat posibil cu dimensiunile respective.
In caz de reconstituire a modului in care a fost savarsita fapta, se consemneaza amanuntit si desfasurarea reconstituirii.
In toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se vizeaza si se anexeaza la procesul-verbal.

Sectiunea a Xlll-a - Comisia rogatorie si delegarea

Art. 132. - Conditii pentru dispunerea comisiei rogatorii.
Cand un organ de urmarire penala sau o instanta de judecata nu are posibilitati sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei instante, care are posibilitatea sa le efectueze.
Punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuvintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.
Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale in grad.

Art. 133. - Continutul comisiei rogatorii.
Rezolutia sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa contina toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar in cazul cand urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata si intrebarile ce trebuie sa i se puna.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie poate pune si alte intrebari, daca necesitatea acestora rezulta in cursul ascultarii.

Art. 134. - Drepturile partilor in cazul comisiei rogatorii.
Cand comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile pot formula in fata acesteia intrebari, care vor fi transmise instantei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.
Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.
Cand inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care il va reprezenta.

Art. 135. - Delegarea.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune, in conditiile aratate in art. 132, efectuarea unui act de procedura si prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecata ierarhic inferioare.
Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplica in mod corespunzator si in caz de delegare.

 

TITLUL IV - Masurile preventive si masuri procesuale

CAPITOLUL I - Masurile preventive

Sectiunea I - Dispozitii generale

Art. 136. Scopul si categoriile masurilor preventive.
In cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragcrea invinuitului sau inculpalului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una din urmatoarele masuri preventive:
a) retinerea;
b) obligarea de a nu parasi localitatea;
c) arestarea preventiva.
Masura aratata la lit. a poate fi luata de organul de cercetare penala, iar masurile aratate la lit. b si c se pot lua numai de procuror sau de instanta de judecata.
Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face tinundu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.

Art. 137. - Cuprinsul actului prin care se ia masura preventiva.
Actul prin care se ia masura preventiva trebuie sa arate fapta care face obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege in care aceasta se incadreaza, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita si temeiurile concrete care au determinat luarea masurii preventive.

Art. 137^1. - Aducerea la cunostinta a motivelor luarii masurilor preventive si a invinuirii.
Persoanei retinute sau arestate i se aduc, de indata la cunostinta, motivele retinerii sau ale arestarii. Invinuirea se aduce la cunostinta celui arestat, in cel mai scurt termen, in prezenta unui avocat.
Cand se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului, procurorul sau instanta de judecata incunostinteaza despre aceasta, in termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o alta persoana pe care o desemneaza invinuitul sau inculpatul, consemnandu-se aceasta intr-un proces-verbal.

Art. 138. - Sesizarea procurorului pentru luarea unor masuri preventive.
Cand organul de cercetare penala considera ca este cazul sa se ia vreuna din masurile prevazute in art.136 alin. 1 lit. b si c, intocmeste un referat motivat pe care il inainteaza procurorului, care se pronunta dupa ce a examinat si dosarul cauzei.
In cazul masurii prevazute in art. 136 alin.1 Iit. b, procurorul este obligat sa se pronunte in termen de 24 de ore.

Art. 139. - Inlocuirea sau revocarea masurilor preventive.
Masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.
Cand nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, acesta trebuie revocata din oficiu sau la cerere.
In cazul cand masura preventiva a fost luata de procuror, organul de cercetare penala are obligatia sa-l informeze pe acesta despre schimbarea ori incetarea temeiurilor care au motivat luarea marsurii.
Dispozitiile alineatelor precedente se aplica chiar daca organul judiciar urmeaza sa-si decline competenta.

Art. 140. - Incetarea de drept a masurilor preventive.
Masurile preventive inceteaza de drept:
a) la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare;
b) in caz de scoatere de sub urmarire, de incetare a urmaririi penale sau de incetare a procesului penal ori de achitare.
Masura arestarii preventive inceteaza de drept si atunci cand, inainte de pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii a atins jumatatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care face ohiectul invinuirii, precum si in celelalte cazuri prevazute de lege.
In cazurile aratate in alin. I lit. h si alin. 2, procurorul in cursul urmaririi penale, din oficiu sau in urma informarii organului de cercetare, ori instanta de judecata, are obligatia sa dispuna punerea de indata in libertate a celui retinut sau arestat, trimitand administratiei locului de retinere ori de detinere copie de pe ordonanta sau dispozitiv, ori un extras cuprizand urmatoarele mentiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului, numarul mandatului de arestare, numarul si data ordonantei sau a hotararii prin care s-a dispus libertatea, precum si temeiul legal al liberarii.

Art. 140^1. - Plangere impotriva masurilor preventive luate de procuror.
Impotriva ordonantei de arestare preventiva sau a aceleia de obligare de a nu parasi localitatea se poate face plangere la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond.
Plangerea impreuna cu dosarul cauzei va fi trimisa instantei prevazute la alin. 1, in termen de 24 de ore, iar invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus in fata instantei si va fi asistat de aparator.
In cazul in care inculpatul se afla internat in spital si din cauza sanatatii nu poate fi adus in fata instantei, sau in alte cazuri in care deplasarea sa nu este posibila, plangerea va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.
Plangerea se va cerceta in camera de consiliu.
Instanta se pronunta in aceiasi zi, prin incheiere, asupra legalitatii masurii, dupa ascultarea invinuitului sau a inculpatului.
Incheierea este supusa recursului. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntarea pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cand instantja considera necesar.
Participarea procurorului este obligatorie.
Cand considera ca masura preventiva luata este ilegala, instanta dispune revocarea arestarii si punerea in libertate a invinuitului sau a inculpatului ori, dupa caz, revocarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea.

Art. 141. - Calea de atac in contra incheierii privind masurile preventive.
Incheierea data in prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive poate fi atacata separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.
Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea unei masuri preventive nu este suspensiv de executare.

Art. 142. - Tinerea separata a unor categorii de infractori.
In timpul retinerii si arestarii, minorii se tin separat de majori, iar femeile separat de barbati.

Sectiunea a II- a - Retinerea

Art. 143. - Conditiile retinerii.
Masura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala fata de invinuit, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.
Masura retinerii se ia in cazurile prevazute in art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu inchisoare prevazute de lege pentru fapta savarsita.
Sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit fapta.

Art. 144. - Durata retinerii.
Masura retinerii poate dura cel mult 24 de ore.
In ordonanta prin care s-a dispus retinerea trebuie sa se mentioneze ziua si ora la care retinerea a inceput, iar in ordonanta de punere in libertate, ziua si ora la care retinerea a incetat.
Cand organul de cercetare penala considera ca este necesar a se lua masura arestarii preventive, inainteaza procurorului, inauntrul termenului prevazut in alin. 1, un referat motivat.

Sectiunea a III- a - Obligarea de a nu parasi localitatea

Art. 145. - Continutul masurii.
Masura obligarii de a nu parasi localitatea consta in indatorirea impusa invinuitului sau inculpatului, de procuror sau de instanta de judecata de a nu parasi localitatea in care locuieste fara incuvintarea organului care a dispus aceasta masura prin ordonanta si numai daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 143 alin. 1.
ln cursul urmaririi penale, durata masurii prevazute de alineatul precedent nu poate depasi 30 de zile.
In caz de incalcare a masurii aplicate se poate lua impotriva invinuitului sau inculpatului una din celelalte masuri preventive, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acelor masuri.

Sectiunea a IV- a - Arestarea preventiva

§1. Arestarea invinuituIui

Art. 146. - Conditiile pentru arestarea invinuitului.
Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercelare penala, cand sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143, si exista in mod corespunzator vreunul din cazurile prevazute in art. 148, daca considera ca in interesul urmaririi penale este necesara privarea de libertate a invinuitului dispune prin ordonanta motivata arestarea acestuia, aratand temeiurile care justifica luarea masurii si fixand durata arestarii, care nu poate depasi 5 zile.
Totodata, procurorul emite un mandat de arestare a invinuitului. Mandatul cuprinde in mod corespunzator mentiunile aratate in art. 151 lit. a-c, e si j, precum si numele si prenumele invinuitului si durata pentru care este dispusa arestarea acestuia.

Art. 147. - Arestarea invinuitului la instanta de judecata.
Instanta de judecata, in situatiile aratate in partea speciala, titlul II, poate dispune arestarea invinuitului in cazurile si conditiile prevazute in art. 146. Cand s-a dispus arestarea, presedintele completului de judecata emite mandatul de arestare a invinuitului. Invinuitul arestat, este trimis de indata procurorului impreuna cu mandatul de arestare.

§ 2. Arestarea inculpatului

Art. 148. - Conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului.
Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si numai in vreunul din urmatoarele cazuri:
a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;
b) infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de 3 luni;
c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei;
d) sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte;
e) inculpatul a comis din nou o infractiune, ori exista date care justifica temerea ca va savarsi si alte infractiuni;
f) inculpatul este recidivist;
g) cand exista una din circumstantele agravante;
h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, iar lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica.
In cazurile prevazute la lit. c-g, masura arestarii inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de un an.

Art. 149. - Durata arestarii inculpatului.
Durata arestarii inculpatului nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand ea este prelungita in conditiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului cand arestarea a fost dispusa dupa ascultarea inculpatului, iar in cazul cand arestarea a fost dispusa in lipsa inculpatului, termenul curge de la prezentarea acestuia la organul judiciar care a emis mandatul.
Cand o cauza este trecuta pentru continuarea urmaririi penale de la un organ de urmarire la altul, mandatul de arestare emis anterior ramane valabil. Durata arestarii se calculeaza potrivit dispozitiilor alineatului precedent.
Arestarea inculpatului in cursul judecatii dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei, afara de cazul cand instanta dispune revocarea ei.

Art. 150. - Ascultarea inculpatului.
Masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror sau de catre instanta de judecata, afara de cazul cand inculpatul este disparut, se afla in strainatate, ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata.
In cazul prevazut in alineatul precedent, cand mandatul a fost emis fara ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.

Art. 151. - Continutul mandatului de arestare.
Dupa intocmirea ordonantei sau hotararii prin care s-a dispus arestarea inculpatului, procurorul ori presedintele completului de judecata emite de indata mandat de arestare.
Daca prin aceeasi ordonanta sau hotarare, s-a dispus arestarea mai multor inculpati, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei.
In mandatul de arestare trebuie sa se arate:
a) organul procuraturii sau instanta care a dispus luarea masurii arestarii inculpatului;
b) data si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare;
d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevazute in art. 70;
e) aratarea faptei ce formeaza obiectul inculparii si denumirea infractiunii;
f) incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege;
g) temeiurile concrete care determina arestarea;
h) ordinul de a fi arestat inculpatul;
i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat;
j) semnatura procurorului sau a presedintelui completului de judecata.

Art. 152. - Executarea mandatului.
Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, procurorul sau presedintele completului de judecata care a emis mandatul inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar il trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere odata cu arestatul.
Cand masura arestarii a fost dispusa in lipsa inculpatului potrivit art. 150, mandatul emis se inainteaza in dublu exemplar organului de politie pentru executare.
Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate in mandat, careia ii preda un exemplar al mandatului si o conduce in fata organului judiciar care a emis mandatul.
Daca mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta mentioneaza pe mandat data prezentarii inculpatului si procedeaza de indata la ascultarea acestuia, dupa care dispune prin rezolutie asupra arestarii inculpatului. Daca intre timp cauza a ajuns in fata instantei de judecata, procurorul va trimite pe arestat instantei.
Presedintele instantei procedeaza la ascultarea inculpatului, iar daca acesta ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de indata termen de judecata.

Art. 153. - Obiectii in ceea ce priveste identitatea.
Daca cel arestat ridica obiectii in contra executarii mandatului numai in ce priveste identitatea, este condus in fata procurorului locului unde a fost gasit. Cand este necesar, procurorul cere relatii organului judiciar care a emis mandatul.
Pana la rezolvarea obiectiilor, procurorul, daca apreciaza ca nu exista pericol de disparitie, dispune punerea in libertate a persoanei impotriva careia s-a executat mandatul.
Daca procurorul constata ca persoana adusa nu este cea aratata in mandat, o pune imediat in libertate, iar daca constata ca obiectiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedindu-se potrivit art. 152 alin. 3 si 4.
Despre toate acestea procurorul incheie un proces-verbal, ce se trimite organului judiciar care a emis mandatul.

Art. 154. - Negasirea persoanei prevazute in mandat.
Cand persoana prevazuta in mandat nu a fost gasita, organul insarcinat cu executarea incheie un proces-verbal, prin care costata aceasta si incunostinteaza organul judiciar care a emis mandatul, precum si organele competente pentru darea in urmarire.

Art. 155. - Prelungirea duratei arestarii.
Durata arestarii inculpatului poate fi prelungita in caz de necesitate si numai motivat.
Prelungirea duratei arestarii inculpatului poale fi dispusa de instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere.

Art. 156. - Propunerea pentru prelungirea arestarii.
Prelungirea duratei arestarii se dispune pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala este avizata de procurorul care exercita supravegherea.
Propunerea se inainteaza conducatorului parchetului din care face parte cel care a facut sau a avizat propunerea sau, dupa caz, procurorului sef de sectie din Parchetul General, cu cel putin 8 zile inainte de expirarea duratei arestarii. Acesta, daca apreciaza ca nu este cazul ca inculpatul sa fie pus in libertate, sesizeaza, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea termenului, instanta competenta.
Daca arestarea a fost dispusa de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui corespunzator instantei competente sa acorde prelungirea, propunerea se inainteaza procurorului de la parchetul ierarhic superior, care, daca o socoteste intemeiata, sesizeaza instanta, potrivit alin. 2.
Propunerea se anexeaza la adresa de sesizare a instantei. In cuprinsul adresei se pot arata si alte motive care justifica prelungirea arestarii decit cele cuprinse in propunere.

Art. 157. - Abrogat.
Art. 158. - Abrogat.

Art. 159. - Procedura prelungirii arestarii de catre instanta
Alin. I, abrogat.
Completul de judecata va fi prezidat de presedintele instantei sau de un judecator desemnat de acesta, iar participarea procurorului este obligatorie.
Dosarul cauzei va fi depus de catre procuror cu cel putin 2 zile inainte de termen si va putea fi consultat de catre aparator la cererea acestuia.
Inculpatul este adus in fata instantei si va fi asistat de aparator.
In cazul in care inculpatul arestat se afla internat in spital si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus in fata instantei, sau in alte cazuri in care deplasarea sa nu este posibila, propunerea de prelungire a duratei arestarii preventive va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.
Instanta se pronunta asupra prelungirii arestarii preventive inainte de expirarea duratei mandatului si restituie dosarul procurorului ln termen de 24 de ore de la pronuntare.
Incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi atacata cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare, iar recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea prelungirii arestarii preventive este suspensiv de executare.
Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cind instanta considera necesar.
Masura dispusa de instanta se comunica administratiei locului de detinere, care este obligata sa o aduca la cunostinta inculpatului.
Instanta poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator.

Art. 160. - Procedura in cauzele cu mai multi arestati.
Cand in aceeasi cauza se gasesc mai multi inculpati arestati, pentru care durata prelungirii arestarii expira la date diferite, prim - procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul sef de sectie din parchetul general, care sesizeaza instanta potrivit art. 156 pentru unul din inculpati, va sesiza, totodata, instanta si cu privire la ceilalti inculpati.

Sectiunea a V- a

§1. Liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizone pe cautiune

Art. 160^1. - Modalitatile liberarii provizorii.
In tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune, la liberarea provizorie sub control judiciar

Art. 160^2. - Conditiile liberarii.
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si al infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 7 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care inculpatul este recidivist ori exista date care justifica temerea ca va savarsi o alta infractiune sau ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Organul judiciar dispune ca, pe timpul liberarii provizorii, inculpatul sa respecte una sau mai multe din urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de organul judiciar;
b) sa comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau resedinta;
c) sa nu mearga in locuri anume stabilite;
d) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de cate ori este chemat;
e) sa nu intre in legatura cu anumite persoane determinate;
f) sa nu conduca nici un autovehicul sau anumite autovehicule;
g) sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la savarsirea faptei.

Art. 160^3. - Ridicarea controlului judiciar.
Controlul judiciar instituit de catre procuror sau instanta poate fi ridicat oricand in totul sau in parte, pentru motive temeinice.

§ 2. Liberarea provizone pe cautiune

Art. 160^4. - Conditiile liberarii.
Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda la cerere, cand este asigurata repararea pagubei produse prin infractiune si s-a depus cautiunea stabilita de organul judiciar competent.
Pe timpul liberarii provizorii, inculpatul este obligat sa se prezinte la chemarea organelor judiciare si sa comunice orice schimbare de domiciliu sau resedinta.
Liberarea provizorie pe cautiune nu se acorda in cazul savarsirii infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 7 ani ori cand inculpatul este recidivist ori exista date care justifica temerea ca inculpatul va savarsi o alta infractiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte.

Art. 160^5. - Cautiunea.
Cautiunea garanteaza respectarea de catre inculpat a obligatiilor ce-i revin in timpul liberarii provizorii.
Cuantumul cautiuniii este de cel putin 2.000.000 lei.
Consemnarea cautiunii se face pe numele inculpatului si la dispozitia organului care a stabilit cuantumul acesteia.
Cautiunea se restituie cand:
a) se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevazut in art. 160^1 alin. 1 lit.a);
b) se constata, de catre procuror prin ordonanta, iar de instanta prin incheiere, ca nu mai exista temeiurile care au justificat masura arestarii preventive;
c) se dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale, achitarea sau incetarea procesului penal;
d) se pronunta pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munca.
e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii
Cautiunea nu se restitue, in cazul prevazut la lit. e), cand liberarea provizorie s-a revocat potrivit dispozitiilor art. 160^1 alin. 1 lit. b).
Cautiunea se face venit la bugetul statului la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
In cazurile prevazute la lit. b)-e) se dispune si incetarea starii de liberare provizorie.

§ 3. Dispozitii comune

Art. 160^6 - Cererea de libertate provizorie si organul competent sa o rezolve.
Cererea de libertate provizorie poate fi facuta in cursul urmaririi penale, precum si in cursul judecatii, pana la terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta, de catre inculpat, sotul acestuia, rudele apropiate.
Cererea poate fi facuta si in cazul in care s-a dispus rejudecarea cauzei de catre instanta de recurs pentru administrarea de noi probe sau cand s-a dispus rejudecarea cauzei de catre instanta a carei hotarare a fost casata.
Cererea trebuie sa cuprinda numele, prenumele, domiciliul si calitatea persoanei care o face, precum si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii.
In cazul liberarii provizorii pe cautiune, cererea trebuie sa cuprinda si obligatia depunerii cautiunii si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privind cazurile de nerestituire a cautiunii.
Competenta de rezolvare a cererii revine, in cursul urmaririi penale, dupa caz, procurorului care efectueaza urmarirea penala sau procurorului care exercita supravegherea cercetarii penale, iar in cursul judecatii, instantei sesizate cu judecarea cauzei.
Cererea depusa la organul de cercetare penala ori la administratia locului de detinere se inainteaza, in termen de 24 de ore, procurorului sau instantei competente, dupa cum cauza se afla in curs de urmarire penala sau de judecata.

Art. 160^7. - Masurile premergatoare examinarii cererii.
Procurorul sau instanta verifica daca cererea de liberare provizorie cuprinde mentiunile prevazute la art. 160^6 alin. 3 si 4 si, daca este cazul, ia masuri pentru completarea acesteia. Cand cererea este depusa la instanta inaintea termenului de judecata, aceste obligatii revin presedintelui instantei, care procedeaza si la incunostintarea petitionarului despre termenul de judecare a cererii.
Cand cererea este facuta de catre o alta persoana decat inculpatul, din cele aratate in art. 160 alin. 1, organul competent sa o rezolve, intreaba pe inculpat daca isi insuseste cererea, iar declaratia acestuia se consemneaza pe cerere.

Art. 160^8. - Examinurea si admiterea cererii.
Procurorul sau instanta examineaza de urgenta cererea, verificand daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea acesteia.
In cazul cererii de liberare pe cautiune, daca procurorul sau instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, stabileste cuantumul cautiunii si incunostinteaza despre aceasta persoana care a facut cererea. Dupa depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, procurorul solutioneaza cererea, iar instanta fixeaza termenul pentru judecare.
Solutionarea cererii se face de catre procuror, dupa ascultarea inculpatului asistat de aparator, iar de catre instanta, dupa ascultarea inculpatului si a concluziilor aparatorului, precum si ale procurorului.
In cazul in care constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si cererea este intemeiata, procurorul sau instanta admite cererea si dispune punerea in libertate provizorie a inculpatului.
Solutionarea cererii se face de catre procuror, prin ordonanta, iar de catre instanta prin incheiere.
Incheierea instantei este supusa recursului. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntarea pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.
Inculpatul este adus la judecarea recurului numai cand instanta considera necesar.
Prin ordonanta procurorului sau incheierea instantei, in cazul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, se stabilesc si obligatiile ce urmeaza a fi respectate de inculpat.
Copie de pe ordonanta sau de pe dispozitivul incheierii, ori un extras al acesteia, se trimite administratiei locului de detinere, precum si organului de politie in a carui raza teritoriala locuieste inculpatul. Persoanele interesate se incunostinteaza.
Administratia locului de detinere este obligata sa ia masuri pentru punerea de indata in libertate a inculpatului.

Art. 160^9. - Respingerea cererii de liberare provizorie.
In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, cand cererea este neintemeiata sau cand aceasta a fost facuta de catre o alta persoana si nu a fost insusita de inculpat, procurorul sau instanta respinge cererea.
Impotriva ordonantei procurorului se poate face plangere la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond. Incheierea instantei prin care se solutioneaza plangerea, precum si incheierea de respingere a cererii de liberare provizorie sunt supuse recursului.
Dispozitiile art. 160^8 se aplica in mod corespunzator.

Art. 160^10. - Revocarea liberarii.
Liberarea provizorie poate fi revocata daca:
a) se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie si care nu justifica arestarea inculpatului;
b) inculpatul nu indeplineste, cu rea-credinta, obligatiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 si art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru care este urmarit sau judecat.
Revocarea liberarii provizorii se dispune de catre procuror prin ordonanta, iar de instanta prin incheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de aparator. Revocarea se dispune si in lipsa inculpatului, cand acesta, fara motivc temeinice, nu se prezinta la chemarea facuta.
ln caz de revocare a liberarii provizorii, procurorul sau instanta dispune arestarea preventiva a inculpatului si emite un nou mandat de arestare.
Dispozitiile art. 160^9 alin. 2 si 3 sunt aplicabile.

CAPITOLUL II - Alte masuri procesuale

Sectiunea I - Luarea masunlor de ocrotire si de siguranta

Art. 161. - Masurile de ocrotire in caz de retinere sau de arestare preventiva.
Cand masura retinerii sau a arestarii preventive a fost luata fata de un invinuit sau inculpat in a carui ocrotire se afla un minor, o persoana pusa sub interdictie, o persoana careia i s-a instituit curatela, ori o persoana care datorita varstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie sa fie instiintata autoritatea competenta in vederea luarii masurilor de ocrotire. Obligatia de incunostintare revine organului judiciar care a luat masura retinerii ori a arestarii preventive.

Art. 162. - Luarea masurilor de siguranta.
In tot cursul procesului penal, daca procurorul sau instanta de judecata constata ca invinuitul ori inculpatul se afla in vreuna din situatiile aratate in art. 113 sau 114 din Codul penal, dispune luarea in mod provizoriu a masurii de siguranta corespunzatoare.
Procurorul sau instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire a internarii provizorii si totodata sesizeaza comisia medicala competenta sa avizeze internarea bolnavilor mintali si a toxicomanilor periculosi.
Masura internarii provizorii dureaza pana la confirmarea acesteia de catre instanta de judecata.
Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale.
In cazul in care s-a dispus internarea medicala, se vor lua si masurile prevazute in art. 161.
Hotararea instantei de judecata prin care s-a confirmat masura internarii poate fi atacata cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.

Sectiunea a II- a - Masurile asiguratorii, restituirea lucrunlor si restabilirea sintuatiei anterioare savarsirii infractiunii

Art. 163. - Masurile asiguratorii.
Masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata si constau in indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile si imobile, in vederea repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii ori a pedepsei confiscarii averii.
Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pana la concurenta valorii probabile a pagubei.
Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii ori a pedepsei confiscarii averii se iau numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului.
Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei unitati din cele la care se refera art. 145 din Codul penal, precum si cele exceptate de lege.
Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua la cererea partii civile sau din oficiu.
Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie:
a) in cazul in care prin infractiune s-a adus o paguba avutului uneia din unitatile la care se refera art. 145 din Codul penal, fara deosebire daca este sau nu parte civila constituita;
b) in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa;

Art. 164. - Organele care aduc la indeplinire masurile usiguratorii.
Ordonanta de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de catre organul de urmarire penala care a luat masura.
Incheierea instantei judecatoresti prin care s-a dispus luarea masurii asiguratorii se aduce la indeplinire prin executorul judecatoresc.
Masurile asiguratorii dispuse de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata pot fi aduse la indeplinire si prin organele proprii de executare ale unitatii pagubite, in cazul in care aceasta este una din cele la care se refera art. 145 din Codul penal.
In cazurile in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta poate dispune ca masura asiguratorie luata sa fie adusa la indeplinire de catre secretarul unitatii de procuratura.

Art. 165. - Procedura sechestrului.
Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice si sa evalueze bunurile sechestrate, putand recurge in caz de necesitate si la experti.
Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plata, titlurile de valoare interna, obiectele de arta si de muzeu, colectiile de valoare precum si sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate in mod obligatoriu.
Bunurile perisabile se predau unitatilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activitatii, care sunt obligate sa le primeasca si sa le valorifice de indata.
Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele cofectionate cu acestea si mijloacele de plata straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara competenta.
Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu si colectiile de valoare se predau spre pastrare institutiilor de specialitate.
Obiectele prevazute in alin. 4 si 5 se predau in termen de 48 de ore de la ridicare. Daca obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai tarziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de catre procuror, dupa terminarea urmaririi penale.
Obiectele sechestrate se pastreaza pana la ridicarea sechestrului. Mijloacele de plata straine pot fi valorificate de indata de institutia bancara competenta, in cazul cand aceasta ar gasi necesar.
Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 si 7, precum si sumele de bani ridicate potrivit alin. 2, se consemneaza, dupa caz, pe numele invinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la dispozitia organului care a dispus instituirea sechestrului, caruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, in termen de cel mult trei zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.
Daca exista pericol de instrainare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor fi puse sub sigiliu sau ridicate, putandu-se numi un custode.

Art. 166. - Procesul-verbal de sechestrare si inscriptia ipotecara.
Organul care aplica sechestru incheie proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art. 165, descriind amanuntit bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. In procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege de la urmarire, gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza obiectiile partilor sau ale altor persoane interesate.
Un exemplar de pe procesul-verbal se lasa persoanei careia i s-a aplicat sechestrul, iar in lipsa, celor cu care locuieste, administratorului, portarului, ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste sau unui vecin. In cazul cand parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasa acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza si organului care a dispus luarea masurii asiguratorii, in termen de 24 de ore de la incheierea procesului-verbal.
Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexand copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul si un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

Art. 167. - Poprirea.
Sumele de bani datorate cu orice titlu invinuitului, inculpatului sau partii responsabile civilmente de catre o a treia persoana, ori de catre cel pagubit, sunt poprite in mainile acestora si in limitele prevazute de lege, de la data primirii actului prin care se infiinteaza sechestrul. Aceste sume vor fi consemnate de debitori, dupa caz, la dispozitia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare, in termen de cinci zile de la scadenta, recipisele urmand a fi predate aceluiasi organ in 24 de ore de la consemnare.

Art. 168. - Contestarea masurii asiguratorii.
In contra masurii asiguratorii luate si a modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata, se pot plange organului de cercetare penala care a dispus luarea masurii ori procurorului care supravegheaza cercetarea penala, pana la sesizarea instantei de judecata, dupa care plangerea se adreseaza a acelei instante.
Hotararea instantei de judecata poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.
Dupa solutionarea definitiva a procesului penal, daca nu s-a facut plangere impotriva aducerii la indeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestatie potrivit legii civile.

Art. 169. - Restituirea lucrurilor.
Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata ca lucrurile, ridicate de la invinuit sau inculpat, sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra, sunt propietatea personei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vatamate. Orice alta persoana care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispozitiilor art. 168, stabilirea acestui drept si restituirea.
Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei si cu ohligatia pentru cel caruia ii sunt restituite sa le pastreze pana la ramanerea definitiva a hotararii.

Art. 170. - Restabilirea situatiei anterioare.
Organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanta de judecata poate lua masuri de restabilire a situatiei anterioare savarsirii infractiunii, cand schimbarea acelei situatii a rezultat in mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.

TITLUL V - Acte procesuale si procedurale comune

CAPITOLUL I - Asistenta juridica si reprezentarea

Art. 171. - Asistenta invinuitului sau a inculpatului.
Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept.
Asistenta judiciara este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei unitati militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ ori cand este arestat, chiar in alta cauza.
In cursul judecatii asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani sau cand instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur apararea.
Cand asistenta juridica este obligatorie, daca invinuitul sau inculpatul nu si-a ales un aparator, se ia masura pentru desemnarea unui aparator din oficiu.
Delegatia aparatorului desemnat din oficiu inceteaza la prezentarea aparatorului ales.
Daca la judecarea cauzei aparatorul lipseste si nu poate fi inlocuit, cauza se amana.

Art. 172. - Drepturile aparatorului.
In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate formula cereri si depune memorii. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost incunostintat de data si ora efectuarii actului.
Cand asistenta juridica este obligatorie, organul de urmarire penala va asigura prezenta aparatorului la interogarea inculpatului.
In cazul in care aparatorul invinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiunea despre aceasta, iar actul este semnat si de aparator.
Inculpatul arestat are dreptul sa ia contact cu aparatorul. In mod exceptional, cand interesul urmaririi o cere, procurorul, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penala, poate dispune, prin ordonanta motivata, interzicerea luarii de contact a inculpatului arestat cu aparatorul, o singura data, pe o durata de cel mult 5 zile.
Luarea de contact cu aparatorul nu poate fi interzisa la prelungirea duratei arestarii de catre instanta de judecata, iar la prezentarea materialului de urmarire penala aceasta este obligatorie.
Aparatorul are dreptul de a se plange, potrivit art. 275, daca cererile sale nu au fost acceptate; in situatiile prevazute in alin. 2, 4 si 5, procurorul este obligat sa rezolve plangerea in cel mult 48 de ore.
In cursul judecatii aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar in cazul cand inculpatul este arestat, sa ia contact cu acesta.
Aparatorul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta judiciara a invinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligatii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sesiza conducerea baroului de avocati, spre a lua masuri.

Art. 173. - Asistenta celorlalte parti.
Aparatorul partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul de a formula cereri si de a depune memorii. Aparatorul are dreptul sa asiste la efectuarea urmatoarele acte de urmarire penala: ascultarea partii pe care o apara, cercetari la fata locului, perchezitii si autopsii, prelungirea duratei arestarii, iar la efectuarea altor acte de urmarire poate asista cu incuviintarea organului de urmarire penala.
In cursul judecatii aparatorul exercita drepturile partii pe care o asista.
Cand instanta apreciaza ca din anumite motive partea vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, dispune din oficiu sau la cerere luarea masurilor pentru desemnarea unui aparator.

Art. 174. - Reprezentarea.
In cursul judecatii inculpatul poate fi reprezentat:
a) la judecarea cauzei in prima instanta ori la rejudecarea ei dupa desfintarea hotararii in apel sau dupa casare de catre instanta de recurs, numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda sau inchisoarea de cel mult un an.
b) la Judecarea cauzei in caile de atac.
In toate cazurile in care legea admite reprezentarea inculpatului, instanta de judecata are dreptul, cand gaseste necesara prezenta acestuia, sa dispuna aducerea lui.
Celelalte parti pot fi intotdeauna reprezentate.

CAPITOLUL II - Citarea, comunicarea actelor procedurale, mandatul de aducere

Art. 175. - Modul de citare.
Chemarca unei persoane in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata se face prin citatie scrisa. Citarea se poate face si prin nota telefonica sau telegrafica.
Citatiile se inmaneaza de agenti anume insarcinati cu indeplinirea acestei atributii sau prin mijlocirea serviciului postal.

Art. 176. - Continutul citatiei.
Citatia este individuala si trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni:
a) denumirea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata care emite citatia, sediul sau, data emiterii si numarul dosarului;
b) numele, prenumele celui citat, calitatea in care este citat si indicarea obiectului cauzei;
c) adresa celui citat, care trebuie sa cuprinda in orase si municipii: localitatea, judetul, strada, numarul si apartamentul unde locuieste, iar in comune: judetul, comuna si satul.
In citatie se mentioneaza, cand este cazul, orice alte date necesare pentru stabilirea celui citat;
d) ora, ziua, luna si anul, locul de infatisare, precum si invitarea celui citat sa se prezinte la data si locul indicat, cu aratarea consecintelor legale in caz de neprezentare.
Citatia se semneaza de cel care o emite.

Art. 177. - Locul de citare.
Invinuitul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar daca acesta nu este cunoscuta, la adresa locului sau de munca, prin serviciul de personal al unitatii la care lucreaza.
Daca printr-o declaratie data in cursul procesului penal invinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat.
In caz de schimbare a adresei aratata in declaratia invinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresa, numai daca a incunostintat organul de urmarire penala ori instanta de judecata de schimbarea intervenita, sau daca organul de cercetare judiciar apreciaza pe baza datelor obtinute potrivit art. 180 ca s-a produs o schimbare de adresa.
Daca nu se cunoaste adresa unde locuieste invinuitul sau inculpatul si nici locul sau de munca, citatia se afiseaza la sediul cosiliului local in a carui raza teritoriala s-a savarsit infractiunea.
Cand activitatea infractionala s-a desfasurat in mai multe locuri, citatia se afiseaza la sediul cosiliului local in a carui raza teritoriala se afla organul care efectueaza urmarirea penala.
Bolnavii aflati in spital sau intr-o casa de sanatate se citeaza prin administratia acestora.
Detinutii se citeaza la locul de detinere, prin administratia acestuia.
Militarii incazarmati se citeaza la unitatea din care fac parte, prin comandatul acesteia.
Daca invinuitul sau inculpatul locuieste in strainatate, citarea se face prin scrisoare recomandata, in afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. Recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a indeplinirii procedurii de citare.
Citarea altor persoane decat invinuitul sau inculpatul se face potrivit dispozitiilor din prezentul articol. Organizatiile prevazute in art. I45 din Codul penal se citeaza la sediul acestora.

Art. 178. - Inmanarea citatiei.
Citatia se inmaneaza personal celui citat, care va semna dovada de primire.
Daca persoana citata nu vrea sa primeasca citatia, sau primind-o nu voieste sau nu poate sa semneze dovada de primire, agentul lasa citatia celui citat ori, in cazul refuzului de primire, o afiseaza la usa locuintei acestuia, incheind despre aceasta proces-verbal.
Cand citatia se face potrivit art. 177 alin. 1 partea finala, alin. 5, 6 si 7, organele acolo aratate sunt obligate a inmana de indata citatia persoanei citate sub luare de dovada, certificandu-i semnatura sau aratand motivul pentru care nu s-a putut obtine semnatura acesteia. Dovada este predata organului procedural, iar acesta o inainteaza organului de urmarire penala sau instantei de judecata care a emis citatia.
Citatia destinata unei organizatii din cele prevazute in art. I45 din Codul penal se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea corespondentei. Dispozitiile alin. 2 se aplica in mod corespunzator.

Art. 179. - Inmanarea citatiei altor persoane.
Daca persoana citata nu se afla acasa, agentul inmaneaza citatia sotului, unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea, ori care in mod obisnuit ii primeste corespondenta.
Citatia nu poate fi inmanata unui minor sub 14 ani sau unei persoane lipsite de uzul ratiunii.
Daca persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel, in lipsa persoanei aratate in alin. 1, citatia se preda administratorului, portarului ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste.
Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul, certificand identitatea si semnatura, incheie proces-verbal. Daca aceasta nu voieste sau nu poate semna dovada de primire, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei, incheind proces-verbal.
In lipsa persoanelor aratate in alin. 1 si 2, agentul este obligat sa se intereseze cand poate gasi persoana citata pentru a-i inmana citatia.
Cand nici pe aceasta cale nu poate ajunge la inmanare, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei persoanei citate, incheind proces-verbal.
In cazul cand persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau intr-un hotel, daca in citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera in care locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Daca investigatiile au ramas fara rezultat, agentul afiseaza citatia pe usa principala a cladirii, incheind proces-verbal si facand mentiune despre imprejurarile care au facut imposibila inmanarea citatiei.

Art. 180. - Cercetari in vederea inmanarii citatiei.
Daca persoana citata si-a schimbat adresa, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei aratate in citatie si se informeaza pentru aflarea noii adrese, mentionand in proces-verbal datele obtinute.

Art. 181. - Dovada de primire si procesul-verbal de predare a citatiei.
Dovada de primire a citatiei trebuie sa cuprinda numarul dosarului, denumirea organului de urmarire penala sau a instantei care a emis citatia, numele, prenumele si calitatea persoanei citate, precum si data pentru care este citata. De asemenea, trebuie sa cuprinda data inmanarii citatiei, numele, prenumele, calitatea si semnatura celui ce inmaneaza citatia, certificarea de catre acesta a semnaturii si persoanei careia i s-a inmanat citatia, precum si aratarea calitatii acesteia.
Ori de cate ori cu prilejul predarii sau afisarii unei citatii se incheie un proces-verbal, acesta va cuprinde in mod corespunzator si mentiunile aratate in alineatul precedent.

Art. 182. - Comunicarea altor acte procedurale.
Comunicarea celorlalte acte de procedura se face potrivit dispozitiilor prevazute in prezentul capitol.

Art. 183. - Mandatul de aducere.
O persoana poate fi adusa in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata pe baza unui mandat de aducere, intocmit potrivit dispozitiilor art. 176, daca fiind anterior citata nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesara.

Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi chemat prin citatie, daca organul de urmarire penala sau instanta constata motivat ca in interesul rezolvarii cauzei se impune aceasta masura.

Art. 184. - Executarea mandatului de aducere.
Mandatul de aducere se executa prin organele politiei.
Daca persoana aratata in mandat nu poate fi adusa din motive de boala sau de orice alta cauza, cel insarcinat cu executarea mandatului constata aceasta printr-un proces-verbal, care se inainteaza de indata organului de urmarire penala ori instantei de judecata.
Daca cel insarcinat cu executarea mandatului de aducere nu gaseste persoana prevazuta in mandat la adresa indicata, face cercetari si daca acestea au ramas fara rezultat, incheie un proces-verbal care va cuprinde mentiuni despre cercetarile facute.
Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unitatii militare sau prin comandantul garnizoanei.

CAPITOLUL III - Termenele

Art. 185. - Consecintele nerespectarii termenului.
Cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen.
Cand o masura procesuala nu poate fi luata decat pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept incetarea efectului masurii.
Pentru celelalte termene procedurale se aplica, in caz de nerespectare, dispozitiile privitoare la nulitati.

Art. 186. - Calculul termenelor procedurale.
La calcularea termenelor procedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau anul mentionat in actul care a provocat curgerea termenului, afara de cazul cand legea dispune altfel.
La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ora sau ziua in care acesta se implineste.
Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, dupa caz, la sfarsitul zilei corespunzatoare a ultimei luni ori la sfarsitul zilei sau lunii corespunzatoare din ultimul an. Daca aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzatoare, termenul expira in ultima zi a acelei luni.
Cand ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza.

Art. 187. - Acte considerate ca facute in termen.
Actul depus inauntrul termenului prevazut de lege la administratia locului de detinere ori la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca facut in termen. Inregistrarea sau atestarea facuta de catre administratia locului de detinere pe actul depus, recipisa oficiului postal, precum si inregistrarea ori atestarea facuta de unitatea militara pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului. Cu exceptia cailor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca facut in termen, daca data la care a fost trecut in registrul de iesire al unitatii de procuratura este inauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.

Art. 188. - Calcularea termenelor in cazul masurilor preventive.
In calcularea termenelor privind luarea, mentinerea ori revocarea masurilor preventive, ora sau ziua de la care incepe si la care sfarseste termenul intra in durata acestuia.

CAPITOLUL IV - Cheltuielile judiciare

Art. 189. - Acoperirea cheltuielilor judiciare.
Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor precum si orice alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal se acopera din sumele avansate de stat sau platite de parti.

Art. 190. - Sumele cuvenite martorului, expertului si interpretului.
Martorul, expertul si interpretul chemati de organul de urmarire penala ori de instanta de judecata au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, intretinere, locuinta si altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.
Martorul, expertul si interpretul, salariati ai unor organizatii din cele prevazute in art. 145 din Codul penal, au dreptul si la venitul de la locul de munca, pe durata lipsei de la serviciu prilejuita de chemarea la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata.
Martorul care nu este salariatul unei organizatii din cele prevazute in alineatul precedent, dar care are venit din munca, este indreptatit sa primeasca si o compensare.
Expertul si interpretul au dreptul si la o retributie pentru indeplinirea insarcinarii date, in cazurile si conditiile prevazute prin dispozitii legale.
Sumele acordate potrivit alineatelor 1, 3 si 4 se platesc pe baza dispozitiilor luate de organul care a dispus chemarea si in fata caruia s-a prezentat martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
Aceste sume se platesc martorului imediat dupa infatisare, iar expertului si interpretului, dupa ce si-au indeplinit insarcinarile.
Suma care reprezinta venitul aratat in alin. 2 se plateste de unitatea la care lucreaza martorul, expertul sau interpretul.

Art. 191. - Plata cheltuielilor avansate de stat in caz de condamnare.
In caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Cand sunt mai multi inculpati condamnati, instanta hotaraste partea de cheltuieli judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei parti se tine seama, pentru fiecare dintre inculpati, de masura care a provocat cheltuielile judiciare.
Partea responsabila civilmente, in masura in care este obligata solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligata in mod solidar cu acesta si la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Art. 192. - Plata cheltuielilor avansate de stat in celelalte cazuri.
In caz de achitare sau de incetare a procesului penal in fata instantei de judecata, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate dupa cum urmeaza:
1. In caz de achitare, de catre:
a) partea vatamata, in masura in care cheltuielile au fost determinate de aceasta;
b) partea civila careia i s-a respins in totul pretentiile civile, in masura in care cheltuielile au fost determinate de aceasta parte;
c) inculpat, in cazul cand, desi achitat, a fost totusi obligat la repararea pagubei.
2. In caz de incetare a procesului penal, de catre:
a) inculpat, daca s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;
b) ambele parti, in caz de impacare;
c) partea vatamata, in caz de retragere a plangerii.
3. In caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii, daca inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre:
a) partea vatamata, atunci cand in cauza se face aplicatia art. 13 alin. 2;
b) inculpat, atunci cand in cauza se face aplicatia art. 13 alin. 3.
In cazul declararii apelului ori recursului sau a introducerii oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i s-a respins ori si-a retras apelul, recursul sau cererea.
In loate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
In cazul cand mai multe parti sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
Dispozitiile prevazute la pct. 1 lit. a, precum si la pct. 2 si 3, se aplica in mod corespunzator si in caz de clasare, de scoatere de sub urmarire sau de incetare a urmaririi penale.

Art. 193. - Plata cheltuielilor judiciare facute de parti. Inculpatul este obligat sa plateasca partii vatamate in caz de condamnare, precum si partii civile careia i s-a admis actiunea civila, cheltuielile judiciare facute de acestea.
Cand actiunea civila este admisa numai in parte, instanta poate obliga pe inculpat la plata totala sau partiala a cheltuielilor judiciare.
In caz de renuntare la actiunea civila, instanta se pronunta asupra cheltuielilor la cererea partilor.
In situatiile prevazute in alin. 1 si 2, cand sunt mai multi condamnati, ori daca exista parte responsabila civilmente, se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 191 alin. 2 si 3.
In caz de achitare, partea vatamata este obligata sa plateasca inculpatului si partii responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, in masura in care au fost provocate de partea vatamata.
In celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare facute de parti in cursul procesului penal, instanta stabileste obligatia de restituire potrivit legii civile.

CAPITOLUL V - Modificarea actelor procedurale, indreptarea erorilor materiale si inlaturarea unor omisiuni vadite

Art. 194. - Modificari in acte procedurale.
Orice adaugire, corectura ori suprimare facuta in cuprisul unui act procedural este tinuta in seama, numai daca aceste modificari sunt confirmate in scris, in cuprinsul sau la sfarsitul actului, de catre cei care l-au semnat.
Modificarile neconfirmate dar care nu schimba intelesul frazei, raman valabile.
Locurile nescrise in cuprinsul unei declaratii trebuie barate, astfel incat sa nu se poata face adaugiri.

Art. 195. - Indreptarea erorilor materiale.
Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se indreapta de insusi organul de urmarire penala sau de instanta de judecata care a intocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.
In vederea indreptarii erorii, partile pot, fi chemate spre a da lamuriri.
Despre indreptarea efectuata organul de urmarire penala sau instanta de judecata, dupa caz, intocmeste un proces verbal sau o incheiere, facindu-se mentiune si la sfarsitul actului corectat.

Art. 196. - Inlaturarea unor omisiuni vadite.
Dispozitiile art. 195 se aplica si in cazul cand organul de urmarire penala sau instanta, ca urmare a unei omisiuni vadite, nu s-a pronuntat asupra sumelor pretinse de martori, experti, aparatori, potrivit art. 189 sau 190, precum si cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea masurilor asiguratorii.

CAPITOLUL VI - Nulitatile

Art. 197. - Incalcarile care atrag nulitatea. Incalcarile dipozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci cand s-a produs o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act.
Dispozitiile relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea acesteia, si la publicitatea sedintei de judecata sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. De asemenea, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii si dispozitiile relative la participarea procurorului, prezenta inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator, cand sunt obligatorii potrivit legii, precum si la efectuarea anchetei sociale in cauzele cu infractori minori.
Nulitatea prevazuta in alin. 2 nu poate fi inlaturata in nici un mod. Ea poate fi invocata in orice stare a procesului si se ia in considerare chiar din oficiu.
Incalcarea oricarei alte dispozitii legale decat cele prevazute in alin. 2 atrage nulitatea actului in conditiile alin. 1, numai daca a fost invocata in cursul efectuarii actului cand partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa cand partea a lipsit la efectuarea actului. Instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.

CAPITOLUL VII - Amenda judiciara

Art. 198. - Abateri judiciare.
Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 20.000 Iei la 100.000 Iei.
a) neindeplinirea sau indeplinirea gresita ori cu intarziere a lucrarilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum si a oricaror alte lucrari, daca prin acestea s-au provocat intarzieri in desfasurarea procesului penal;
b) neindeplinirea ori indeplinirea gresita a indatoririlor de inmanare ori de comunicare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si neexecutarea mandatelor de aducere:
c) lipsa nejustificata a martorului, expertului sau interpretului legal cilat;
d) tergiversarea de catre expert a indeplinirii insarcinarilor primite;
e) neindeplinire de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la cererea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor ori inscrisurilor cerute de acestea, precum si neindeplinirea aceleiasi obligatii de catre conducatorul unitatii sau de cel insarcinat cu aducerea la indeplinire a acestei obligatii;
f) nerespectarea obligatiei de pastrare prevazuta in art. 109 alin. ultim;
g) neluarea de catre conducatorul unitatii in cadrul careia urmeaza a se efectua o expertiza a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia;
h) nerespectarea de catre oricare dintre partile si persoanele care asista la sedinta de judecata a masurilor luate de catre presedintele completului de judecata potrivit art. 298.
Lipsa nejustificata a aparatorului, ales sau desemnat din oficiu, cand asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului este obligatorie, potrivit legii, se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 100.000 Ia 500.000 Iei.
Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura raspunderea penala, in cazul in care fapta constituie infractiune.

Art. 199. - Procedura privitoare la amenda judiciara.
Amenda se aplica de organul de urmarire penala, prin ordonanta, iar de instanta de judecata, prin incheiere.
Persoana amendata poale cere scutirea de amenda ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face in termen de 10 zile de la comunicarea ordonantei ori a incheierii de amendare.
Daca persoana amendata justifica de ce nu a putut indeplinii obligatia sa, organul de urmarire penala sau instanta de judecata, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii.

PARTEA SPECIALA

TITLUL I - Urmarirea penala

Capitolul I - Dipozitii generale

Art. 200. - Obiectul urmaririi penale.
Urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.

Art. 201. - Organele de urmarire penala.
Urmarirea penala se efectueaza de catre procurori si de catre organele de cercetare penala.
Organele de cercetare penala sunt:
u) organele de cercetare ale politiei;
b) organele de cercetare speciale.
Ca organe de cercetare ale politiei functioneaza lucratorii operativi anume desemnati din Ministerul de Interne.

Art. 202. - Rolul activ ul organului de urmarire penala.
Organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmarire aduna probele atat in favoarea cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului.
Indatoririle prevazute de alineatul precedent se indeplinesc chiar daca invinuitului sau inculpatul recunoaste fapta.
Organul de urmarire penala este obligat sa explice invinuitului sau inculpatului precum si celorlalte parti drepturile lor procesuale.
Organul de urmarire penala este de asemenea obligat sa stranga date cu privire la imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savirsirea infractiunii, precum si orice alte date de natura sa serveasca la solutionarea cauzei.

Art. 203. - Ordonantele organului de urmarire penala.
In desfasurarea urmaririi penale, organul de urmarire dispune asupra actelor sau masurilor procesuale prin ordonanta, acolo unde legea prevede aceasta, iar in celelalte cazuri prin rezolutie motivata.
Ordonanta trebuie sa fie motivata si sa cuprinda totdeauna data si locul intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste, cauza la care se refera, obiectul actului sau masurii procesuale, temeiul legal al acesteia si semnatura celui care a intocmit-o. Ordonanta va cuprinde de asemenea mentiunile speciale prevazute de lege pentru anumite acte sau masuri.
Cand organul de cercetare penala considera ca este cazul sa fie luate anumite masuri, face propuneri motivate.

Art. 204. - Efectuarea unor acte de urmarire in incinta unor organizatii.
Orice act de urmarire penala in incinta unei unitati a unei organizatii din cele prevazute in art. 145 din Codul penal se poate efectua numai cu consimtamantul conducerii acelei unitati sau cu autorizatia procurorului.
In caz de infractiuni flagrante, consimtamantul sau autorizatia nu este necesara.

Art. 205. - Pastrarea unor acte de urmarire penala.
Cand legea prevede ca un act sau o masura procesuala trebuie sa fie incuvintata, atorizata sau confirmata de procuror, un exemplar al ordonantei sau al actului procesual ramane la procuror.

CAPITOLUL II - Competenta organelor de urmarire penala

Art. 206. - Abrogat.

Art. 207. - Competenta organelor de cercetare ale politiei.
Cercetarea penala de efectueaza de organele de cercetare ale politiei, pentru orice infractiune care nu este data in mod obligatoriu in competenta altor organe de cercetare.

Art. 208. - Competenta organelor de cercetare penala speciale.
Cercetarea penala se efectueaza si de urmatoarele organe speciale:
a) ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp aparte si similare, pentru militarii in subordine, precum si pentru infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de angajati civili ai acestor unitati. Cercetarea poate fi efectuata personal si de catre comandant;
b) ofiterii anume desemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana pentru infractiunile savarsite de militari in afara unitatilor militare. Cercetarea poate fi efectuata si personal de sefii comenduirilor de garnizoana;
c) ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare, pentru infractiunile de competenta instantelor militare, savarsite de persoane civile in legatura cu obligatiile lor militare. Cercetarea poate fi efectuata si personal de catre comandantii centrelor militare.
La cererea comandantului centrului militar, organul de politie efectueaza unele acte de cercetare, dupa care inainteaza lucrarile comandantului centrului militar;
d) ofiterii de graniceri, precum si ofiterii anume desemnati din Ministerul de Interne, pentru infractiunile de frontiera;
e) capitanii porturilor, pentru infractiunile contra sigurantei pe apa si contra disciplinei si ordinii la bord, precum si pentru infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul, prevazute in Codul penal, savarsite de personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau ar fi putut pune in pericol siguranta navei sau a navigatiei.
In cazurile prevazute la lit. a, b si c, cercetarea penala se efectueaza in mod obligatoriu de organele speciale acolo prevazute.

Art. 209. - Competenta procurorului in faza urmaririi.
Procurorul exercita supravegherea asupra actelor de urmarire penala; in exercitarea acestei atributii procurorii conduc si controleaza activitatea de cercetare penala a politiei si a altor organe.
Procurorul poate sa efectueze orice act de urmarire penala in cauzele pe care le supravegheaza.
Urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu, de catre procuror, in cazul infractiunilor prevazute de art. 155-173, 174-177, 179, 189 alin. 3, art. 190, 191, 211 alin. 3, art. 212, 236, 236^1, 238, 239, 239^1, 250, 252, 254, 255, 257, 265, 266, 267, 267^1, 268, 273-276, 279^1, 280, 280^1, 302^2, 317 si 356-361 din Codul penal, in cazul infractiunilor aratate in art. 26 pct. 2 lit a), art. 27 pct. 1 lit. b) si c), art. 281 pct. 1 lit. b) si c) si art. 282 pct. 1 lit. b) si art. 29 pct. 1 din acest cod, precum si in cazul infractiunilor impotriva protectiei muncii.
Este competent sa efecueze urmarirea penala, in cazurile prevazute in alineatul precedent, si sa exercite supravegherea asupra activitatii de cercetare penala procurorul de la unitatea de procuratura corespunzatoare instantei care, potrivit legii, judeca in prima instanta cauza.
Atunci cand urmarirea penala este efectuata de procuror, ordonanta prin care s-a dispus arestarea preventiva si rechizitoriul sunt supuse confirmarii procurorului sef al unitatii, iar cand urmarirea este facuta de acesta, confirmarea se face de organul ierarhic superior.

Art. 210. - Verificarea competentei.
Organul de urmarire penala sesizat potrivit art. 221 este dator sa-si verifice competenta.
Daca organul de cercetare penala constata ca nu este competent a efectua cercetarea, trimite de indata cauza procurorului care exercita supravegherea, in vederea sesizarii organului competent.

Art. 211. - Extinderea competentei teritoriale.
Cand anumite acte de cercetare penala trebuie sa fie efectuate in afara razei teritoriale in care se face cercetarea, organul de cercetare penala poate sa le efectueze el insusi sau sa dispuna efectuarea lor prin comisie rogatorie ori delegare.
In cazul in care organul de cercetare penala intelege sa procedeze el insusi la efectuarea actelor, instinteaza in prealabil despre aceasta organul corespunzator din raza teritoriala in care va efectua aceste acte.
In cuprinsul aceleiasi localitati, organul de cercetare penala efectueaza toate actele de cercetare, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in afara razei sale teritoriale, cu respectarea dispozitiei din alineatul precedent.

Art. 212. - Conexarea si disjungerea. Abrogat.

Art. 213. - Cazuri urgente.
Organul de cercetare penala este obligat sa efectueze actele de cercetare ce nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta lui. Lucrarile efectuate in astfel de cazuri se trimit, de indata, prin procurorul care exercita supravegherea activitatii organului ce le-a efectuat, procurorului competent.

Art. 214. - Actele incheiate de unele organe de cercetare.
Sunt obligate sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor si de la martorii care au fost de fata la savarsirea unei infractiuni si sa intocmeasca proces-verbal despre imprejurarile concrete ale savarsirii acesteia:
a) organele inspectiilor de stat, precum si alte organe de stat, organele organizatiilor cooperatiste sau ale altor organizatii publice, pentru infractiunile care constitue incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza potrivit legii;
b) organele de control si cele de conducere ale administratiei de stat ale intrepriderilor si organizatiilor economice de stat, cooperatiste, sau ale altor organizatii publice, pentru infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de cei aflati in subordine ori sub controlul lor.
Organele aratate mai sus au dreptul sa retina corpurile delicte, sa procedeze la evaluarea pagubelor, precum si sa efectueze orice alte acte, cand legea prevede aceasta.
Actele incheiate se inainteaza procurorului in cel mult 3 zile de le descoperirea faptei ce constitue infractiune, afara de cazul cind legea dispune altfel.
In caz de infractiuni flagrante, aceleasi organe au obligatia sa inainteze de indata procurorului pe faptuitor, impreuna cu lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de proba.
Procesele-verbale incheiate de aceste organe constitue mijloace de proba.

Art. 215. - Actele incheiate de comandantii de nave si aeronave si de subofiterii trupelor de graniceri.
Obligatiile si drepturile prevazute in art. 214. alin. 1 si 2 le au urmatoarele organe:
a) comandantii de nave si aeronave pentru infractiunile savarsite pe acestea, pe timpul cat navele si aeronavele pe care le comanda se afla in afara porturilor sau aeroporturilor;
b) subofiterii din trupele de graniceri, pentru infractiunile de frontiera.
Organele de mai sus pot efectua perchezitii corporale asupra faptuitorului si pot verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine.
De asemenea, organele de mai sus pot prinde pe faptuitor, in care caz il predau de indata procurorului sau organului de cercetare penala, impreuna cu lucrarile si cu mijloacele materiale de proba.
In celelalte cazuri, lucrarile efectuate se inainteaza organului de cercetare penala competent, in cel mult 5 zile de la prima constatare efectuata, impreuna cu mijloacele materile de proba.
Cand infractiunea a fost savarsita pe o nava sau aeronava, termenele de mai sus curg de la ancorarea navei ori de la aterizarea pe teritoriul roman.
Procesele-verbale incheiate de aceste organe constitue mijloace de proba.

CAPITOLUL III - Supravegherea exercitata de procuror in activitatea de urmarire penala

Art. 216. - Obiectul supravegherii.
Procurorul, in exercitarea supravegherii legii in activitatea de urmarire penala, vegheaza ca orice infractiune sa fie descoperita, orice infractor sa fie tras la raspundere penala si ca nici o persoana sa nu fie urmarita penal fara sa existe indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.
De asemenea, procurorul vegheaza ca nici o persoana sa nu fie retinuta sau arestata, decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege.
In exercitarea activitatii de supraveghere procurorul ia masurile necesare sau da dispozitii organelor de cercetare penala ca sa ia asemenea masuri.
Procurorul ia masuri si da dispozitii in scris si motivat.

Art. 217. - Trecerea cauzei de la un organ la altul.
Procurorul poate sa dispuna, dupa necesitate, ca intr-o cauza in care cercetarea penala trebuie efectuata de un anumit organ de cercetare, sa fie efectuata de un alt asemenea organ.
Preluarea unei cauze de catre un organ de cercetare penala ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercita supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care preia cauza si dupa incunostintarea procurorului care exercita supravegherea acesteia.
In cauzele preluate de catre un organ de cercetare penala central, supravegherea se exercita de catre un procuror din Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
In cauzele in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penala sa fie efectuate de catre organele de politiei.

Art. 218. - Modalitati de exercitare a supravegherii.
Procurorul conduce si controleaza activitatea de cercetare penala a politiei si a altor organe si supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.
Organele de cercetare penala sunt obligate sa incunostinteze de indata pe procuror despre infractiunile de care au luat cunostinta.
Procurorul poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala sau sa-l efectueze personal. Procurorul poate sa ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa-l trimita, cu toate actele, materialele si datele privitoare la fapte care formeaza obiectul cercetarii.

Art. 219. - Dispozitii date de procuror.
Procurorul poate sa dea dispozitii cu privire la efectuarea oricarui act de urmarire penala.
Dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare penala. Daca acest organ are de facut obiectii, poate sesiza pe procurorul sef al unitatii sau, cand dipozitiile sunt date de acesta, pe procurorul ierarhic superior, fara a intrerupe executarea lor, in termen de 3 zile de la sesizare procurorul sel sau procurorul ierarhic superior este obligat sa se pronunte.

Art. 220. - Infirmarea actelor sau masurilor procesuale nelegale.
Cand procurorul constata ca un act sau o masura procesurala a organului de urmarire penala nu este data cu respectarea dipozitiilor legale, o infirma motivat.

CAPITOLUL IV - Efectuarea urmaririi penale

Sectiunea I - Sesizarea organelor de urmarire penala

Art. 221. - Modurile de sesizare.
Organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt, ori sesizeaza din oficiu cand se afla pe orice alta cale ca s-a savarsit o infractiune.
Cand, potrivit legii, punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevazut de lege, urmarirea penala nu poate incepe in lipsa acestora.
De asemenea, urmarirea penala nu poate incepe fara exprimarea, dorintei guvernului strain in cazul infractiunii prevazute in art. 171 Cod penal.
Cand prin savarsirea unei infractiuni s-a produs o paguba uneia din unitatile la care se refera art. 145 din Codul penal, unitatea pagubita este obligata sa sesizeze de indata organul de urmarire penala, sa prezinte situatii explicative cu privire la intinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita si sa se constituie parte civila.

Art. 222. - Plangerea.
Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana sau de o organizatie din cele prevazute in art. 145 din Codul penal, careia i s-a cauzat o vatamare prin infractiune.
Plangerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, indicarea faptuitorului daca este cunoscut si a mijloacelor de proba.
Plangerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramane atasata plangerii.
Plangerea facuta oral se consemneaza intr-un proces-verbal de organul care o primeste.
Plangerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot, sau de catre copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate sa declare ca nu-si insuseste plangerea.
Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plangerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restransa poate face plangerea cu incuvintarea persoanelor prevazute de legea civila.

Art. 223. - Denuntul.
Denuntul este incunostintarea facuta de catre o persoana sau de catre o unitate a unei organizatii din cele prevazute in art. 145 din Codul penal, despre savarsirea unei infractiuni.
Denuntul trebuie sa contina aceleasi date ca si plangerea.
Denuntul scris trebuie sa fie semnat de denuntator, iar in cazul denuntului oral, acesta se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul in fata caruia a fost facut.

Art. 224. - Acte premergatoare.
In vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare.
De asemenea, in vederea strangerii datelor necesare organelor de urmarire penala pentru inceperea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare si lucratorii operativi din Ministerul de Interne, precum si din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume desemnati in acest scop, pentru fapte care constituie potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei nationale.
Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba.

Art. 225. - Sesizarea la cererea organului competent.
Cand legea prevede ca inceperea urmaririi penale nu poate avea loc fara o sesizare speciala, aceasta trebuie facuta in scris si semnata de catre organul competent. In actul de sesizare trebuie sa se arate in mod corespunzator datele prevazute in art. 222 alin. 2.

Art. 226. - Unele dispozitii privind urmarirea penula pentru militari.
Pentru infractiunile prevazute de Codul penal in art. 331-336, 348, 353 si 354, urmarirea penala poate incepe numai la sesizarea comandantului.
Pentru celelalte infractiuni savarsite de militari, organul de urmarire penala procedeaza potrivit regulilor obisnuite, informand pe comandant de indata ce a inceput urmarirea penala.

Art. 227. - Sesizari facute de persoane cu functii de conducere si de salariati.
Orice persoana cu functie de conducere intr-o organizatie sau cu atributii de control, care a luat cunostinta de savarsirea unei infractiuni in acea organizatie, este obligata sa sesizeze de indata pe procuror sau organul de cercetare penala si sa ia masuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba.
Obligatiile prevazute in alineatul precedent revin si oricarui functionar sau alt salariat care a luat cunostinta despre savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile.

Sectiunea a II- a - Desfasurarea urmaririi penale

Art. 228. - Inceperea urmaririi penale.
Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in art. 221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10. cu exceptia celui de la lit. b^1.
In cazul aratat in art. 10 lit. b^1, organul de urmarire penala inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire penala.
Cand organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu, incheie un proces-verbal care constitue actul de incepere a urmaririi penale.
Daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate dupa primirea plangerii sau denuntului rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b^1, organul de urmarire penala inainteaza procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala.
Daca procurorul constata ca nu sunt intrunite conditiile aratate in alineatul precedent, restituie actele organului de urmarire penala pentru inceperea urmaririi penale.
In cazul in care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezolutie motivata si instiinteaza despre aceasta persoana care a facut sesizarea.
Daca ulterior se constata ca nu a existat sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, procurorul infirma rezolutia si restitue actele organului de urmarire dispunand inceperea urmaririi penale.

Art. 229. - Invinuitul.
Persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.

Art. 230. - Scoaterea de sub urmarire cand fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.
Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanta scoaterea de sub urmarire penala si instiinteaza despre aceasta, cand este cazul, persoana care a facut sesizarea.

Art. 231. - Restituirea dosarului pentru continuarea cercetarii penale.
Daca procurorul, sesizat potrivit dipozitiilor art. 228 alin. 2, constata ca nu este cazul sa scoata de sub urmarire, restituie dosarului organului de cercetare penala pentru continuarea cercetarii penale.

Art. 232. - Restituirea dosarului pentru inceperea sau continuarea urmaririi penale.
Daca procurorul i-a restituit, in temeiul art. 228 alin. 5 sau art. 231 actele ori dosarul, organul de urmarire penala incepe ori, dupa caz, continua urmarirea penala, procedand la efectuarea acesleia, potrivit legii si tinand seama de imprejurarile speciale ale fiecarei cauze.

Art. 233. - Arestarea preventiva a invinuitului.
In cursul efectuarii cercetarii penale, daca organul de cercetare considera ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a invinuitului, face propuneri in acest sens si le inainteaza procurorului pentru a decide.
Daca procurorul, dupa ce examineaza dosarul cauzei, constata ca este cazul sa ia masura arestarii preventive a invinuitului, procedeaza potrivit art. 146.

Art. 234. - Propuneri facute de organul de cercetare penala.
Daca organul de cercetare penala considera ca sunt temeiuri pentru punerea in miscare a actiunii penale, face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza procurorului.
Organul de cercetare penala, daca considera ca sunt intrunite si conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, face propuneri si in aceasta privinta.

Art. 235. - Punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta.
Procurorul se pronunta asupra punerii in miscare a actiunii penale dupa examinarea dosarului.
Daca procurorului este de acord cu punerea in miscare, pune in miscare actiunea penala prin ordonanta.
Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile aratate in art. 203, date cu privire la persoana inculpatului, fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia.

Art. 236. - Arestarea preventiva a inculpatului.
Procurorul sesizat potrivit art. 234, daca pune in miscare actiunea penala si daca constata ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza potrivit art. 150 si urm.
Daca invinuitul este arestat potrivit art. 233, va fi ascultat de procuror inainte de expirarea termenului de arestare a invinuitului.

Art. 237. Continuarea cercetarii si arestarea inculpatului.
Dupa aducerea la indeplinire a dispozitiilor art. 233-236, procurorul daca este cazul, dispune continuarea cercetarii penale. Organul de cercetare penala continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat sa respecte si dispozitiile date de procuror.

Daca procurorul a pus in miscare actiunea penala, organul de cercetare cheama pe inculpat, ii comunica fapta pentru care este invinuit si ii da explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are.
Organul de cercetare penala pune in vedere inculpatului aflat in stare de libertate ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile ce i se vor face in cursul procesului penal si ca are indatorirea sa comunice orice schimbare de adresa.
Organul de cercetare penala va continua urmarirea penala si fara a-l asculta pe inculpat, cand acesta este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu locuieste in tara.

Art. 238. - Extinderea cercetarii penale.
Organul de cercetare penala, daca constata fapte noi in sarcina inculpatului ori imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea acelei fapte, face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza procurorului, pentru ca acesta sa decida in privinta extinderii cercetarii penale sau schimbarii incadrarii juridice.

Sectiunea a III- a - Suspendarea urmaririi penale

Art. 239. - Cazuri de suspendare.
In cazul cand se costata printr-o expertiza medicala ca invinuitul sau inculpatul sufera de o boala grava, care il impiedica sa ia parte la procesul penal, organul de cercetare penala inainteaza procurorului propunerile sale impreuna cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmaririi penale.
Procurorul se pronunta asupra suspendarii prin ordonanta.

Art. 240. - Ordonanta de suspendare.
Ordonanta trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile aratate in art. 203, datele privitoare la persoana invinuitului sau inculpatului, fapta de care este invinuit, cauzele care au determinat suspendarea si masurile luate in vederea insanatosirii invinuitului sau inculpatului.
Masura suspendarii se comunica partii civile. Dupa comunicare, dosarul se restitue organului de cercetare penala.

Art. 241. - Sarcina organului de cercetare in timpul suspendarii.
In timpul cat urmarirea este suspendata, organul de cercetare penala continua sa efectueze toate actele a caror indeplinire nu este impiedicata de situatia invinuitului sau inculpatului.
Organul de cercetare penala este obligat sa se intereseze periodic daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale.

Sectiunea a IV- a - Incetarea urmaririi penale.

Art. 242. - Cazuri de incetare.
Incetarea urmaririi penale are loc cand se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 10 lit. f) - h) si j) si exista invinuit sau inculpat in cauza.
Daca in aceeasi cauza sunt mai multi invinuiti sau inculpati ori daca mai multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, incetarea urmaririi se face numai cu privire la invinuitii sau inculpatii, ori la faptele pentru care exista cazul de incetare a urmaririi.

Art. 243. - Procedura incetarii.
Organul de cercetare penala, cand constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute de art. 10 lit. f) - h) si j) inainteaza procurorului dosarul impreuna cu propuneri de incetare a urmaririi penale.
Procurorul se pronunta asupra incetarii urmaririi penale prin ordonanta, dispunand potrivit art. 11 pct. c. In cazul in care nu s-a pus in miscare actiunea penala, incetarea urmaririi penale se pronunta prin rezolutie motivata.
Cand cazul de incetare a urmaririi penale priveste un invinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie sa se pronunte asupra incetarii urmaririi penale in termen de 24 de ore de la primirea dosarului.

Art. 244. - Ordonanta de incetare a urmaririi penale.
Ordonanta de incetare a urmaririi penale trebuie sa cuprinda pe langa mentiunile aratate in art. 203, datele privind persoana si fapta la care se refera incetarea, precum si aratarea temeiurilor de fapt si de drept pe baza carora se dispune incetarea urmaririi penale.

Art. 245. - Dispozitii complementare ale ordonantei.
Prin ordonanta de incetare a urmaririi penale se dispune totodata asupra:
a) revocarii masurii preventive precum si a masurilor asiguratorii luate in vederea executarii pedepsei amenzii ori a pedepsei confiscarii averii;
b) confiscarii lucrurilor care potrivit art. 118 Cod penal sunt supuse confiscarii speciale si a restituirii celorlalte.
Daca propietatea corpurilor delicte si a celorlalte obiecte care au servit ca mijloace materiale de proba este contestata, ele sunt pastrate de organul de cercetare penala pana la hotararea instantei civile;
c) masurilor asiguratorii privind reparatiile civile si a restabilirii situatiei anterioare savarsirii infractiunii.
In cazul in caIe s-a dispus mentinerea masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, aceste masuri se vor considera desfiintate, daca persoana vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la comunicarea incetarii urmaririi penale;
d) cheltuielilor judiciare, stabilind cuantumul acestora, cine trebuie sa Ie suporte si ordonand incasarea lor;
e) restituirii cautiunii in cazurile prevazute de Iege.
Daca in cursul urmaririi penale s-a luat vreuna din masurile de siguranta aratate in art. 162, se va face mentiune despre aceasta.

Art. 246. - Instintarea despre incetarea urmaririi penale.
Procurorul instiinteaza persoanele interesate despre incetarea urmaririi penale.
In cazul cand invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, procurolul instiinteaza prin adresa administratia locului de detinere, cu dispozitia de a pune indata in libertate pe invinuit sau inculpat.

Art. 247.- Abrogat.

Art. 248. - Restituirea dosarului si continuarea cercetarii penale.
Procurorul, daca constata ca nu este cazul sa dispuna incetarea sau cand a dispus incetarea partial, restitue dosarul organului de cercetare penala, cu dispozitia de a continua cercetarea.

Sectiunea a V-a - Scoaterea de sub urmarirea penala

Art. 249.- Cazurile si procedura scoaterii de sub urmarire.
Scoaterea de sub urmarirea penala are loc cind se constata existenta vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 10 lit. a-c si exista invinuit sau inculpat in cauza.
Dispozitiile art. 242-246 si 248 se aplica in mod corespunzator si in procedura scoaterii de sub urmarire.
In cazul prevazut in art. 10 lit. b^1 procurorul se pronunta prin ordonanta.

Art. 249^1. - Punerea in executare a ordonantei prin care s-a aplicat o sanctiune cu caracter administrativ.
In cazul in care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala in temeiul art. 10 lit. b^1, executarea mustrarii sau mustrarii cu avertisment, prevazute in art. 91 din Codul penal, aplicate de procuror, se face potrivit art. 487, care se aplica in mod corespunzator.
Executarea sanctiunii cu caracter administrativ a amenzii se efectueaza potrivit art. 442 si 443.
Impotriva ordonantei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala in temeiul art. 10 lit. b^1 se poate face plangere in termen de 5 zile de la instiintarea prevazuta in art. 246.
Punerea in executare a ordonantei prin care s-a aplicat sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii se face dupa expirarea termenului prevazut in alin. 3, iar daca s-a facut plangere si a fost respinsa, dupa respingerea acesteia.

Sectiunea a VI- a - Procedura prezentarii materialului de urmarire penala

Art. 250. - Prezentarea materialului.
Dupa punerea in miscare a actiunii penale, daca au fost efectuate toate actele de urmarire necesare, organul de cercetare penala cheama pe inculpat in fata sa si:
a) ii pune in vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala, aratandu-i si incadrarea juridica a faptei savarsite;
b) ii asigura posibilitatea de a lua indata cunostinta de material. Daca inculpatul nu poate sa citeasca, organul de cercetare penala ii citeste materialul;
c) il intreaba, dupa ce a luat cunostinta de materialul de urmarire penala, daca are de formulat cereri sau daca voieste sa faca declaratii suplimentare.

Art. 251. - Procesul-verbal de prezentare a materialului.
Despre aducerea la indeplinire a dispozitiilor prevazute in art. 250 organul de cercetare penala intocmeste proces-verbal, in care consemneaza si declaratiile, cererile si raspunsurile inculpatului.

Art. 252.- Cereri noi formulate de inculpat.
Daca inculpatul a formulat cereri noi in legatura cu urmarirea penala, organul de cercetare penala le examineaza de indata si dispune prin ordonanta admiterca sau respingerca lor.
Organul de cercetare dispune prin aceeasi ordonanta completarea cercetarii penale, atunci cand din declaratiile suplimentare sau din raspunsurile inculpatului rezulta necesitatea completarii.

Art. 253. - Prezentarea din nou a materialului de urmarire penala.
Organul de cercetare penala este obligat sa procedeze din nou la prezentarea materialului, daca a efectuat noi acte de cercetare penala, sau daca constata ca trebuie sa fie schimbata incadrarea juridica a faptei.

Art. 254. - Cazuri de neprezentare a materialului.
Cand prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul a disparut, s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala sau nu locuieste in tara, in referatul care se intocmeste potrivit art. 259 se arata imprejurarile concrete din care rezulta cauza impiedicarii.
Daca pana la inaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezinta, este prins ori adus, se procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala.

Sectiunea VII- a - Terminarea urmaririi penale

§ 1. Urmarire fara punerea in miscare a actiunii penale

Art. 255. - Ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii.
In cauzele in care nu a fost pusa in miscare actiunea penala, organul de cercetare, dupa efectuarea actelor de cercetare penala potrivit art. 232, daca exista invinuit in cauza si constata ca impotriva acestuia sunt suficiente probe, procedeaza la o noua ascultare a invinuitului, aducandu-i la cunostinta invinuirea si intrebandu-l daca are noi mijloace de aparare.
Daca invinuitul nu a produs noi probe sau propunerea sa nu a fost gasita temeinica ori daca cercetarea a fost completata potrivit propunerilor facute, cercetarea se considera terminata.

Art. 256. - Inaintarea dosarului privind pe invinuit.
De indata ce cercetarea penala este terminata, organul de cercetare inainteaza dosarul procurorului cu un referat, in care consemneaza rezultatul cercetarii, spre a se decide potrivit art. 262. Referatul va cuprinde in mod corespunzator mentiunile prevazute in art. 259 - 260.

Art. 257. - Prezentarea materialului de catre procuror.
Procurorul primind dosarul, daca socoteste necesar, cheama pe invinuit si ii prezinta materialul de urmarire penala potrivit dipozitiilor art. 250 si urmatoarele care se aplica in mod corespunzator.

§2. Urmarire cu actiunea penala pusa in miscare

Art. 258. - Inaintarea dosarului privind pe inculpat.
In cauzele in care actiunea penala a fost pusa in miscare, dupa completarea cercetarii si dupa indeplinirea, daca este cazul, a dipozitiilor privitoare la prezentarea materialului de urmarire penala, cercetarea penala se considera terminata. Organul de cercetare penala inainteaza de indata procurorului dosarul cauzei insotit de un referat.

Art. 259. - Cuprinsul referatului intocmit de organul de cercetare penala.
Referatul intocmit de organul de cercetare penala trebuie sa se limiteze la fapta care a format obiectul punerii in miscare a actiunii penale, la persoana inculpatului si la ultima incadrare juridica a faptei.
Referatul trebuie sa cuprinda fapta retinuta in sarcina inculpatului, probele administrate si incadrarea juridica.
Cand urmarirea penala priveste mai multe fapte sau mai multi inculpati, referatul trebuie sa cuprinda mentiunile aratate in alineatul precedent cu privire la toate faptele si la toti inculpatii si daca este cazul, trebuie sa se arate pentru care fapte ori faptuitori s-a incetat urmarirea, s-a dispus scoaterea de sub urmarire ori s-a suspendat urmarirea penala.

Art. 260. - Date suplimentare.
Referatul trebuie sa cuprinda date suplimentare privitoare la:
a) mijloacele materiale de proba si masurile luate referitor la ele in cursul cercetarii penale, precum si locul unde se afla;
b) masurile asiguratorii privind reparatiile civile sau executarea pedepsei amenzii ori a confiscarii averii, luate in cursul cercetarii penale;
c) cheltuielile judiciare.

Capitolul V - Trimiterea in judecata

Art. 261. - Verificarea lucrarilor urmaririi penale.
Procurorul este obligat ca in termen dle cel mult 15 zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penala potrivit art. 256 sau 258 sa procedeze la verificarea lucrarilor urmaririi penale si sa se pronunte asupra acestora.
Procurorul procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala in situatiile prevazute de art. 254 alin. 1 daca inculpatul se prezinta, este prins sau adus dupa inaintarea la procuratura.
Rezolvarea cauzelor in care sunt arestati se face de urgenta si cu precadere.

Art. 262. - Rezolvarea cauzelor.
Daca procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa existand probele necesare si legal administrate, procedeaza dupa caz, astfel:
1. cand din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit sau inculpat si ca acesta raspunde penal:
a) daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in judecata;
b) daca actiunea penala a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea in judecata;
2. da ordonanta prin care:
a) claseaza, scoate de sub urmarire sau inceteaza urmarirea penala potrivit dispozitiilor art. 11.
Daca procurorul dispune inlocuirea raspunderii penale o data cu incetarea urmaririi penale, face aplicatia art. 91 din Codul penal.
b) suspenda urmarirea penala, atunci cand constata existenta unei cauze de suspendare a urmaririi.

Art. 263. - Cuprinsul rechizitoriului.
Rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute in art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, masura preventiva luata si durata acesteia, precum si dispozitia de trimitere in judecata.
In rechizitoriu se arata de asemenea numele si prenumele persoanelor care trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor in proces si locul unde urmeaza a fi citate.
In cazul cand urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul trebuie sa cuprinda si datele suplimentare prevazute in art. 260.
Procurorul intocmeste un singur rechizitoriu chiar daca lucrarile penale privesc mai multe fapte sau mai multi invinuiti sau inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art. 262.

Art. 264. - Actul de sesizare a instantei.
Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata.
Rechizitoriul dat de procurorul de la o unitate de procuratura ierarhic inferioara celei corespunzatoare instantei competente sa judece cauza in fond este supus confirmarii procurorului de la unitatea de procuratura corespunzatoare acestei instante.
Sesizarea instantei de judecata se face de catre procurorul care a dat sau, dupa caz, a confirmat rechizitoriul potrivit alineatului precedent.
In termen de 24 de ore de la darea sau, dupa caz, confirmarea rechizitoriului, procurorul inainteaza instantei competente dosarul impreuna cu numarul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpatiilor aflati in stare de detinere.

Art. 265. - Restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmarire.
Cand procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa, sau ca nu au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, restituie cauza organului care a efectuat urmarirea penala, sau potrivit dispozitiilor art. 217 trimite cauza la alt organ de urmarire, in vederea completarii sau refacerii urmaririi penale.
Cand completarea sau refacerea urmaririi penale este necesara numai cu prvire la unele fapte sau la unii invinuiti sau inculpati, iar disjungerea lor nu este posibila, procurorul dispune restituirea sau trimiterea intregii cauze.

Art. 266. - Cuprinsul ordonantei de restituire.
Ordonanta de restituire sau de trimitere cuprinde, pe langa mentiunile aratate in art. 203, indicarea actelor de cercetare penala ce trebuie efectuate ori refacute, a faptelor sau imprejurarilor ce urmeaza a fi constatate si a mijloacelor de proba ce urmeaza a fi folosite.

Art. 267. - Dispozitiile privitoare la masurile preventive, de siguranta sau asiguratorii.
In toate cazurile, procurorul este obligat sa dispuna asupra mentinerii sau revocarii masurilor preventive, de siguranta ori asiguratorii, luate in cursul urmaririi penale sau, daca este cazul, sa ia asemenea masuri.

Art. 268. - Trimiterea la organul competent.
Cand procurorul constata ca pentru vreuna din infractiunile sau infractorii aratati in art. 207- 208 si 209 alin. 3 si 4 urmarirea penala s-a facut de un alt organ decat cel prevazut in textele mentionate, ia masuri ca urmarirea sa fie facuta de organul competent.
In cazul prevazut de alineatul precedent raman valabile masurile asiguralorii luate, actele sau masurile procesuale confirmate sau incuviintate de procuror, precum si actele procesuale care nu pot fi refacute.

Art. 269. - Obligatiile organelor competente.
Organul de cercetare penala sesizat prin trimiterea cauzei potrivit art. 268 procedeaza la ascultarea invinuitului sau inculpatului si tinand seama de dispozitiile art. 268 alin. 2, dispune in ce masura trebuie refacute celelalte acte procesurale si ce anume acte trebuie efectuate in completarea cercetarii penale.

CAPITOLUL VI - Reluarea urmaririi penale

Art. 270. - Cazurile de reluare.
Urmarirea penala este reluata in caz de:
a) incetarea cauzei de suspendare;
b) restituire a cauzei de catre instanta de judecata in vederea refacerii sau completarii urmaririi, ori ca urmare a extinderii actiunii penale sau a procesului penal;
c) redeschidere a urmaririi penale.
Reluarea urmaririi penale nu poate avea loc daca se constata ca intre timp a intervenit vreunul din cazurile prevazute in art. 10.

Art. 271. - Reluarea dupa suspendare.
Reluarea urmaririi penale dupa suspendare are loc cand se constata ca a incetat cauza care a determinat suspendarea. Organul de cercetare penala care constata ca a incetat cauza de suspendare inainteaza dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluarii. Reluarea se dispune prin ordonanta.

Art. 272. - Reluarea in caz de restituire.
Cand instanta de judecata a dispus restituirea cauzei in vederea refacerii sau completarii urmaririi penale, ori in caz de extindere a actiunii penale sau a procesului penal, urmarirea se reia pe baza hotararii prin care instanta a dispus restituirea.

Art. 273. - Reluare in caz de redeschidere a urmaririi.
Redeschiderea urmaririi penale in cazul in care s-a dispus incetarea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire are loc daca ulterior se constata ca nu a existat in fapt cazul care a determinat luarea acestor masuri sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia incetarea sau scoaterea de sub urmarire.
Redeschiderea urmaririi penale se dispune de procuror prin ordonanta.

Art. 274. - Durata arestarii inculpatulul dupa reluare.
In cazurile de reluare a urmaririi penale prevazute in art. 270 lit. a) si c), termenul de 30 de zile privitor la masura arestarii inculpatului curge de la data luarii acestei masuri, iar in cazul cand dosarul se restituie de catre instanta si inculpatul este arestat, termenul curge de la data primirii dosarului de catre procuror.
Durata arestarii inculpatului poate fi prelungita potrivit art. 155, 159 si 160.

CAPITOLUL VII - Plangerea impotriva masurilor si actelor de urmarire penala

Art. 275. - Dreptul de a face plangere.
Orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime.
Se poate face plangere, in conditiile prevazute in alineatul precedent, si impotriva rezolutiei date potrivit art. 228 alin. 6.
Plangerea se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala si se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penala.
Introducerea plangerii nu suspenda aducerea la indeplinire a masurii sau a actului care formeaza obiectul plangerii.

Art. 276. - Obligatia de inaintare a plangerii.
Cand plangerea a fost depusa la organul de cercetare penala, acesta este obligat ca in termen de 48 de ore de la primirea ei sa o inainteze procurorului impreuna cu explicatiile sale, atunci cand acestea sunt necesare.

Art. 277. - Termenul de rezolvare.
Procurorul este obligat sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice de indata persoanei care a facut plangerea modul in care a fost rezolvata.

Art. 278. - Plangerea contra actelor procurorului.
Plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror sau efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de procurorul sef al unitatii. In cazul cand masurile luate si actele sunt ale procurorului sef, ori luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acesta, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior. Dispozitiile art. 275 - 277 se aplica in mod corespunzator.

CAPITOLUL VIII - Procedura plangerii prealabile

Art. 279. - Organele carora li se adreseaza plangerea.
Punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara astfel de plangere.
Plangerea prealabila se adreseaza:
a) instantei de judecata, in cazul infractiunilor prevazute de Codul penal in art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 si 220, daca faptuitorul este cunoscut. Cand faptuitorul este necunoscut persoana vatamata se poate adresa organului de cercetare penala pentru identificarea lui;
Aceste prevederi se aplica si in cazul infractiunilor prevazute de art. 193, 205 si 206 din Codul penal, savarsite prin presa sau orice mijloace de comunicare in masa.
b) organului de cercetare penala sau procurorului, in cazul altor infractiuni decat cele de la lit. a;
c) organului competent sa efectueze urmarirea penala, cand plangerea prealabila este indreptata contra unui judecator, procuror, notar de stat, militar, judecator si controlor financiar de la camera de conturi judeteana sau contra uneia din persoanele aratate la art. 29 pct. 1.

Art. 280. - Procedura in cazul infractiunilor flagrante.
In caz de infractiune flagranta, organul de urmarire penala este obligat sa constate savarsirea acesteia, chiar in lipsa plangerii prealabile.
Daca infractiunea savarsita este dintre cele aratate in art. 279 lit. a. constatarile facute vor fi trimise, la cerere, instantei sesizate prin plangere.
Cand infractiunea savarsita este dintre cele aratate in art. 279 lit. b si c, organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si daca aceasta declara ca face plangere prealabila, dupa caz, continua urmarirea penala sau trimite cauza organului competent.

Art. 281. - Procodura in caz de conexitate sau de indivizibilitate.
In caz de conexitate sau de indivizibilitate intre infractiunile aratate in art. 279 lit. a-c, daca disjungerea nu este posibila, se aplica procedura prevazuta in art. 35.
Aceeasi procedura se aplica si in cazul cand conexitatea sau indivizibilitatea priveste o infractiune pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila si o alta intractiune pentru care nu se cere.

Art. 282. - Plangere prealabila daca disjungera nu este posibila. Abrogat.

Art. 283. - Continutul plangerii.
Plangerea trebuie sa cuprinda descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacclor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor, precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila si, atunci cand este cazul, indicarea personei responsabile civilmente.

Art. 284. - Termenul de introducere a plangerii.
In cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.
Cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul.

Art. 2841. - Lipsa nejustificata a partii vatamate.
In cazul infractiunilor aratate in art. 279 alin. 2 lit. a, lipsa nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive in fata primei instante este considerata drept retragere a plangerii prealabile.

Art. 285. - Plangerea gresit indreptata.
Plangerea prealabila gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite organului competent. In aceste cazuri plangerea se considera valabila, daca a fost introdusa in termen la organul necompetent.

Art. 286. - Schimbarea incadrarii faptei.
Daca intr-o cauza in care s-au facut acte de cercetare penala se considera ulterior ca fapta urmeaza a primi o incadrare juridica pentru care este necesara plangerea prealabila, organul de cercetare penala cheama partea vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere. In caz afirmativ, organul de cercetare penala, dupa caz, cotinua cercetarea sau trimite dosarul instantei competente. In caz contrar, transmite actele procurorului in vederea incetarii urmaririi penale.
Cand schimbare incadrarii juridice se face in fata instantei, aceasta cheama persoana vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere pentru infractiunea respectiva si dupa caz, continua sau inceteaza procesul penal.

TITLUL II - Judecata

CAPITOLUL I - Dispozitii generale

Art. 287. - Indatoririle instantei de judecata.
Instanta de judecata isi exercita atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ al judecatii.
Instanta isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza.

Art. 288. - Locul unde se desfasoara judecata.
Judecata se desfasoara la sediul instantei. Pentru motive temeinice, instanta poate dispune ca judecata sa se desfasoare in alt loc.

Art. 289. - Oralitatea, nemijlocirea si contradictorialitatea.
Judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in sedinta, oral, nemijlocit si in contradictoriu.

Art. 290. - Publicitatea sedintei de judecata.
Sedinta de judecata este publica. Minorii sub 16 ani nu pot asista la sedinta de judecata.
Daca judecarea in sedinta publica ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unor persoane, instanta, la cererea procurorului, a partilor ori
din oficiu, poate declara sedinta secreta pentru tot cursul sau pentru o anumita parte a judecarii cauzei.
Declararea sedintei secrete se face in sedinta publica, dupa ascultarea partilor prezente si a procurorului cand participa la judecata.
In timpul cat sedinta este secreta, nu sunt admisi in sala de sedinte decat partile, reprezentantii acestora, aparatorii si celelalte persoane chemate de instanta in interesul cauzei.

Art. 291. - Citarea partilor in judecata.
Judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita.
Neprezentarea partilor citate nu impiedica judecarea cauzei.
Cand instanta considera ca este necesara prezenta uneia dintre partile lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia amanand in acest scop judecata.
Partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene.
Cand judecata se amana, martorii, expertii si interpretii prezenti iau la cunostinta noul termen de judecata.
La cererea persoanelor care iau termenul in cunostinta, instanta le inmaneaza citatii, spre a le servi drept justificare la locul de munca, in vederea prezentarii la noul termen.
Cand judecata ramane in continuare, partile si celelalte persoane care participa la proces nu se mai citeaza.
Militarii sunt citati la fiecare termen.
Detinutii sunt citati, de asemenea, la fiecare termen.

Art. 292. - Compunerea instantei.
Instanta judeca in complet de judecata, a carei compunere este cea prevazuta de lege.
Completul de judecata trebuie sa ramana acelasi in tot cursul judecarii cauzei. Cand aceasta nu este posibil, completul se poate schimba pana la inceperea dezbaterilor.
Dupa inceperea dezbaterilor orice schimbare intervenita in compunerea completului atrage reluarea de la inceput a dezbaterilor.

Art. 293. - Judecata de urgenta in cauzele cu detinuti.
Judecata in cauzele in care sunt inculpati arestati preventiv se face de urgenta si cu precadere. Judecata se face cu precadere si atunci cand unii dintre inculpati sunt detinuti in alta cauza. Cand instanta gaseste necesar si aceasta este posibil, face in cauza aplicatia dispozitiilor cu privire la disjungere.

Art. 294. - Asigurarea apararii.
In cauzele in care desemnarea unui aparator din oficiu este obligatorie, presedintele instantei, odata cu fixarea termenului de judecata, ia masuri pentru desemnarea aparatorului.
Inculpatul, celelalte parti si aparatorii au dreptul sa ia la cunostinta de dosar in tot cursul judecatii.
Cand inculpatul se afla in stare de detinere, presedintele instantei ia masuri ca acesta sa-si poata exercita dreptul prevazut in alineatul precedent si sa poata lua contact cu aparatorul sau.

Art. 295. - Alte masuri pregatitoare.
Presedintele completului de judecata are indatorirea sa ia din timp toate masurile necesare, pentru ca la termenul de judecata fixat judecarea cauzei sa nu sufere amanare.
De asemenea, se ingrijeste ca lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie intocmita si afisata la instanta, spre vedere, cu 24 de ore inaintea termenului de judecata.
La intocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta, dandu-se intaietate cauzelor in care sunt detinuti si celor cu privire la care legea prevede ca judecata se face de urgenta.

Art. 296. - Atributiile presedintelui completului.
Presedintele conduce sedinta, indeplinind toate indatoririle pe care le are de la lege si decide asupra cererilor formulate de parti, daca rezolvarea acestora nu este data in caderea completului.
In cursul judecatii, intrebarile se pun prin mijlocirea presedintelui. Acesta poate incuviinta ca intrebarile sa fie adresate direct.

Art. 297. - Strigarea cauzei si apelul celor citati.
Presedintele anunta, potrivit ordinii de pe lista de sedinta, cauza a carei judecare este la rand, dispunand facerea apelului partilor si a celorlalte persoane citate si constata care dintre ele s-au prezentat.
Partile se pot prezenta si participa la judecata chiar daca nu au fost citate sau nu au primit citatia, presedintele avand indatorirea sa stabileasca identitatea acestora.

Art. 298. - Asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei.
Presedintele vegheaza asupra mentinerii ordinii si solemnitatii sedintei, putand lua masurile necesare In acest scop.
Presedintele poate limita accesul publicului la sedinta de judecata, tinand seama de marimea salii de sedinta.
Partile si persoanele care asista la sedinta de judecata sunt obligate sa pastreze disciplina sedintei.
Cand o parte sau oricare alta persoana tulbura sedinta sau nesocoteste masurile luate, presedintele ii atrage atentia sa respecte disciplina, iar in caz de repetare ori de abateri grave, dispune indepartarea ei din sala.
Partea indepartata este chemata in sala inainte de inceperea dezbaterilor. Presedintele ii aduce la cunostinta actele esentiale efectuate in lipsa si ii citeste declaratiile celor ascultati.

Art. 299. - Constatarea infractiunilor de audienta.
Daca in cursul sedintei se savarseste o fapta prevazuta de legea penala, presedintele constata acea fapta si identifica pe faptuitor. Procesul-verbal intocmit de trimite procurorului.
Instanta, daca este cazul, poate dispune arestarea preventiva a invinuitului, iar presedintele emite un mandat de arestare a acestuia. Despre luarea acestei masuri se face mentiune in incheierea de sedinta. Cel invinuit este trimis de indata procurorului impreuna cu procesul-verbal si cu mandatul de arestare.

Art. 300. - Verificarea sesizarii instantei si a arestarii inculpatului.
Instanta este datoare, sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare.
In cazul cand se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia.
In cauzele in care inculpatul este arestat, instanta legal sesizata este, de asemenea, datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare regularitatea luarii si mentinerii acestei masuri.

Art. 301. - Drepturile procurorului si ale partilor in instanta.
In cursul judecatii, procurorul si oricare dintre parti pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii. Partea vatamata poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii cu privire la latura penala a cauzei. In caz de concurs de infractiuni sau de conexitate, dreptul partii vatamate se limiteaza la fapta care i-a cauzat vatamarea.
Partea civila poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii in masura in care acestea au legatura cu pretentiile sale civile.

Art. 302. - Rezolvarea chestiunilor incidente.
Instanta este obligata sa puna in discutie cererile si exceptiile aratate in art. 301 sau exceptiile ridicate din oficiu si sa se pronunte asupra lor prin incheiere motivata.
Instanta se pronunta prin incheiere motivata si asupra tuturor masurilor luate in cursul judecatii.

Art. 303. - Suspendarea judecatii.
Cand se constata pe baza unei expertize medicale ca inculpatul sufera de o boala grava, care il impiedica sa participe la judecata, instanta dispune prin incheiere suspendarea procesului penal pana cand starea sanatatii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata.
Daca sunt mai multi inculpati, iar termenul suspendarii priveste numai pe unul dintre ei si disjungerea nu este posibila, se dispune suspendarea intregii cauzei.
Incheierea data in prima instanta prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacata separat cu recurs. Rccursul nu suspenda execularea.
Procesul penal se reia din oficiu de indata cu inculpatul poate participa la judecata.
Instanta este obligata sa se informeze periodic daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea procesului penal.

Art. 304. - Note privind desfasurarea procesului.
In cursul sedintei de judecata grefierul ia note cu privire la desfasurarea procesului. Procurorul si partile pot cere citirea notelor si vizarea de catre presedinte.

Art. 305. - Incheierea de sedinta.
Desfasurarea procesului in sedinta de judecata se consemneaza intr-o incheiere care cuprinde:
a) ziua, anul si denumirea instantei;
b) mentiunea daca sedinta a fost sau nu publica;
c) numele si prenumele judecatorilor, asesorilor, procurorului si grefierului;
d) numele si prenumele partilor, aparatorilor si celorlalte persoane care participa in proces si care au fost prezente la judecata, precum si ale celor care au lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale si cu mentiunea privitoare la indeplinirea procedurii;
e) enuntarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si textele de lege in care a fost incadrata fapta;
f) inscrisurile care s-au citit in sedinta;
g) cererile de orice natura formulate de procuror, de parti si de ceilalti participanti la proces;
h) concluziile procurorului si ale partilor;
i) masurile luate in cursul sedintei.
Incheierea se intocmeste de grefier in 24 de ore de la terminarea sedintei si se semneaza de presedintele completului de judecata si de grefier.
Cand hotararea se pronunta in ziua in care a avut loc judecata, nu se intocmeste o incheiere separata.

Art. 306. - Solutionarea cauzei.
Deliberarea si pronuntarea hotararii se fac de indata dupa incheierea dezbaterilor. Pentru motive temeinice, deliberarea si pronuntarea pot fi amanate cel mult 15 zile.

Art. 307. - Deliberarea.
La deliberarea iau parte numai membrii completului in fata caruia a avut loc dezbaterea.
Completul de judecata delibereaza in secret.

Art. 308, - Luarea hotararii.
Hotararea trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de judecata asupra solutiilor date chestiunilor supuse deliberarii.
Cand unanimitatea nu poate fi intrunita, hotararea se ia cu majoritate.
Daca din deliberare rezulta mai mult decat doua pareri, judecatorul care opineaza pentru solutia cea mai severa trebuie sa se alature celei mai apropiate de parerea sa.
Motivarea opiniei separate este obligatorie.
Daca completul de judecata este format din doi judecatori si unanimitatea nu poate fi intrunita, judecarea cauzei se reia in complet de divergenta.

Art. 309. - Minuta.
Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta, care trebuie sa aiba continutul prevazut pentru dispozitivul hotararii. Minuta se semneaza de membrii completului de judecata.

Art. 310. - Pronuntarea hotararii.
Hotararea se pronunta in sedinta publica de catre presedintele completului de judecata asistat de grefier.
La pronuntarea hotararii partile nu se citeaza. Hotararea se redacteaza in cel mult 20 de zile de la pronuntare.

Art. 311. - Felul hotararilor.
Hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata sau prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza se numeste sentinta.
Hotararea prin care instanta se pronunta asupra apelului, recursului, recursului la anulare, recursului in interesul legii, precum si hotararea pronuntata de instanta de recurs in rejudecarea cauzei se numeste decizie.
Toale celelalte hotarari date de instante in cursul judecatii se numesc incheieri.

Art. 312. - Redactarea si semnarea hotararii.
Sentinta sau decizia se redacteaza de unul din judecatorii care au participat la solutionarea cauzei si se semneaza de toti membrii completului si de grefier.
In caz de impiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecata de a semna, hotararea se semneaza in locul acestuia de presedintele completului. Daca si presedintele completului este impiedicat a semna, hotararea se semneaza de presedintele instantei. Cand impiedicare priveste pe grefier, hotararea se semneaza de grefierul-sef. In toate cazurile se face mentiune pe hotarare despre cauza care a determinat impiedicarea.

CAPITOLUL II - Judecata in prima instanta

Sectiunea I - Desfasurarea judecatii cauzelor

Art. 313.- Masari premergatoare.
Presedintele instantei, primind dosarul cauzei, fixeaza de indata termen de judecata si da dispozitie pentru citarea persoanelor care trebuie sa fie chemate la judecata.
Citatia trebuie sa fie inmanata inculpatului cu cel putin 3 zile inaintea termenului fixat. Odata cu citatia, inculpatului aflat in stare de detinere i se comunica si copia actului de sesizare a instantei.

Art. 314. - Prezenta inculpatului la judecata.
Judecata nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere.
Aducerea inculpatului arestat la judecata este obligatorie.

Art. 315. - Participarea procurorului.
Procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale judecatoriilor, in cauzele in care instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu, in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii de 2 ani sau mai mare, in cauzele in care vreunul din inculpati se afla in stare de detentie sau este minor, precum si in cazul in care se dispune inlocuirea pedepsei amenzii cu cea a inchisorii. La sedintele de judecata privind alte infractiuni, procurorul participa cand considera necesar.
In sedintele de judecata ale celorlalte instante, participarea procurorului este obligatorie in toate cazurile.

Art. 316. - Rolul procurorului.
In desfasurarea cercetarii judecatoresti si dezbaterilor, procurorul exercita rolul sau activ in vederea adevarului si a respectarii dispozitiilor legale. Procurorul este liber sa prezinte concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele administrate.
Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate.
Cand cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea sau cand a intervenit vreuna din cauzele de incetare a procesului penal prevazute in art. 10 lit. f- h si j, procurorul pune, dupa caz, concluzii de achitare sau de incetare a procesului penal.

Art. 317. - Obiectul judecatii.
Judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal si la fapta si persoana la care se refera extinderea.

Art. 318. - Verificari privitoare la inculpat.
La termenul de judecata, dupa strigarea cauzei si apelul partilor, presedintele verifica identitatea inculpatului. In cazul cand inculpatul se afla in stare de detinere, presedintele se intereseaza daca a primit in termenul prevazut in art. 313 alin. 2 copia actului de sesizare a instantei. Cand actul nu a fost comunicat, daca inculpatul cere, judecata se amana, iar presedintele ii inmaneaza copie de pe actul de sesizare a instantei, facandu-se mentiune despre aceasta in incheierea de sedinta.
De asemenea, judecata se amana la cererea inculpatului, cand comunicarea s-a facut cu mai putin de 3 zile inaintea termenului de judecata.

Art. 319. - Masuri premergatoare privind martorii, expertii si interpretii.
Dupa apelul martorilor si interpretilor, presedintele cere martorilor prezenti sa paraseasca sala de sedinta si le pune in vedere sa nu se indeparteze fara incuviintarea sa.
Expertii raman in sala de sedinta, afara de cazul in care instanta dispune altfel.
Martorii, expertii si interpretii prezenti pot fi ascultati, chiar daca nu au fost citati sau nu au primit citatie, insa numai dupa ce s-a stabilit identitatea acestora.

Art. 320. - Lamuriri, exceptii si cereri.
Presedintele explica persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila sau ca poate participa ca parte vatamata in proces.
Presedintele intreaba pe procuror si pe parti daca au de formulat exceptii, cereri sau propun efectuarea de probe noi.
In cazul cand se propun noi probe, trebuie sa se arate faplele si imprejurarile ce urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar in ccea ce priveste martorii si expertii, identitatea si adresa acestora.
Procurorul si partile pot cere administrarea de probe noi si in cursul cercetarii judecatoresti.

Art. 321. - Ordinea cercetarii judecatoresti.
Instanta incepe efectuarea cercetarii judecatoresti, cand cauza se afla in stare de judecata.
Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca este cea prevazuta in dispozitiile cuprinse in prezenta sectiune.
Instanta poate dispune unele schimbari ale ordinii, cand aceasta este necesara pentru buna desfasurare a cercetarii judecatoresti. Cand inculpatul este prezent, schimbarea nu poate fi dispusa decat dupa ascultarea acestuia.

Art. 322. - Inceperea cercetarii judecatoresti.
Presedintele dispune ca grefierul sa dea citire actului de sesizare a instantei, dupa care se explica inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce. Totodata lamureste pe inculpat cu privire la dreptul pe care il are de a pune intrebari coinculpatilor, celorlalte parti, martorilor, expertilor, precum si de a da explicatii in tot cursul cercetarii judecatoresti, cand socoteste necesar.

Art. 323. - Ascultarea inculpatului.
Instanta procedeasa apoi la ascultarea inculpatului.
Inculpatul este lasat sa arate tot ce stie despre fapta pentru care a fost trimis in judecata, apoi i se pot pune intrebari de catre presedinte si ceilalti membri ai completului, precum si de catre procuror, de partea vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati si de aparatorul inculpatului a carui ascultare se face.
Instanta respinge intrebarile care nu sunt necesare in cauza.
Inculpatul poate fi reascultat ori de cate ori este necesar.

Art. 324. - Ascultarea coinculpatilor.
Daca sunt mai multi inculpati ascultarea fiecaruia dintre ei se face in prezenta celorlalti inculpati.
Cand interesul aflarii adevarului cere, instanta poate dispune ascultarea vreunuia dintre inculpati, fara ca ceilalti sa fie de fata.
Declaratiile luate separat sunt citite in mod obligatoriu celorlalti inculpati, dupa ascultarea lor.
Inculpatul poate fi din nou ascultat in prezenta celorlalti inculpati sau a unora dintre ei.

Art. 325. - Citirea declaratiilor anterioare ale inculpatului.
Cand inculpatul nu-si mai aminteste anumite fapte sau imprejurari sau cand exista contraziceri intre declaratiile facute de inculpat in instanta si cele date anterior, presedintele cere acestuia explicatii, putand da citire, in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare.
Cand inculpatul refuza sa dea declaratii, instanta dispune citirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior.

Art. 326. - Ascultarea celorlalte parti.
Dupa ascultarea inculpatului se procedeaza la ascultarea celorlalte parti. Dispozitiile art. 322-324 si 325 alin. 1 se aplica in mod corespunzator si la ascultarea acestora.

Art. 327.- Ascultarea martorului, expertului sau interpretului.
Instanta trece apoi la ascultarea martorilor potrivit art. 323 si 325, care se aplica in mod corespunzator. Dupa ce martorului i s-au pus intrebari de instanta si de procuror, el este intrebat de partea care l-a propus si apoi de celelalte parti.
Martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia facuta poate sa-l citeasca in instanta. Procurorul si partile au dreptul sa examineze inscrisul, iar instanta poate dispune retinerea inscrisului la dosar, in original sau in copie.
Daca ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, instanta dispune citirea depozitiei data de acesta in cursul urmaririi penale si va tine scama de ea la judecarea cauzei.
lnstanta dispune citirea declaratiilor anterioare si atunci cand martorul face declaratii care sunt in contrazicere cu cele date anterior.
Daca unul sau mai multi martori lipsesc, instanta poate dispune motivat fie continuarea judecarii, fie amanarea cauzei. Martorul a carui lipsa nu este justificata poate fi adus silit.
Dispozitiile prevazute in alineatele precedente se aplica in mod corespunzator si in caz de ascultare a expertului sau interpretului.

Art. 328. - Masuri privitoare la martori.
Martorii ascultati raman in sala, la dispozitia instantei, pana la terminarea actelor de cercetare judecatoreasca care se efectueaza in sedinta respectiva. Daca instanta gaseste necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei, din sala de sedinta, in vederea reaudierii ori a confruntarii lor.
Instanta, luand concluziile procurorului si ale partilor, poate incuviinta plecarea martorilor dupa ascultarea lor.

Art. 329. - Renuntarea la martori.
Procurorul si partile pot renunta la martorii pe care i-au propus.
Dupa punerea in discutie a renuntarii, instanta poate dispune ca martorii sa nu fie ascultati daca audierea nu mai este necesara.
Daca in cursul cercetarii judecatoresti administrarea unei probe anterior admisa apare inutila, instanta, dupa ce asculta procurorul si partile, poate dispune ca acea proba sa nu mai fie administrata.

Art. 330. - Prezenturea mijloacelor materiale de proba.
Cand in cauza supusa judecatii exista mijloace materiale de proba, instanta, din oficiu sau la cerere, dispune, daca este necesar, aducerea si prezentarea acestora.

Art. 331. - Amanarea pentru probe noi.
Daca din cercetarea judecatoreasca rezulta ca pentru lamurirea faptelor sau imprejurarilor cauzei este necesara administrarea unor probe noi si daca nu este cazul sa faca aplicarea art. 333, instanta dispune fie judecarea cauzei in continuare, fie amanarea ei.

Art. 332. - Cercetarea penala efectuata de un organ necompetent.
Cand se constata inainte de terminarea cercetarii judecatoresti ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetare penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, care procedeaza potrivit art. 268 alin.1.
Cauza nu se restituie atunci cand constatarea prevazuta in alineatul precedent are loc dupa inceperea dezbaterilor sau cand instanta in urma cercetarii judecatoresti schimba incadrarea juridica a faptei intr-o alta infractiune pentru care cercetarea penala ar fi revenit altui organ de cercetare.
Impotriva hotararii de desesizare se poate face recurs de catre procuror si de inculpatul arestat in cauza.
Dosarul este trimis procurorului imediat dupa ramanerea definitiva a hotararii la prima instanta sau in cel mult 5 zile de la pronuntarea hotararii de catre instanta de recurs.

Art. 333. - Restituirea pentru completarea urmaririi.
In tot cursul judecatii instanta se poate desesiza si restitui dosarul procurorului, cand din administrarea probelor sau din dezbateri rezulta ca urmarirea penala nu este completa si ca in fata instantei nu s-ar putea face completarea acesteia decat cu mare intarziere.
lnstanta este obligata sa arate motivele pentru care, potrivit alineatului precedent, a dispus restituirea, indicand totodata faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate si prin ce anume mijloace de proba.
Dispozitiile art. 332 alin. 3 si 4 se aplica in mod corespunzator.

Art. 334. - Schimbarea incadrarii judiciare.
Daca in cursul judecatii se considera ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea.

Art. 335. - Extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale.
Daca in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire si la alte acte materiale, care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, instanta, prin incheiere, extinde actiunea penala cu privire si la aceste acte si procedeaza dupa caz, fie la judecarea infractiunii in intregul ei, fie la restituirea cauzei procurorului potrivit dispozitiilor art. 333, in vederea completarii urmaririi penale.
Daca cu privire la unele din actele care intra in continutul aceleiasi infractiuni s-a pronuntat anterior o hotarare definitiva, instanta reuneste cauza cu aceea in care s-a dat hotararea definitiva, pronuntand o noua hotarare in raport cu toate actele care intra in continutul infractiunii si desfiinteaza hotararea anterioara. Instanta este obligata, daca retine cauza spre judecata, sa puna in discutie actele cu privire la care s-a dispus extinderea, facand aplicatia in ce priveste incadrarea juridica si a dispozitiilor art. 334.
In caz de restituire se aplica dispozitiile art. 332 alin. 3 si 4.

Art. 336. - Extinderea procesului penal pentru alte fapte.
Cand in cursul judecatii se descopora in sarcina inculpatului date cu privire la savarsirea altei fapte prevazute de legea penala, avand legatura cu infractiunea pentru care este trimis in judecata, procurorul poate cere extinderea procesului penal si in ce priveste aceasta fapta, iar cand instanta gaseste cercrea intemeiata, o admite si:
a) daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, procedeaza la judecarea cauzei si cu privire la aceasta infractiune;
b) daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, dar cere trimiterea cauzei la procuror in conditiile art. 333, instanta poate reveni asupra extinderii procesului penal sau poate dispune trimiterea la procuror.
Daca procurorul nu participa la judecata si sunt intrunite conditiile prevazute in alin. 1, instanta extinde din oficiu procesul penal si procedeaza fie la judecarea cauzei, fie la trimiterea ei la procuror potrivit alineatului precedent.
Dispozitiile art. 335 alin. 3 sunt aplicabile in mod corespunzator, iar in caz de trimitere la procuror se aplica dispozitiile art. 332 alin. 3 si 4.

Art. 337. - Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.
Daca instanta gaseste cererea intemeiata, o admite si procedeaza potrivit dispozitiilor art. 336, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 338. - Dispozitii privind masurile preventive, de siguranta si asiguratorii.
In cazurile de restituire potrivit art. 332, 333 si 335 si de trimitere a dosarului la procuror in cazurile prevazute in art. 336 si 337, instanta dispune asupra masurilor preventive, asupra masurilor de siguranta prevazute in art. 113 si 114 Cod penal, asupra masurilor asiguratorii, cu privire la persoanele in privinta carora s-a dispus restituirea cauzei sau trimiterea dosarului la procuror.

Art. 339. - Teminarea cercetarii judecatoresti.
Inainte de a declara terminata cercetarea judecatoreasca, presedintele intreaba pe procuror si pe parti daca mai au de dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti.
Daca nu s-au formulat cereri sau daca cererile formulate au fost respinse, ori daca s-au efectuat complelarile cerute, presedintele declara terminata cercetarea judecatoreasca.

Art. 340. - Dezbaterile si ordinea in care se da cuvantul.
Dupa terminarea cercetarii judecatoresti se trece la dezbateri, dandu-se cuvantul in urmatoarea ordine: procurorului, partii vatamate, partii civile, partii responsabile civilmente si inculpatului.
Presedintele poate da cuvantul si in replica, respectandu-se acceasi ordine.
Presedintele are dreptul sa intrerupa pe cei care au cuvantul, daca sustinerile lor depasesc limitele cauzei ce se judecata.
Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi intrerupte. Intreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile.

Art. 341. - Ultimul cuvant al inculpatului.
Presedintele inainte de a incheia dezbaterile da ultimul cuvant inculpatului personal.
In timpul in care inculpatul are ultimul cuvant, nu i se pot pune intrebari. Daca inculpatul releva fapte sau imprejurari noi, esentiale pentru solutionarea cauzei, instanta dispune reluarea cercetarii judecatoresti.

Art. 342. - Concluzii scrise.
Instanta, cand socoteste necesar, poate cere partilor, dupa inchiderea dezbaterilor, sa depuna concluzii scrise.
Procurorul si partile pot depune concluzii scrise, chiar daca nu au fost cerute de instanta.

Sectiunea a II- a - Deliberarea si hatararea instantei

Art. 343. - Obiectul deliberarii.
Completul de judecata delibereaza mai intai asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept.
Deliberarea poarta asupra existentei faptei si vinovatiei faptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra masurii educative ori masurii de siguranta cand este cazul sa fie luata, precum si asupra computarii retinerii si arestarii preventive.
Completul de judecata delibereaza si asupra repararii pagubei produse prin infractiune, asupra mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare, precum si asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.
Toti membrii completului de judecata au indatorirea sa-si spuna parerea asupra fiecarei chestiuni.
Presedintele isi spune parerea cel din urma.

Art. 344. - Reluarea cercetarii judecatoresti sau a dezbaterilor.
Daca in cursul deliberarii instanta gaseste ca o anumita imprejurare trebuie lamurita si ca este necesara reluarea cercetarii judecatoresti, repune cauza pe rol.
Daca lamurirea acelei imprejurari se poate face numai prin reluarea dezbaterilor, instanta o va pune in discutie in aceeasi sedinta, daca este posibil, sau in alta sedinta in continuare.

Art. 345. - Rezolvarea actiunii penale.
Instanta hotaraste prin sentinta asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntand, dupa caz, condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal.
Condamnarea se pronunta daca instanta constata ca fapta exista, costituie infractiune si a fost savarsita de inculpat.
Achitarea sau incetarea procesului penal se pronunta potrivit art. 11 pct. 2.
Cand instanta a constatat ca exista cazul prevazut in art. 10 lit. b^1, odata cu achitarea face si aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal.
Daca instanta a dispus inlocuirea raspunderii penale, odata cu incetarea procesului penal face aplicarea art. 91 din Codul penal.

Art. 346. - Rezolvarea actiunii civile.
In caz de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, instanta se pronunta prin aceeasi sentinta si asupra actiunii civile.
Cand achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevazut in art. 10 alin. b^1 ori pentru ca instanta a constatat existenta unei alte cauze care inlatura caracterul penal al faptei sau pentru ca lipseste vreunul din elementele constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei potrivit legii civile.
Nu pot fi acordate despagubiri civile in cazul cand achitarea s-a pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista, ori nu a fost savarsita de inculpat.
Instanta penala nu solutioneaza actiunea civila cand pronunta achitarea pentru cazul prevazut in art. 10 lit. b^1, ori cand pronunta incetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. f si j.

Art. 347. - Rezolvarea separata a actiunii civile.
Instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si amanarea judecarii acesteia intr-o alta sedinta, in cazul cand rezolvarea pretentiilor civile ar provoca intarzierea solutionarii actiunii penale.

Art. 348. - Rezolvarea din oficiu a repararii pagubei.
Instanta, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunta asupra repararii pagubei in cazurile prevazute in art. 17, iar in celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfintarea totala ori partiala a unui inscris si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.

Art. 349. - Cheltuielile judiciare.
Instanta se pronunta prin hotarare si asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispozitiilor prevazute in art. 189-193.

Art. 350. - Masuri cu privire la starea de libertate.
Instanta are indatorirea ca prin hotararea sa sa se pronunte cu privire la revocarea, mentinerea sau luarea masurii arestarii inculpatului, tinand seama de dispozitiile din partea generala, titlul IV, capitolul I.
In caz de achitare sau de incetare a procesului penal, instanta dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat preventiv.
De asemenea, instanta dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci cand pronunta:
a) o pedeapsa cu inchisoare cel mult egala cu durata retinerii si arestarii preventive;
b) o pedeapsa cu inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munca;
c) amenda.
Hotararea pronuntata in cazul alineatelor precedente cu privire la arestarea inculpatului este executorie.
Cand potrivit dispozitiilor prevazute in alin. 1, 2 si 3 inculpatul este pus in libertate, instanta comunica aceasta administratiei locului de detinere.
Inculpatul condamnat de prima instanta si aflat in stare de detinere este liberat de indata ce retinerea si arestarea devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotararea nu este definitiva. Liberarea se dispune de administratia locului de detinere. In acesl scop i se comunica indata dupa pronuntarea hotararii, copie de pe dispozitiv sau extras, care va cuprinde mentiunile prevazute in art. 140 alineatul ultim.
Cand in cursul urmaririi penale sau al judecatii, invinuitul sau inculpatul a fost liberat provizoriu pe cautiune, instanta va dispune restituirea sumei depuse drept cautiune, in cazurile prevazute de lege. Dispozitiile art. 160^5 alin. 5 se aplica in mod corespunzator.

Art. 351. - Executarea intr-o inchisoare militara.
In cazurile prevazute in art. 62 din Codul penal, instanta militara prin hotararea de condamnare se pronunta si asupra executarii pedepsei inchisorii intr-o inchisoare militara.

Art. 352. - Masuri privind confiscarea averii.
In caz de condamnare la pedeapsa complimentara a confiscarii averii, instanta dispune luarea masurilor asiguratorii pentru executarea acestei pedepse, daca asemenea masuri nu au fost luate anterior.
Dispozitia privind luarea masurilor asiguratorii este executorie.

Art. 353. - Masuri privind reparatiile civile.
Instanta, in cazul cand admite actiunea civila, examineaza potrivit art. 163 si urmareste necesitatea luarii masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca asemenea masuri nu au fost luate anterior.
Dispozitiile din hotarare privind luarea masurilor asiguratorii sunt executorii.
Cand instanta nu s-a pronuntat asupra actiunii civile potrivit art. 346 alin. ultim, masurile asiguratorii se mentin. Aceste masuri inceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a hotararii.

Art. 354. - Cuprinsul hotararii.
Hotararea prin care instanta penala solutioneaza fondul cauzei trebuie sa contina o parte introductiva, o expunere si dispozitivul.

Art. 355. - Continutul partii introductive.
Partea introductiva cuprinde mentiunile prevazute in art. 305.
Cand s-a redaclat o incheiere de sedinta, potrivit dispozitiilor din art. 305, partea introductiva se limiteaza numai la urmatoarele mentiuni: denumirea instantei care a judecat cauza, data pronuntarii hotararii, locul unde a fost judecata cauza, precum si numele si prenumele membrilor completului de judecata, ale procurorului si ale grefierului, facandu-se mentiune ca celelalte date au fost trecute in incheierea de sedinta.
In hotararile instantelor militare trebuie sa se ridice si gradul militar al membrilor completului de judecata si al procurorului. Cand inculpatul este militar, se mentioneaza si gradul acestuia.

Art. 356. - Continutul expunerii.
Expunerea trebuie sa cuprinda:
a) datele privind identitatea partilor;
b) descrierea faptei ce face obiectul invinuirii, cu aratarea timpului si locului unde a fost savarsita, precum si incadrarea juridica data acesteia prin actul de sesizare;
c) analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei, cat si a celor care au fost inlaturate, motivarea solutiei cu privire la latura civila a cauzei, precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data in cauza.
In caz de condamnare, expunerea trebuie sa mai cuprinda fapta sau fiecare fapta retinuta de instanta in sarcina inculpatului, forma si gradul de vinovatie, circumstantele atenuante, starea de recidiva, timpul ce se deduce din pedeapsa pronuntata si actele din care rezulta durata acesteia.
Daca instanta retine in sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formeaza obiectul invinuirii, se va arata in hotarare pentru cale anume fapte s-a pronuntat condamnarea si pentru care incetarea procesului penal sau achitarea;
d) aratarea temeiurilor de drept care justifica solutiile date in cauza.

Art. 357. - Continutul dispozitivului.
Dispozitivul trebuie sa cuprinda datele prevazute in art. 70 privitoare la persoana inculpatului, solutia data de instanta cu privire la infractiune, indicandu-se in caz de condamnare denumirea acesteia si textul de lege in care se incadreaza, iar in caz de achitare sau incetare a procesului penal, cauza pe care se intemeiaza potrivit art. 11, precum si solutia data cu privire la repararea pagubei. Cand instanta face aplicarea art. 86 din Codul penal, dispozitivul va mentiona daca cel condamnat va executa pedeapsa in unitatea unde isi desfasoara activitatea sau la alta unitate. Cand instanta face aplicarea art. 86^1 din Codul penal, dispozitivul va mentiona masurile de supraveghere, prevazute in art. 86^3 alin. 1 la care trebuie sa se supuna condamnatul, precum si obligatiile stabilite de instanta potrivit art. 86^3 alin. 3.
Dispozitivul trebuie sa mai cuprinda, dupa caz, cele hotarate de instanta cu privire la:
a) deducerea retinerii si arestarii preventive, indicandu-se partea din pedeapsa executata in acest mod;
b) masurile preventive;
c) masurile asiguratorii;
d) cheltuielile judiciare;
e) restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscarii;
f) rezolvarea oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.
Cand instanta pronunta pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii cu executare la locul de munca, in hotarare se face mentiune ca persoana condamnata este lipsita de drepturile aratate in art. 71 din Codul penal, pe durata prevazuta in acelasi articol.
Dispozitivul trebuie sa cuprinda totdeauna mentiunea ca hotararea este supusa apelului sau, dupa caz, recursului, cu aratarea termenului in care poate fi exercitat si mentionarea datei cand hotararea a fost pronuntata si ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.

Art. 358. - Pronuntarea dispozitivului hotararii.
Dispozitivul hotararii se pronunta potrivit art. 310 alin. 1.
Dupa pronuntare, presedintele explica partilor prezente ca pot declara apel sau, dupa caz, recurs.

Art. 359. - Obligatii ale instantei in caz de condamnare cu suspendarea executarii pedepsei sau cu executarea pedepsei la locul de munca. In caz de condamnare la pedeapsa inchisorii cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei sau cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere ori la executarea pedepsei la locul de munca, presedintele atrage atentia celui condamnat asupra dispozitiilor a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii sau a executarii pedepsei la locul de munca. In cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, presedintele face cunoscut celui condamnat masurile de supraveghere la care este supus si obligatiile pe care trebuie sa le respecte.
Daca inculpatul nu este prezent si instanta apreciaza ca nu este necesara chemarea lui, face o comunicare scrisa, in care i se atrage atentia potrivit alineatului precedent.
In toate cazurile in care s-a pronuntat condamnarea cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei ori cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, instanta de executare aduce aceasta la cunostinta unitatii unde condamnatul isi desfasoara activitatea, iar in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supravegherea organului de politie din localitatea unde domiciliaza condamnatul.

Art. 360. - Comunicurea hotararii.
Copii de pe dispozitivul hotararii se comunica partilor care au lipsit atat la judecata cat si la pronuntare.
Inculpatului detinut si inculpatului militar in termen, care au lipsit la pronuntarea hotararii, li se comunica copii de pe dispozitivul hotararii.
Dupa redactarea hotararii, inculpatilor prevazuti in alineatul precedent li se comunica copii de pe aceasta.

CAPITOLUL III - Caile de atac ordinare
Sectiunea I - Apelul

Art. 361. - Hotararile supuse apelului.
Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel:
a) sentintele pronuntate de judecatorii privind infractiunile mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a;
b) sentintele pronuntate de tribunalele militare privind infractiunile mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a si infractiunile contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;
c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
d) sentintele pronuntate de sectia penala si sectia militara ale Curtii Supreme de Justitie;
e) sentintele de dezinvestire.
Incheierile date in prima instanta pot fi atacate cu apel numai odata cu fondul.
Apelul declarat impotriva sentintei se socoteste facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea sentintei.

Art. 362. - Persoanele cure pot face apel. Pot face apel:
a) procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila;
b) inculpatul, in ce priveste latura penala si latura civila.
Impotriva sentintei de achitare sau de incetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal;
c) partea vatamata, in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, dar numai in ce priveste latura penala;
d) partea civila si partea responsabila civilmente, in ce priveste latura civila;
e) martorul, expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora;
f) orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei.
Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevazute la lit. b - f si de catre reprezentantul legal, de catre aparator, iar pentru inculpat, si de catre sotul acestuia.

Art. 363. - Termenul de declarare a apelului.
Termenul de apel este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel.
Pentru procuror, termenul curge de la pronuntare. In cauzele in care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la inregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. Dupa redactarea hotararii, instanta este obligata sa trimita de indata dosarul procurorului, iar acesta este obligat sa-l restituie dupa expirarea termenului de apel.
Pentru partea care a fost prezentata la dezbateri sau la pronuntare, termenul curge la pronuntare. Pentru partile care au lipsit atat la dezbateri, cat si pronuntare, precum si pentru inculpatul militar in termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institutii militare de invatamant, ori pentru inculpatul internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, care au lipsit de la pronuntare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
In cazul prevazut in art. 362 lit. e, calea de atac poate fi exercitata de indata dupa pronuntarea incheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare si cel mai tarziu in 10 zile de la pronuntarea sentintei prin care s-a solutionat cauza. Judecarea apelului se face numai dupa solutionarea cauzei, afara de cazul cand procesul a fost suspendat.

Art. 364. - Repunerea in termen.
Apelul declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut in termen, daca instanta de apel constata ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare, iar cererea de apel a fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile.
Pana la solutionarea repunerii in termen, instanta de apel poate suspenda executarea hotararii atacate.

Art. 365. - Apelul peste termen.
Partea care a lipsit atat la judecata, cat si la pronuntare, poate declara apel si peste termen, dar nu mai tarziu decat 10 zile de la data, dupa caz, a inceperii executarii pedepsei sau a inceperii executarii dispozitiilor privind despagubirile civile.
Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea.
Instanta de apel poate suspenda executarea hotararii atacate.

Art. 366. - Declararea apelului.
Apelul se declara prin cerere scrisa. Cererea trebuie semnata de persoana care face declaratia.
Pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanta a carei hotarare se ataca sau de aparator. Cererea poate fi atestata si de primarul sau secretarul consiliului local, ori de functionarul desemnat de acestia, din localitatea unde domiciliaza.
Cererea de apel nesemnata ori neatestata poate fi confirmata in instanta de parte ori reprezentantul ei.
Procurorul si oricare dintre partile prezente la pronuntarea hotararii pot declara apel oral in sedinta in care s-a pronuntat hotararea. Instanta ia act si consemneazat aceasta intr-un proces-verbal.

Art. 367. - Instanta la care se depune apelul.
Cererea de apel se depune la instanta a carei hotarare se ataca.
Persoana care se afla in stare de detinere poate depune cererea de apel si la administratia locului de detinere.
Daca apelul este declarat oral, aceasta se constata intr-un proces-verbal.
Cererea de apel inregistrata sau atestata in conditiile art. 187 ori procesul-verbal intocmit de administratia locului de detinere se inainteaza de indata instantei prevazute in alin. 1.

Art. 368. - Renuntarea la apel.
Dupa pronuntarea hotararii si pana la expirarea termenului de declarare a apelului, partile pot renunta in mod expres la aceasta cale de atac.
Asupra renuntarii, cu exceptia apelului care priveste latura civila a cauzei, se poate reveni inauntrul termenului pentru declararea apelului.
Renuntarea sau revenirea asupra renuntarii poate sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special.

Art. 369. - Retragerea apelului.
Pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de apel, oricare dintre parti isi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla in stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata intr-un proces-verbal de catre conducerea locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de apel.
Reprezentantii legali pot retrage apelul cu respectarea, in ceea ce priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal.
Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
Apelul declarat de procuror si retras poate fi insusit de partea in favoarea careia a fost declarat.

Art. 370. - Efectul suspensiv al apelului.
Apelul declarat in termen este suspensiv de executare, atat in ce priveste latura penala, cat si latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel.

Art. 371. - Efectul devolutiv al apelului si limitele sale.
Instanta judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de apel si numai in raport cu calitatea pe care apelantul o are in proces.
In cadrul limitelor aratate in alineatul precedent, instanta este obligata ca, in afara de temeiurile invocate si cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept.

Art. 372. - Neagravarea situatiei in propriul apel.
Instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel.
De asemenea, in apelul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de apel nu poate agrava situatia acesteia.

Art. 373. - Efectul extensiv.
Instanta de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se refera, putand hotara si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea.

Art. 374. - Motivarea apelului.
Motivele de apel se formuleaza in scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie sa fie depus la instanta de apel cel mai tarziu pana in ziua judecatii. Motivele de apel se pot formula si oral in ziua judecatii.

Art. 375. - Fixarea termenului de judecata si prezenta partilor.
Presedintele instantei de apel, primind dosarul, fixeaza termen pentru judecarea apelului.
Judecarea apelului se face cu citirea partilor.
Judecarea apelului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere.
Dispozitiile alineatului precedent nu sunt aplicabile in cazul judecarii apelului declarat impotriva hotararilor prin care s-a dispus restituirea pentru completarea urmaririi sau prin care s-a solutionat un conflict de competenta.

Art. 376. - Prezenta procurorului.
Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie, oricare ar fi obiectul cauzei.

Art. 377. - Ordinea in care se da cuvantul.
Daca la termenul fixat apelul este in stare de judecata, presedintele completului da cuvantul apelantului, apoi intimatului si in urma procurorului. Daca intre apelurile declarate se afla si apelul procurorului, primul cuvant il are acesta.
In cazul in care procurorul sau partile invoca necesitatea administrarii de noi prohe, apelantul trebuie sa arate aceste probe si mijloacele de proba cu ajutorul carora pot fi administrate.
Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.
Inculpatul are cel din urma cuvantul.

Art. 378. - Judecarea apelului.
Instanta, judecand apelul, verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de apel.
In vederea solutionarii apelului, instanta poate da o noua apreciere probelor din dosarul cauzei si poate administra orice noi probe pe care le considera necesare.
Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel invocate.

Art. 379. - Solutiile la judecata in apel.
Instanta, judecand apelul, pronunta una dintre urmatoarele solutii:
1. respinge apelul, mentinand hotararea atacata:
a) daca apelul este tardiv, sau inadmisibil;
b) daca apelul este nefondat;
2. admite apelul si:
a) desfiinteaza sentinta primei instante, pronuntand o noua hotarare si procedeaza potrivit art. 345 si urmatoarele privind judecata in fond;
b) desfiinteaza sentinta primei instante si dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotararea a fost desfiintata, pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost in imposibilitatea de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate, ori prin hotarare nu a fost rezolvat fondul cauzei. Daca hotararea a fost desfiintata pentru caz de incompetenta, se dispune rejudecarea de catre instanta competenta.

Art. 380. - Solutii complimentare.
Daca hotararea este desfiintata pentru ca s-a constatat existenta vreuneia din situatiile aratate in art. 333, se dispune restituirea cauzei procurorului, pentru a lua masuri in vederea completarii urmaririi penale.

Art. 381 - Chestiuni complimentare.
Instanta, deliberand asupra apelului, face, cand este cazul, aplicatia dispozitiilor privitoare la reluarea dezbaterilor si a celor privitoare la repararea pagubei, la masurile asiguratorii, la cheltuielile judiciare si la orice alte probleme de care depinde solutionarea completa a apelului. De asemenea, instanta de apel verifica daca s-a facut o justa aplicare de catre prima instanta a dispozitiilor privitoare la computarea retinerii si arestarii si adauga, daca este cazul, timpul de arestare scurs dupa pronuntarea hotararii atacate cu apel.
Instanta delibereaza si hotaraste asupra oricarei alte probleme de care depinde solutionarea completa a apelului.

Art. 382. - Desfiintarea hotararii.
In caz de admitere a apelului, hotararea atacata se desfiinteaza in intregime, dar in limitele prevazute in art. 371 si 373.
Hotararea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, daca aceasta nu impiedica justa solutionare a cauzei.
Cand prima instanta a dispus arestarea inculpatului, instanta de apel poate mentine masura arestarii in caz de desfiintare a hotararii.

Art. 383. - Continutul deciziei.
Decizia instantei de apel trebuie sa cuprinda in partea introductiva mentiunile prevazute in art. 355, iar in expunere, temeiurile apelului, precum si temeiurile care au dus la adoptarea oricareia dintre solutiile prevazute in art. 379 pct. 2. Dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia data de instanta de apel, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.
In cazul cand inculpatul s-a aflat in stare de detinere, in expunere si dispozitiv trebuie sa se arate timpul care se deduce din pedeapsa.
Cand s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie sa indice care este ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa-si reia cursul.
Cand s-a decis restituirea cauzei pentru completarea urmaririi penale, la redactarea deciziei se tine seama si de dispozitiile art. 333 alin. 2, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 384. - Procedura de rejudecare.
Judecarea in fond a cauzei de catre instanta de apel sau rejudecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii atacate se desfasoara potrivit dispozitiilor cuprinse in partea speciala, titlul II, cap. I si II, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 385. - Limitele rejudecarii.
lnstanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de apel, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la solutionarea apelului.
Daca hotararea a fost desfiintata in apelul partii vatamate, instanta care rejudeca poate pronunta si o pedeapsa mai grea decat cea aratata in art. 372 alin. 2 si art. 373 alin.2.
Cand hotararea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, instanta de rejudecare se pronunta in limitele in care hotararea a fost desfiintata.

Sectiunea a II- a - Recursul

Art. 385^1 - Hotararile supuse recursului.
Pot fi atacate cu recurs;
a) sentintele pronuntate de judecatori, in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a), precum si alte cazuri prevazute de lege;
b) sentintele pronuntate de tribunalele militare, in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a) si al infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;
c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
d) sentintele pronuntate de sectia militara ale Curtii Supreme de Justitie;
e) deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunalele judetene, tribunalele militare teritoriale, curtile de apel si Curtea Militara de Apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Recursul declarat impotriva sentintei sau deciziei se socoteste facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea hotararii.
Nu pot fi atacate cu recurs sentintele in privinta carora persoanele prevazute in art. 362 nu au folosit calea apelului ori cand apelul a fost retras, daca legea prevede aceasta cale de atac. Impotriva deciziilor pronuntate in apel, persoanele prevazute in art. 362, chiar daca nu au folosit apelul, pot declara recurs.

Art. 385^2. - Persoanele care pot face recurs. Pot face recurs persoanele aratate in art. 362, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 385^3 . - Termenul de declarare a recursului.
Termenul se recurs este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel.
Dispozitiile art. 363 - 365 privind data de la care curge termenul, repunerea in termen si declararea peste termen a caii de atac se aplica in mod corespunzator.

Art. 385^4. - Declararea, renuntarea si retragerea recursului.
Recursul se declara in conditiile prevazute in art. 366 si 367, care se aplica in mod corespunzator.
Partile pot renunta la recurs potrivit dispozitiilor art. 368 si pot retrage recursul in conditiile art. 369, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 3855. - Efectul suspensiv al recursului.
Recursul este suspensiv de executare atat in ce priveste latura penala, cat si latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel.

Art. 385^6. - Efectul devolutiv si limitele sale.
Instanta judeca recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de recurs si numai in raport cu calitatea pe care recurentul o are in proces.
Instanta de recurs examineaza cauza numai in limitele motivelor de casare prevazute in art. 385^9.
Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 385^7, iar instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele.

Art. 385^7. - Efectul extensiv si limitele sale.
Instanta de recurs examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se refera, putand hotara si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea.
Procurorul, chiar dupa expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el in termen si de fata de alte persoane decat acelea la care s-a referit, fara a se putea crea acestora o situatie mai grea.

Art. 385^8. - Neagravarea situatiei in propriul recurs.
Instanta de recurs, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat recurs.
In recursul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de recurs nu poate agrava situatia acesteia.

Art. 385^9. - Cazurile in care se poate face recurs.
Hotararile sunt supuse casarii in urmatoarele cazuri:
1. nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei;
2. instanta nu a fost sesizata legal;
3. instanta nu a fost compusa potrivit legii ori s-au incalcat prevederile art. 292 alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate;
4. sedinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede altfel;
5. judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit legii;
6. urmarirea penala sau judecata a avut loc in lipsa aparatorului, cand prezenta acestuia era obligatorie;
7. judecata s-a facut fara efectuarea anchetei sociale in cauzele cu infractori minori;
8. cand nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului in cazurile si in conditiile prevazute de art. 117 alin. 1 si 2;
9. hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta nu se intelege;
10. instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului;
11. instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv;
12. cand nu sunt intrunite elementele constitutive ale unei infractiuni sau cand instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru o alta fapta decat cea pentru care condamnatul a fost trimis in judecata, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 334 - 337;
13. cand inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala;
14. cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate in raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau in alte limite decat cele prevazute de lege;
15. cand persoana condamnata a fost inainte judecata in mod definitiv pentru aceeasi fapta sau daca exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale, pedeapsa a fost gratiata ori a intervenit decesul inculpatului;
16. cand in mod gresit inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta savarsita de el nu este prevazuta de legea penala sau cand, in mod gresit s-a dispus incetarea procesului penal pentru motivul ca exista autoritate de lucru judecat sau o cauza de inlaturare a raspunderii penale ori ca a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost gratiata;
17. cand faptei savarsite i s-a dat o gresita incadrare juridica;
17^1. cand hotararea este contrara legii sau cand prin hotarare s-a facut o gresita aplicare a legii;
18. cand s-a comis o eroare grava de fapt;
19. cand judecatorii de fond au comis un exces de putere, in sensul ca au trecut in domeniul altei puteri constituite in stat;
20. cand a intervenit o lege penala mai favorabila condamnatului;
21. cand judecata in prima instanta sau in apel a avut loc fara citarea legala a unei parti sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate.
Cazurile de casare prevazute in alin. 1 pot fi invocate, atat cu privire la solutionarea laturii penale cat si a laturii civile a cauzei.
Cazurile prevazute la pct. 1-7, 10, 13, 14, 17^1, 19 si 20 se iau in considerare totdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17 si 18 se iau in considerare din oficiu numai cand au influentat asupra hotararii in defavoarea inculpatului.
Cand instanta ia in considerare motivele de casare din oficiu, este obligata sa le puna in discutia partilor.

Art. 385^10. - Motivarea recursului.
Recursul trebuie sa fie motivat, fie in scris, fie oral, in fata instantei.
Motivele de recurs se formuleaza in scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata.
Dispozitiile alineatelor precedente nu se aplica in cazul prevazut de art. 385 alin. 3, cand recursul poate fi motivat si oral in ziua judecatii.

Art. 385^11. - Prezenta partilor si a procurorului.
Judecarea recursului se face cu citarea partilor.
Judecarea recursului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere.
Dispozitiile alineatului precedent nu sunt aplicabile in cazurile prevazute in art. 375 alin. 4 si nici in judecarea recursului impotriva incheierilor privind masurile preventive.
Participarea procurorului la judecata recursului este obligatorie in toate cazurile.

Art. 385^12 - Raportul scris.
Presedintele instantei de recurs, primind dosarul, fixeaza termen pentru judecarea recursului si poate delega, totodata, unul din judecatori sa faca un raport scris asupra recursului. La Curtea Suprema de Justitie, raportul poate fi intocmit de un judecator sau un magistrat asistent.
Raportul trebuie sa cuprinda, pe scurt, obiectul procesului, solutiile pronuntate de instante si faptele retinute de ultima instanta, in masura in care sunt necesare solutionarii recursului.
Raportul trebuie sa mai contina observatii asupra conditiilor de admisibilitate a recursului, precum si expunerea motivelor de recurs, cu referiri, daca este cazul, la jurisprudenta si doctrina, fara a se arata opinia raportorului.
In raport se semnaleaza din oficiu si cazurile de casare aratate in art. 3859 alin. 2.
Magistratul raportor face in mod obligatoriu parte din compunerea instantei de judecata, iar in caz de imposibilitate se numeste un nou raportor cu cel putin 48 de ore inainte de judecata.

Art. 385^13. - Dezbaterea recursului.
Dupa citirea raportului, cand s-a dispus intocmirea acestuia, presedintele completului da cuvantul recurentului, apoi intimatului si in urma procurorului. Daca intre recursurile declarate se afla si recursul procurorului, primul cuvant il are acesta.
Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.
Inculpatul are cel din urma cuvantul.

Art. 385^14. - Verificarea hotararii.
Instanta, judecand recursul, verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs.
Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror si de parti.

Art. 385^15. - Solutiile.
Instanta, judecand recursul, pronunta una din urmatoarele solutii:
1. respinge recursul, mentinand hotararea atacata:
a) daca recursul este tardiv sau inadmisibil;
b) daca recursul este nefondat;
2. admite recursul, casand hotararea atacata si:
a) mentine hotararea primei instante, cand apelul a fost gresit admis;
b) achita pe inculpat sau dispune incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art. 11;
c) dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata pentru vreunul din cazurile de nulitate prevazute in art. 197 alin. 2, cu cxceptia cazului de incompetenta, cand se dispune rejudecarea de catre instanta competenta. Rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata se dispune si in cazurile cand judecarea la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate, sau care, legal citata, a fost in imposibilitatea de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate ori unei parti i s-a respins in mod nejustificat o cerere de amanare si din aceasta cauza nu a putut sa-si faca apararea sau prin hotarare nu a fost rezolvat fondul cauzei.
In cazul in care admite recursul declarat impotriva deciziei pronuntate in apel, instanta de recurs desfiinteaza si hotararea primei instante, daca se constata aceleasi incalcari de lege ca in decizia recurata.
Cand recursul priveste atat hotararea primei instante, cat si hotararea instantei de apel, in caz de admitere si dispunerea rejudecarii de catre instanta a carei hotarare a fost casata, cauza se trimite la prima instanta, daca ambele hotarari au fost casate si la instanta de apel cand numai hotararea acesteia a fost casata.
Curtea Suprema de Justitie, daca admite recursul, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata sau cand interesele justitiei o cer, de catre o alta instanta egala in grad;
d) dispune rejudecarea de catre instanta de recurs in celelalte cazuri decat cele prevazute la lit.c).

Art. 385^16. - Solutii si chestiuni complimentare.
Cand instanta de recurs caseaza hotararea si retine cauza spre rejudecare, potrivit art. 385^15 pct. 2 lit. d), se pronunta si asupra probelor ce urmeaza a fi administrate, fixand termen pentru rejudecare.
Dispozitiile art. 380 si 381 se aplica in mod corespunzator.

Art. 385^17. - Desfiintarea hotararii si continutul deciziei.
In caz de admitere a recursului, hotararea atacata se caseaza in intregime, dar in limitele prevazute in art. 385^6 si 385^7.
Dispozitiile art. 382 alin. 2 si 3 se aplica in mod corespunzator.
Decizia instantei de recurs trebuie sa cuprinda, in partea introductiva, mentiunile prevazute in art. 355, iar in expunere, temeiurile de fapt si cele de drept care au dus, dupa caz, la respingerea sau admiterea recursului, precum si temeiurile care au dus la adoptarea solutiilor prevazute in art. 385^5 pct. 2. Dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia data de instanta de recurs, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.
Dispozitiile art. 383 alin. 2 - 4 se aplica in mod corespunzator.
Daca instanta retine cauza spre rejudecare, in decizie se mentioneaza probele ce urmeaza a fi administrate.

Art. 385^18. - Limitele rejudecarii.
Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de recurs, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la solutionarea recursului.
Cand hotararea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, instanta de rejudecare se pronunta in limitele in care hotararea a fost casata.

Art. 385^19. - Procedura de rejudecare.
Rejudecarea cauzei dupa casarea hotararii atacate se desfasoara potrivit dispozitiilor cuprinse in partea speciala, titlul II, cap. I si II, care se aplica in mod corespunzator.

CAPITOLUL IV - Caile extraordinare de atac

Sectiunea I - Contestatia in anulare

Art. 386. - Cazurile de contestatie in anulare.
Impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in anulare in urmatoarele cazuri:
a) cand procedura de citare a partii pentru termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs nu a fost indeplinita conform legii;
b) cand partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a incunostinta instanta despre aceasta impiedicare;
c) cand instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal din cele prevazute in art. 10 lit. f - i, cu privire la care existau probe in dosar;
d) cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta.

Art. 387. - Cererea de contestatie.
Contestatia in anulare poate fi facuta de oricare dintre parti, iar contestatia pentru motivele prevazute in art. 386 lit. c si d, si de procuror.
In cererea de contestatie in anulare pentru motivele prevazute in art. 386 lit. a - c trebuie sa se arate toate cazurile de contestatie pe care le poate invoca contestatorul si toate motivele aduse in sprijinul acestora.

Art. 388. - Termenul de introducere.
Contestatia in anulare pentru motivele aratate in art. 386 lit. a - c poate fi introdusa de catre persoana impotriva careia se face executarea, cel mai tarziu in 10 zile de la inceperea executarii, iar de catre celelalte parti in termen de 30 de zile de la data pronuntarii hotararii a carei anulare se cere.
Contestatia pentru cazul prevazut in art. 386 lit. d poate fi introdusa oricand.

Art. 389. - Instanta competenta.
Contestatia in anulare pentru cazurile prevazute in art. 386 lit. a - c se introduce la instanta de recurs care a pronuntat hotararea a carei anulare se cere.
Contestatia pentru cazul prevazut in art. 386 lit. d se introduce la instanta la care a ramas definitiva ultima hotarare.

Art. 390. - Suspendarea executarii.
Pana la solutionarea contestatiei in anulare, instanta sesizata, luand concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotararii a carei anulare se cere.

Art. 391. - Admiterea in principiu.
Instanta examineaza admisibilitatea in principiu a cererii de contestatie prevazute in art. 386 lit. a - c, fara citarea partilor.
Instanta constatand ca cererea de contestatie este facuta in termenul prevazut de lege, ca motivul pe care se sprijina contestatia este din cele prevazute in art. 386 si ca in sprijinul contestatiei se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, admite in principiu contestatia si dispune citarea partilor interesate.

Art. 392. - Procedura de judecare.
La termenul fixat pentru judecarea contestatiei in anulare, instanta, ascultand partile si concluziile procurorului, daca gaseste contestatia intemeiata, desfiinteaza prin decizie hotararea a carei anulare se cere si procedeaza fie de indata, fie acordand un termen, dupa caz, la rejudecarea recursului, sau la rejudecarea cauzei dupa casare.
Cand condamnatul se afla in stare de detinere, dispozitiile an. 375 alin. 2 si 3 se aplica in mod corespunzator.
Judecarea contestatiei prevazute in art. 386 lit. d se face cu citarea partilor interesate in cauza in care s-a pronuntat ultima hotarare. Instanta, ascultand partile si concluziile procurorului, daca gaseste contestatia intemeiata, desfiinteaza prin decizie, sau dupa caz, prin sentinta, ultima hotarare sau acea parte din ultima hotarare cu privire la care exista autoritate de lucru judecat.
Sentinta data in contestatie este supusa apelului, iar decizia data in apel este supusa recursului.

Sectiunea a II- a - Revizuirea

Art. 393. - Hotararile supuse revizuirii.
Hotararile judecatoresti definitive, pot fi supuse revizuirii, atat cu privire la latura penala cat si cu privire la latura civila.
Cand o hotarare priveste mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre faptuitori.

Art. 394. - Cauzele de revizuire.
Revizuirea poate fi ceruta cand:
a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere;
c) un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere;
e) cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia.
Cazul de la lit. a constituie motiv de revizuire, daca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetare a procesului penal ori de condamnare.
Cazurile de la lit. b, c si d constituie motive de revizuire, daca au dus la darea unei hotarari nelegale sau netemeinice.
In cazul prevazut de lit. e, toate hotararile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.

Art. 395. - Dovedirea unor cazuri de revizuire.
Situatiile care constituie cazurile de revizuire prevazute in art. 394 lit. b, c si d se dovedesc prin hotarare judecatoreasca sau prin ordonanta procurorului, daca prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
Cand organele aratate in alin. 1 nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situatiile mentionate se constata in procedura de revizuire.

Art. 396. - Persoanele care pot cere revizuirea.
Pot cere revizuirea:
a) oricare parte din proces, in limitele calitatii sale procesuale;
b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia.
Procurorul poate din oficiu sa initieze procedura revizuirii.
Organele de conducere ale organizatiilor de stat si publice care au cunostinta despre vreo fapta sau imprejurare care ar motiva revizuirea sunt obligate sa sesizeze pe procuror.

Art. 397. - Cererea de revizuire.
Cererea de revizuire se adreseaza procurorului de la parchetul de pe langa instanta care a judecat cauza in prima instanta.
Cererea se face in scris, cu aratarea cazului de revizuire pe care se intemeiaza si a mijloacelor de proba in dovedirea acestuia.
Daca cererea nu indeplineste conditiile aratate in alin. 2, procurorul cheama persoana care a facut cererea in vederea completarii sau precizarii acesteia.

Art. 398. - Termenul de introducere a cererii.
Cererea de revizuire in favoarea condamnatului se poate face oricand, chiar dupa executarea pedepsei sau dupa moartea condamnatului.
Cererea de revizuire in defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui fata de care s-a incetat procesul penal, se poate face in termen de un an, care curge:
a) in cazul prevazut in art. 394 lit. a, precum si in cazurile prevazute la lit. b, c si d cand nu sunt constatate prin hotarare definitiva, de la data cand faptele sau imprejurarile au fost cunoscute de persoana care face cererea;
b) in cazurile prevazute in art. 394 lit. b, c si d, daca sunt constatate prin hotararea definitiva, de la data cand hotararea a fost cunoscuta de persoana care face cererea.
Dispozitiile din alineatul precedent se aplica si in cazul cand procurorul se sesizeaza din oficiu.
Revizuirea in defavoarea inculpatului nu se poate face cand a intervenit o cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

Art. 399. - Efectuarea actelor de cercetare.
Dupa introducerea cererii de revizuire procurorul asculta, daca este cazul, potrivit art. 397 alin. 3, persoana care solicita revizuirea. In cazul cand este necesara efectuarea de cercetari pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanta.
Totodata, procurorul cere, daca este necesar, dosarul cauzei.
Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de cercetare penala. Dispozitiile art. 217 alin. ultim sunt aplicabile.
Termenul de efectuarea actelor de cercetare este de 2 luni si curge de la data introducerii cererii de revizuire.
Dupa efectuarea cercetarilor, procurorul inainteaza intregul material impreuna cu concluziile sale instantei competente.

Art. 400. - Suspendarea executarii.
In tot timpul efectuarii actelor de cercetare, procurorul ierarhic superior poate dispune suspendarea hotararii, in limitele cererii de revizuire.

Art. 401. - Instanta competenta.
Competenta sa judece cererea de revizuire este instanta care a judecat cauza in prima instanta. Cand temeiul cererii de revizuire consta in existenta unor hotarari ce nu pot concilia, competenta se determina potrivit dispozitiilor art. 35.

Art. 402. - Masuri premergatoare.
La primirea lucrarilor trimise de procuror, presedintele instantei fixeaza termen de judecata pentru examinarea cererii de revizuire, in vederea admiterii in principiu, dispunand citarea partilor interesate.
Cand persoana in favoarea sau defavoarea careia s-a cerut revizuirea se afla in stare de detinere, chiar intr-o alta cauza, presedintele dispune incunostintarea acestei persoane despre termen si ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu.
Persoana arestata este adusa la judecata numai daca instanta considera necesar.

Art. 403. - Admiterea in principiu.
Instanta, ascultand concluziile procurorului si ale partiilor, examineaza daca cererea de revizuire este facuta in conditjiile prevazute de lege si daca din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror rezulta date suficiente pentru admiterea in principiu. Instanta poate verifica oricare dintre probele pe care se intemeiaza cererea sau poate, cand este necesar, sa administreze probe noi.
Persoanele prevazute in art. 394 lit. b si d nu pot fi ascultate ca martori in cauza supusa revizuirii.
Instanta, in baza celor constatate, dispune prin incheiere admiterea in principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia.
Cand cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat, sau cand condamnatul care a facut cererea ori in favoarea caruia s-a facut revizuirea a decedat dupa introducerea cererii, prin derogare de la dispozitiile art. 10 alin. 1 lit. g procedura de revizuire isi va urma cursul, iar in cazul admiterii in principiu, dupa rejudecarea cauzei, instanta va hotara potrivit dispozitiilor din art. 13 alin. 2 si 3 care se aplica in mod corespunzator.

Art. 404. - Masurile care pot fi luate dupa admiterea in principiu.
Odata cu admiterea in principiu a cererii de revizuire, precum si in tot cursul judecarii din nou a cauzei, instanta poate mentine suspendarea acordata de procuror, ori poate suspenda motivat, in totul sau in parte, executarea hotararii supuse revizuirii.

Instanta poate de asemenea lua oricare dintre masurile preventive, daca sunt intrunite conditiile legale.
In cazul admiterii in principiu a cererii de revizuire pentru existenta unor hotarari care nu se pot concilia, cauzele in care aceste hotarari au fost pronuntate se reunesc in vederea rejudecarii.

Art. 405. - Rejudecarea.
Rejudecarea cauzei dupa admiterea in principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de prcedura privind judecarea in prima instanta.
Instanta, daca gaseste necesar, administreaza din nou probele care au fost efecuate in cursul primei judecati sau cu ocazia admiterii in principiu a cererii de revizuire.

Art. 406. - Solutiile dupa rejudecare.
Instanta, daca constata ca cererea de revizuire este intemeiata, anuleaza hotararea in masura in care a fost admisa revizuirea sau hotararile care nu se pot concilia si pronunta o noua hotarare potrivit dispozitiilor art. 345 - 353, care se aplica in mod corespunzator.
De asemenea, dispozitiile art. 373 se aplica in mod corespunzator.
Totodata, instanta dispune, daca este cazul, restituirea amenzii platite si a averii confiscate, precum si a cheltuielilor judiciare pe care cei in favoarea caruia s-a admis revizuirea nu era tinut sa le suporte, iar pentru cei condamnati la pedeapsa inchisorii cu executarea la locul de munca restituirea cotei facuta venit la bugetul statului si calcularea ca vechime si continuitate in munca a duratei pedepsei executate.
Daca instanta constata ca cererea de revizuire este neintemeiata, o respinge.

Art. 407. - Calea de atac.
Sentintele instantei de reviuire, date potrivit art. 403 alin. 3 si art. 406 alin. 1, sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile la care se refera revizuirea, iar deciziile date in apel sunt supuse recursului.

Art. 408. - Revizuirea dispozitiilor civile.
Regulile cuprinse in prezenta sectiune se aplica in mod corespunzator si in ce priveste revizuirea hotararii penale cu privire la latura civila.

Sectiunea a III- a - Recursul in anulare si recursul in interesul legii

Art. 409. - Recursul in anulare.
Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, poate ataca cu recurs in anulare la Curtea Suprema de Justitie orice hotarare definitiva.

Art. 410. - Cazurile in cure se poate face recurs in anulare.
Hotararile definitive de condamnare, achitare si incetare a procesului penal pot fi atacate cu recurs in anulare in urmatoarele cazuri:
I. Cazurile in care recursul are efect cu privire la situatia partilor din proces:
1. instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare;
2. cand nu sunt intrunite elementele constitutive ale unei infractiuni sau cand instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru o alta fapta decat cea pentru care condamnatul a fost trimis in judecata, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 334 - 337;
3. cand inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala;
4. cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate in raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau in alte limite decat cele prevazute de lege;
5. cand persoana condamnata a fost mai inainte judecata in mod definitiv pentru aceeasi fapta sau daca exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale, pedeapsa a fost gratiata ori a intervenit decesul inculpatului;
6. cand in mod gresit inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta savarsita de el nu este prevazuta de legea penala sau cand, in mod gresit, s-a dispus incetarea procesului penal pentru motivul ca exista autoritate de lucru judecat sau o cauza de inlaturare a raspunderii penale ori ca a intervenit decesul inculpatului;
7. cand faptei savarsite i s-a dat o gresita incadrare juridica;
7^1. cand hotararea este contrara legii sau cand prin hotarare s-a facut o gresita aplicare a legii de natura sa influenteze solutia procesului;
8. cand s-a comis o eroare grava de fapt;
9. cand judecatorii de fond au comis un exces de putere, in sensul ca au trecut in domeniul altei puteri constituite in stat.
II. Cazurile in care recursul poate fi declarat numai in favoarea condamnatului:
1. nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei;
2. instanta nu a fost sesizata legal;
3. instanta nu a fost compusa potrivit legii ori s-au incalcat prevederile art. 292 alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate;
4. sedinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede altfel;
5. judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului cand aceasta era obligatorie, potrivit legii;
5^1. judecata a avut loc fara citarea legala a partilor sau cu procedura de citare neindeplinita;
6. judecata a avut loc in lipsa aparatorului, cand prezenta acestuia era obligatorie;
7. judecata s-a facut fara efectuarea anchetei sociale, in cauzele cu infractori minori;
8. cand nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului in cazurile si in conditiile prevazute de art. 117 alin. 1 si 2;
9. instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv.
Hotararile definitive, altele decat cele prevazute la alin. 1, pot fi atacate cu recurs in anulare numai daca sunt contrare legii.
Instanta, solutionand recursul in anulare, verifica hotararile atacate sub aspectul tuturor motivelor de casare prevazute in alineatele precedente, punandu-le in prealabil in discutia partilor.

Art. 411. - Termenul de declarare.
Recursul in anulare in favoarea celui condamnat poate fi declarat oricand, chiar dupa moartea acestuia, cu privire la latura penala, iar cu privire la latura civila, numai daca solutionarea acesteia se rasfrange asupra laturii penale.
Dispozitiile alineatului precedent se aplica si in cazul cand recursul in anulare se face in favoarea persoanei fata de care s-a incetat procesul penal.
In celelalte cazuri, recursul in anulare poate fi declarat numai in termen de un an de la data cand hotararea a ramas definitiva.
Instantele de judecata sunt obligate ca in termen de 10 zile de la primirea cererii parchetului sa trimita spre examinare dosarele in care hotararile sunt definitive, sau, dupa caz, sa comunice in acelasi termen, situatia judiciara a acestora.

Art. 412. - Suspendarea executarii.
Procurorul general poate dispune suspendarea executarii hotararii inainte de introducerea recursului in anulare.
Dupa sesizarea Curtii Supreme de Justitie, aceasta poate dispune suspendarea executarii hotararii atacate sau sa revina asupra suspendarii acordate.
Dispozitiile prezentului articol se aplica si in cazul in care cel condamnat a inceput executarea pedepsei.
Aducerea la indeplinire a dispozitiilor de suspendare a executarii hotararii se face prin instanta de executare.

Art. 412^1. - Extinderea recursului in anulare.
Judecand recursul in anulare, instanta examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile la care acesta nu se refera, putand hotara si in privinta lor, fara a crea acestor parti o situatie mai grea.

Art. 413. - Citarea partilor.
La judecarea recursului in anulare, declarat in defavoarea condamnatului, a celui achitat sau fata de care s-a incetat procesul penal, partile se citeaza. Daca recursul este declarat in favoarea condamnatului, partile se citeaza cand Curtea Suprema de Justitie considera necesar, precum si in cazul cand s-ar putea modifica despagubirile civile.
Partile prezente la judecarea recursului in anulare au dreptul la cuvant, chiar daca nu au fost citate.

Art. 414. - Retragerea recursului in anulare.
Pana la inchiderea dezbaterilor, procurorul general poate retrage recursul in anulare.
Retragerea recursului in anulare trebuie motivata.

Art. 414^1. - Motivarea, judecarea si solutionarea recursului ln anulare.
Motivarea, judecarea si solutionarea recursului in anulare se fac potrivit dispozitiilor din cap. III, sectiunea II, care se aplica in mod corespunzator si se completeaza cu dispozitiile din aceasta sectiune.
Cand condamnatul se gaseste in curs de executare a pedepsei, Cunea Suprema de Justitie, admitand recursul in anulare si pronuntand casarea cu trimitere, dispune asupra starii de libertate a acestuia.
Cand recursul in anulare este facut in favoarea unui condamnat decedat sau cand, dupa introducerea recursului in anulare, condamnatul in favoarea caruia a fost facut recursul a decedat, prin derogare de la dispozitiile art. 10 alin. 1 lit. g), recursul va fi judecat, iar in caz de admitere, Curtea Suprema de Justitie, pe baza lucrarilor din dosar, sau instanta de trimitere, cand a fost necesara completarea probelor, va hotara potrivit dispozitiilor din art. 13 alin. 2 si 3, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 414^2. - Recursul in interesul legii.
Procurorul general, direct, sau ministrul justitiei, prin intermediul procurorului general, are dreptul, pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legilor penale si de procedura penala pe intreg teritoriul tarii, sa ceara Curtii Supreme de Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor de recurs.
Deciziile prin care se solutioneaza sesizarile se pronunta de sectiile unite si se aduc la conostinta instantelor de Ministerul Justitiei.
Solutiile se pronunta numai in interesul legii, nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese.

TITLUL III - Executarea hotararilor penale

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 415. - Hotarari executorii.
Hotararile instantelor penale devin executorii la data cand au ramas definitive.
Hotararile nedefinitive sunt excutorii atunci cand legea dispune aceasta.

Art. 416. - Ramanerea definitiva a hotararii primei instante.
Hotararile primei instante raman definitive:
1. Ia data pronuntarii, cand hotararea nu este supusa apelului si nici recursului;
2. Ia data expirarii termenului de apel;
a) cand nu s-a declarat apel in termen;
b) cand apelul declarat a fost retras inauntrul termenului;
3. Ia data retragerii apelului, daca aceasta s-a produs dupa expirarea termenului de apel;
4. la data expirarii termenului de recurs in cazul hotararilor nesupuse apelului sau daca apelul a fost respins;
a) cand nu s-a declarat recurs in termen;
b) cand recursul declarat a fost retras inauntrul termenului;
5. Ia data retragerii recursului declarat impotriva hotararilor mentionate la pct. 4, daca aceasta s-a produs dupa expirarea termenului de recurs;
6. Ia data pronuntarii hotararii prin care s-a respins recursul declarat impotriva hotararilor mentionate la pct. 4.

Art. 416^1. - Ramanerea definitiva a hotararii instantei de apel.
Hotararile instantei de apel raman definitive:
1. Ia data expirarii termenului de recurs;
a) cand apelul a fost admis fara trimitere pentru rejudecare si nu s-a declarat recurs in termen;
b) cand recursul declarat impotriva hotararii mentionate la lit. a) a fost retras inauntrul termenului;
2. Ia data retragerii recursului declarat impotriva hotararii mentionate la lit. a), daca aceasta s-a produs dupa expirarea termenului de recurs.
3. Ia data pronuntarii hotararii prin care s-a respins recursul declarat impotriva hotararii mentionate la lit. a).

Art. 417. - Ramanerea definitiva a instantei de recurs.
Hotararea instantei de recurs ramane definitiva la data pronuntarii acesteia cand:
a) recursul a fost admis si procesul a luat sfarsit in fata instantei de recurs, fara rejudecare;
b) cauza a fost rejudecata de catre instanta de recurs, dupa admiterea recursului;
c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, in cazul respingerii recursului.

Art. 418. - Instanta de executare.
Hotararea instantei penale, ramasa definitiva la prima instanta de judecata, la instanta de apel sau la instanta de recurs, se pune in executare de catre prima instanta de judecata.
Hotararile pronuntate in prima instanta de catre Curtea Suprema de Justitie se pun in executare, dupa caz, de Tribunalul municipiului Bucuresti sau de tribunalul militar teritorial cu sediul in Bucuresti.
Cand hotararea ramane definitiva in fata instantei ierarhic superioare, aceasta trimite de indata instantei de executare un extras din acea hotarare, cu datele necesare punerii in executare.
Dispozitiile alineatelor precedente sunt aplicabile si in cazul hotararilor nedefinite, dar executorii.

Art. 419. - Judecatorul delegat cu executarea.
Instanta de executare deleaga pe unul din judecatorii sai, pentru efectuarea punerii in executare.
Daca cu prilejul punerii in executare a hotararii sau in cursul executarii se iveste vreo nelamurire sau impiedicare, judecatorul delegat poate sesiza instanta de executare, care va proceda potrivit dispozitiilor art. 460.

Capitolul II - Punerea in executare a hotararilor

Sectiunea I - Punerea in executare a pedepselor principale

Art. 420. - Punerea in executare a pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata.
Pedeapsa inchisorii si pedeapsa detentiunii pe viata se pun in executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de instanta de executare, se intocmeste in trei exemplare si cuprinde: denumirea instantei care a emis mandatul, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevazute in art. 70, numarul si data hotararii care se executa si denumirea instantei care a pronuntat-o, pedeapsa pronuntata si textul de lege aplicat, timpul retinerii si arestarii preventive care s-a dedus din durata pedepsei, mentiunea daca cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare si de detinere, semnatura presedintelui precum si stampila acelei instante.

Art. 421. - Trimiterea spre executare a mandatului.
Pentru aducerea la indeplinire a mandatului de executare emis se trimit doua exemplare, dupa caz, organului de politie, comandatului locului de detinere cand condamnatul este arestat, sau condamnatului unitatii militare unde face serviciul mililar cel condamnat.

Art. 422. - Executarea mandatului.
Pe baza mandalului de executarea organului de politie procedeaza la arestarea condamnatului. Celui arestat i se inmaneaza un exemplar al mandatului si este dus la locul de detinere cel mai apropiat, unde organul de politie preda celalalt exemplar al mandatului de executare.
Dispozitiile art. 161 sunt aplicabile in mod corespunzator, obligatia de incunostintare revenind organului de politie.
Daca persoana impotriva careia s-a emis mandatul nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal si ia masuri pentru darea in urmarire. Un exemplar de pe proces-verbal impreuna cu un exemplar al mandatului de executare se trimit instantei care a emis mandatul.
Comandantul unitatii militare primind mandatul de executare, inmaneaza un exemplar condamnatului si ia masuri pentru trimiterea acestuia la locul de executare a pedepsei.
Cand condamnatul se afla arestat, un exemplar al mandatului de executare i se inmaneaza de catre comandantului locului de detinere.
Comandantul locului de detinere consemneaza intr-un proces-verbal data de la care condamnatul a inceput executarea pedepsei.
O copie de pe procesul-verbal se trimite instantei de executare.

Art. 422^1. - Punerea in executare a pedepsei inchisorii cu executare la locul de munca.
Pedeapsa inchisorii cu executarea la locul de munca se pune in executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul se emite de instanta de executarea, se intocmeste in 4 exemplare si cuprinde, pe langa mentiunile prevazute in art. 420, care se aplica in mod corespunzator, si urmatoarele date: denumirea, sediul unitatii unde se executa pedeapsa, dispozitia de executare a pedepsei catre conducerea unitatii si de retinere si varsare la bugetul statului a cotei prevazute de lege.

Art. 422^2. - Trimiterea spre executare a mandatului si a dispozitivului hotararii.
Pentru aducerea la indeplinire a mandatului de executare emis, se trimite cate un exemplar unitatii unde se va executa pedeapsa, comandantului si organului de politie din localitatea in care isi are sediul unitatea.
O copie de pe dispozitivul hotararii se trimite de instanta de executare consiliului local in a carui raza teritoriala isi are domiciliul condamnatul.

Art. 423. - Obiectii privind identitatea.
Daca persoana fata de care se efectueaza executarea mandatului ridica obiectii in ce priveste identitatea, se procedeaza potrivit dispozitiilor art. 153, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 424. - Abrogat

Art. 425. - Punerea in executare a amenzii penale.
Persoana condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare, in termen de 3 luni de la ramanerea definitiva a hotararii.
Cand cel condamnat se gaseste in imposibilitatea de a achita integral amenda in termenul prevazut in alineatul precedent, instanta de executare, la cererea condamnatului, poate dispune esalonarea platii amenzii, dupa cum urmeaza:
a) in cazul cand cel condamnat este salariat, membru cooperator sau realizeaza alte venituri din munca, ori este pensionar, comunica unitatii care face plata salariului sau a oricarui venit din munca ori organului care dispune efectuarea platii pensiei, cuantumul amenzii de executat, precum si dispozitia de a efectua retinerile in contul amenzii si a le varsa la bugetul statului;
b) in cazul cand cel condamnat nu se gaseste in vreuna din situatiile prevazute la lit. a), comunica organului financiar al consiliului local al localitatii in care domiciliaza condamnatul un extras de pe acea parte din dispozitiv care preveste aplicarea amenzii.
Daca in raport de cuantumul amenzii si de veniturile celui condamnat, in cazurile prevazute la lit. a, rezulta ca amenda nu poate fi achitata in intregime in termen de 2 ani, executarea acesteia se face si asupra altor bunuri ale condamnatului.
In situatia prevazuta in alineatul precedent, instanta de executare comunica organului financiar al consiliului local al localitatii in care domiciliaza condamnatul un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii.

Sectiunea a II- a - Punerea in executare a pedepselor complimentare

Art. 426. - Interzicerea exercitiului unor drepturi.
Pedeapsa interzicerii exercitiului unor drepturi se pune in executare prin trimiterea de catre instanta de executare a unei copii de pe dispozitivul hotararii, consiliului local in a carui raza isi are domiciliul condamnatul si organului care supravegheaza exercutarea acestor drepturi.

Art. 427. - Degradarea militara.
Pedeapsa degradarii militare se pune in executare, prin trimiterea de catre instanta de executare a unei copii de pe hotarare, dupa caz, comandantului unitatii militare din care a facut parte cel condamnat sau comandantului centrului militar in raza caruia domiciliaza condamnatul.

Art. 428. - Se abroga.

Sectiunea a III- a - Punerea in executare a masurilor de siguranta

Art. 429. - Obligarea la tratament medical.
Masura de siguranta a obligarii la tratament medical luata printr-o hotarare definitiva se pune in executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv si a copiei de pe raportul medico-legal, directiei sanitare din judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fata de care s-a luat aceasta masura. Directia sanitara judeteana va comunica de indata persoanei fata de care s-a luat masura obligarii la tratament medical, unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratament.
Instanta de executare comunica persoanei fata de care s-a luat masura obligatorie la tratament medical, ca este obligata sa se prezinte de indata la unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratamentul, atragandu-i-se atentia ca in caz de nerespectare a masurii se va dispune internarea medicala.
In cazul in care obligarea la tratament medical insoteste pedeapsa inchisorii ori a detentiunii pe viata sau priveste o persoana aflata in stare de detinere, comunicarea prevazuta in alin. 1 se face administaratiei locului de detinere.

Art. 430. - Obligatii in legatura cu tratamentul medical.
Unitatea sanitara la care faptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligata sa comunice instantei:
a) daca persoana obligata la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;
b) sustragerea de la efectuarea tratamentului dupa prezentare;
c) cand masura impusa de instanta nu este sau nu mai este necesara, insa pentru inlaturarea starii de pericol pe care o prezinta persoana obligata la tratament este indicat un alt tratament;
d) daca pentru efectuarea tratamentului medical este necesara internarea medicala.
In cazul cand unitatea sanitara nu se afla in raza teritoriala a instantei care a dispus executarea, comunicarea prevazuta la lit. b-d se face judecatoriei in carei raza teritoriala se afla unitatea sanitara.
Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator si in cazul aratat in art. 429 alin. 3.

Art. 431. - Inlocuirea tratamentului.
Primind comunicarea, instanta de executare sau instanta prevazuta in art. 430 alin. 2, dupa ascultarea concluziilor procurorului, iar daca considera necesar, si a celui interesat, dispune fie inlocuirea tratamentului, fie internarea medicala.
O copie de pe hotararea definitiva a instantei prevazute in art 430 alin. 2 se comunica instantei de executare.

Art. 432. - Internarea medicala.
Masura de siguranta a internarii medicale luata printr-o hotarare definitiva se pune in executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv si unei copii de pe raportul medico-legal directiei sanitare din judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fata de care s-a luat aceasta masura.

Art. 433. - Obligatii in legatura cu internarea medicala.
Directia sanitara este obligata sa efectueze internarea, incunostintand despre aceasta instanta de executare.
Unitatea sanitara la care s-a facut internarea are obligatia, in cazul cand considera ca internarea nu mai este necesara, sa incunostinteze judecatoria in a carei raza teritoriala se gaseste unitatea sanitara.

Art. 434. - Inlocuirea sau incetarea internarii medicale.
Judecatoria, dupa primirea incunostintarii prevazute in art. 433 alin. 2, ascultand concluziile procurorului, ale aparatorului si, daca gaseste necesar, si ale persoanei internate, dispune fie incetarea internarii, fie inlocuirea acesteia cu masura obligarii la tratament medical.
Incetarea sau inlocuirea masurii internarii poate fi ceruta si de persoana internata sau de procuror. In aceste cazuri instanta cere avizul unitatii sanitare unde se afla cel internat.
Daca cel internat nu are aparator, i se asigura un avocat din oficiu.
O copie de pe hotararea definitiva prin care s-a dispus inlocuirea sau incetarea internarii medicale se comunica instantei de executare.

Art. 435. - Masuri de siguranta provizorii.
In cazul in care masura obligarii la tratament medical sau a internarii medicale a fost luata in mod provizoriu in cursul urmaririi penale sau judecatii, punerea in executare se face de catre procuror sau de catre instanta de judecata care a luat aceasta masura.
Dispozitiile prevazute in art. 430-434 se aplica in mod corespunzator.

Art. 436. - Executarea altor masuri de siguranta.
Masura de siguranta a interzicerii unei functii sau profesii si masura de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati se pun in executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv organului in drept sa aduca la indeplinirea aceste masuri si sa supravegheze respectarea lor.
Acest organ are indatorirea sa asigure executarea masurii luate si sa sesizeze organul de urmarire penala in caz de sustragere de la executarea masurii de siguranta.
Masura de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati poate fi amanata sau intrerupta de organul care are indatorirea sa asigure executarea acestei masuri, in caz de boala sau pentru orice alt motiv care justifica amanarea sau intreruperea.

Art. 437. - Revocarea masurilor de siguranta.
Persoana cu privire la care s-a luat una din masurile prevazute in art. 113-116 Cod penal poate cere instantei in a carei raza teritoriala locuieste, revocarea masurii, cand temeiurile care au impus luarea acesteia au incetat.
Revocarea poate fi ceruta si de procuror. Solutionarea cererii se face cu citarea persoanei cu privire la care este luata masura, ascultandu-se si concluziile aparatorului si procurorului.
Daca cel internat nu are aparator, i se asigura un avocat din oficiu.

Art. 438. - Executarea expulzarii.
Cand prin hotararea de condamnare la pedeapsa inchisorii s-a luat masura de siguranta a expulzarii, se face mentiune in mandatul de executare a pedepsei inchisorii ca la data liberarii, condamnatul sa fie predat organului de politie, care va proceda la efectuarea expulzarii.
Daca masura expulzarii nu insoteste pedeapsa inchisorii, comunicarea in vederea expulzarii se face organului de politie, imediat ce hotararea a ramas definitiva.

Art. 439. - Executarea confiscarii speciale.
Masura de siguranta a confiscarii speciale luata prin ordonanta sau hotarare se executa dupa cum urmeaza:
a) lucrurile confiscate se predau organelor in drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozitiilor legii;
b) cand s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face in prezenta, dupa caz, a procurorului sau judecatorului, intocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.

Sectiunea a IV-a - Punerea in executare a dispozitiilor privind inlocuirea raspunderii penale

Art. 440. - Inlocuirea raspunderii penale.
Dispozitiile din hotararea penala privitoare la inlocuirea raspunderii penale se pun in executare prin trimiterea dosarului sau a materialului necesar organizatiei aratate prin hotarare, pentru a-l transmite organului competent sa ia masura de influentare obsteasca.
Cand inlocuirea raspunderii penale se face de instanta, potrivit art. 94 si 95 alin. 3 din C. pen., executarea masurii si a mustrarii cu avertisment se efectueaza conform art. 487 care se aplica in mod corespunzator, iar executarea amenzii se efectueaza potrivit art. 442 si 443.

Art. 441 - Abrogat.

Art. 441^1. - Abrogat.

Sectiunea a V- a - Punerea in executare a amenzii judiciare si a cheltuielilor judiciare avansate de stat

Art. 442. - Amenzile judiciare.
Amenda judiciara se pune in executare de catre organul judiciar care a aplicat-o.
Punerea in executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiile care priveste aplicarea amenzii judiciare organului care, potrivit legii, executa amenda penala.
Executarea amenzilor judiciare se face de catre organul aratat in alineatul precedent.

Art. 443. - Cheieuielile judiciare avansate de stat.
Dispozitia din hotararea penala privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat se pune in executare potrivit art. 442 alin. 2.
Cand obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s-a dispus prin ordonanta, punerea in executare se face de procuror, aplicandu-se in mod corespunzator dispozitiilor art. 442 alin. 2.
Executarea cheltuielilor judiciare se face de catre organele care, potrivit legii, executa amenda penala.

Sectiunea a VI- a - Punerea in executare a dispozitiilor civile din hotarare

Art. 444. - Restituirea lucrurilor si valorifilcarea celor neridicate.
Cand prin hotararea penala s-a dispus restituirea unor lucruri care se afla in pastrarea sau la dispozitia instantei de executare, restituirea se face de catre judecatorul insarcinat cu executarea, prin remiterea acelor lucruri persoanelor in drept. In acest scop, sunt incunostintate persoanele carora urmeaza sa li se restituie lucrurile.
Daca in termen de 6 luni de la primirea incunostintarii, persoanele chemate nu se prezinta pentru a le primi, lucrurile trec in patrimoniul statului.
Instanta constata aceasta prin incheiere si dispune predarea lucrurilor organelor in drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozitiilor legii.
Daca restituirea lucrurilor nu s-a putut efectua, deoarece nu se cunosc persoanele carora ar trebui sa le fie restituite si nimeni nu le-a reclamat in termen de 6 luni de la ramanerea definitiva a hotararii, sunt aplicabile in mod corespunzator dispozitiile alineatului precedent.
Cand restituirea lucrurilor a fost dispusa de catre procuror sau de catre organul de cercetare penala, acesta procedeaza potrivit prevederilor din alineatele precedente.

Art. 445. - Inscrisurile declarate false.
Dispozitia hotararii penale care declara un inscris ca fiind fals in totul sau in parte, se executa sau se pune in executare de catre judecatorul delegat.
Cand inscrisul declarat fals a fost anulat in totalitatea lui, se face mentiune despre aceasta pe fiecare pagina, iar in caz de anulare partiala, numai pe paginile care contin falsul.
Inscrisul declarat fals ramane la dosarul cauzei.
In cazul in care este necesar ca despre inscrisul declarat fals sa se faca mentiune in scriptele unei organizatii din cele prevazute in art. 145 din Codul penal, i se trimite acesteia o copie de pe hotarare.
Instanta poate dispune, cand constata existenta unui interes legitim, eliberarea unei copii cu mentiunile aratate in alin. 2, de pe inscrisul sub semnatura privata falsificat. In aceleasi conditii, instanta poate dispune restituirea inscrisului oficial partial falsificat.

Art. 446. - Despagubirile civile si cheltuielile judiciare. Dispozitiile din hotararea penala privitoare la despagubirile civile si la cheltuielile judiciare cuvenite partilor se executa potrivit legii civile.

CAPITOLUL III - Alte dispozitii privind executarea

Sectiunea I - Schimbari in executarea unor hotarari

Art. 447. - Revocarea sau anulurea suspendarii executarii pedepsei.
Asupra revocarii sau anularii suspendarii conditionate a executarii pedepsei prevazute in art. 83 ori in art. 85 din Codul penal sau a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, prevazute in art. 86^4 ori in art. 86^5 din Codul penal se pronunta, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanta care judeca ori a judecat in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.
Daca pana la expirarea termenului de incercare nu au fost respectate obligatiile civile prevazute in art. 84 sau cele prevazute in art. 86^4 alin. 1 din Codul penal, partea interesata sau procurorul sesizeaza instanta care a pronuntat in prima instanta suspendarea, in vederea revocarii suspendarii executarii pedepsei.

Art. 447^1. - Revocarea sau anularea executarii pedepsei la locul de munca.
Revocarea sau anularea executarii pedepsei la locul de munca, in cazurile prevazute la art. 86^9 si 86^10 din Codul penal se dispune, dupa caz, de catre instanta de executare sau de catre instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala se afla unitatea unde se executa pedeapsa, ori de catre instanta care judeca sau a judecat in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea. Sesizarea instantei se face, din oficiu, de catre procuror, de unitate sau de organul de politie. In cazul prevazut in art. 86 alin. 4, instanta poate fi sesizata si de catre cel condamnat.

Art. 448. - Inlocuirea pedepsei detentiunii pe viata.
Inlocuirea pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii se dispune din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat de catre instanta de executare, iar daca cel condamnat se afla in stare de detinere, instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere.
Hotararea de inlocuire, ramasa definitiva, se pune in executare potrivit dispozitiilor art. 420 - 423.

Art. 449. - Alte modificari de pedepse.
Pedeapsa pronuntata poate fi modificata, daca la punerea in executare a hotararii sau in cursul executarii pedepsei se constata, pe baza unei alte hotarari definitive, existenta vreuneia dintre urmatoarele situatii:
a) concursul de infractiuni;
b) recidiva;
c) acte care intra in continutul aceleiasi infractiuni.
Instanta competenta sa dispuna asupra modificarii pedepsei este instanta de executare a ultimei hotarari sau, in cazul cand cel condamnat se afla in stare de detinere ori in executarea pedepsei la locul de munca, instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere sau, dupa caz, unitatea unde se executa pedeapsa.
Sesizarea instantei se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat.

Art. 449^1. - Inlocuirea pedepsei amenzii.
Inlocuirea pedepsei amenzii in cazul prevazut in art. 63^1 din Codul penal se dispune de instanta de executare.
Sesizarea instantei se face din oficiu sau de catre organul care, potrivit legii, executa amenda.

Art. 450. - Liberarea conditionata.
Liberarea conditionata se dispune, la cererea sau la propunerea facuta potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, de catre judecatoria in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere, iar in cazul prevazut in art. 62 alin. 3 din Codul penal, de catre tribunalul militar in a carui raza teritoriala se afla inchisoarea militara.
Cand instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea liberarii conditionate, prin hotararea de respingere fixeaza termenul dupa expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reinnoita, termen care nu poate fi mai mare de un an.
Instantele prevazute in alin. 1 se pronunta si asupra revocarii liberarii conditionate, in cazul cand instanta care a judecat pe condamnat pentru o alta infractiune nu s-a pronuntat in aceasta privinta.
Termenul de apel si cel de recurs sunt de 3 zile. Apelul si recursul declarate de procuror sunt suspensive de executare.
Instanta in fata careia hotararea a ramas definitiva este obligata sa comunice locului de detinere copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus revocarea liberarii conditionate.

Art. 450^1. - Incetarea executarii pedepsei la locul de munca.
Incetarea executarii pedepsei la locul de munca se dispune de judecatoria in a carei raza teritoriala se afla unitatea unde condamnatul executa pedeapsa.
Dispozitiile art. 450 alin. 2, 3 si 4 se aplica in mod corespunzator.
Instanta in fata careia hotararea a ramas definitiva este obligata sa comunice unitatii unde se executa pedeapsa, precum si organului de politie din localitatea in care isi are sediul unitatea, copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus incetarea pedepsei.

Art. 451. - Inlocuirea executarii pedepsei pentru militari.
Inlocuirea executarii pedepsei inchisorii cu executarea in inchisoare militara, in cazul condamnatilor care au devenit militari in termen in cursul judecatii la o instanta civila, precum si pentru cei care au devenit militari in termen dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, se dispune de catre tribunalul militar in a carui raza teritoriala se gaseste unitatea militara din care face parte cel condamnat, la sesizarea, comandantului.
Inlocuirea executarii pedepsei intr-o inchisoare militara, cu executarea intr-un loc de detinere in cazul condamnatilor care au fost trecuti in rezerva inainte de inceperea executarii pedepsei, se dispune de catre instanta prevazuta la alineatul precedent, din oficiu sau la sesizarea comandantului unitatii militare din care facea parte cel condamnat.

Art. 452. - Reducerea pedepsei pentru militari.
Reducerea pedepsei ce se executa in inchisoare militara in cazul si conditiile prevazute ln art. 62 alin. 2 din Codul penal se face la sesizarea comandantului acelei inchisori.
Instanta competenta sa reduca pedeapsa este tribunalul militar in a carui raza teritoriala se afla inchisoarea militara.

Sectiunea a II- a - Amanarea executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata

Art. 453. - Cazurile de amanare.
Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi amanata in urmatoarele cazuri:
a) cand se constata pe baza unei expertize medico-legale ca cel condamnat sufera de o boala care il pune in imposibilitate de a executa pedeapsa. In acest caz, executarea pedepsei se amana pana cand condamnatul se va gasi in situatia de a putea executa pedeapsa;
b) cand o condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an. In aceste cazuri, executarea pedepsei se amana pana la incetarea cauzei care a determinat amanarea;
c) cand din cauza unor imprejurari speciale executarea imediata a pedepsei ar avea consecinte grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucreaza. In acest caz executarea poate fi amanata cel mult 3 luni si numai o singura data.
Cererea de amanare a executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi facuta de procuror, de condamnat, de persoanele aratate in art. 362 alin. ultim, iar in cazul prevazut la lit. c) din prezentul articol, si de catre conducerea unitatii la care lucreaza condamnatul.
Dispozitiile prezentului articol se aplica si in cazul celui condamnat la executarea pedepsei la locul de munca. In situatia prevazuta la lit. b), executarea pedepsei poate fi amanata pe perioada stabilita de normele legale cu privire la concediul ce se acorda salariatelor inainte si dupa nastere.

Art. 454. - Instanta competenta.
Instanta competenta sa se pronunte asupra acordarii amanarii executarii pedepsei este instanta de executare.
Instanta de executare tine evidenta amanarilor acordate si la expirarea termenului ia masuri pentru emiterea mandatului de executare, iar daca mandatul a fost emis, ia masuri pentru aducerea lui la indeplinire.

Sectiunea a III- a - Intreruperea executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata

Art. 455. - Cazurile de Intrerupere.
Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi intrerupta in cazurile si in conditiile prevazute in art. 453, la cererea persoanelor aratate In alin. 2 al aceluiasi articol.

Art. 456. - Instanta competenta.
Instanta competenta sa dispuna asupra intreruperii executarii pedepsei este instanta de executare sau instanta in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere sau, dupa caz, unitatea unde se executa pedeapsa la locul de executare.

Art. 457. - Evidenta intreruperii executarii pedepsei.
Instanta care a acordat intreruperea comunica de indata aceasta masura locului de detinere sau, dupa caz, unitatii unde condamnatul executa pedeapsa si organului de politie, iar daca intreruperea a fost acordata de instanta in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere sau unitatea, aceasta comunica masura luata si instantei de executare.
Instanta de executare, administratia locului de detinere si unitatea unde condamnatul executa pedeapsa tin evidenta intreruperilor acordate.
Daca la expirarea termenului de intrerupere cel condamnat la pedeapsa inchisorii nu se prezinta la locul de detinere, administratia trimite de indata o copie de pe mandatul de executare organului de politie, in vederea executarii. Pe copia mandatului de executare se mentioneaza si cat a mai ramas de executat din durata pedepsei. Daca la expirarea termenului de intrerupere, cel condamnat la pedeapsa inchisorii cu executare la locul de munca nu se prezinta la unitate, aceasta instiinteaza de indata instanta de executare.
Administratia locului de detinere sau unitatea comunica instantei de executare data la care a reinceput executarea pedepsei.
Timpul cat executarea a fost intrerupta nu se socoteste in executarea pedepsei.

Sectiunea a IV- a - Inlaturarea sau modificarea pedepsei

Art. 458. - Intervenirea unei legi penale noi.
Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infractiune fapta pentru care s-a pronuntat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsa mai usoara decat cea care se executa ori urmeaza a se executa, instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire, dupa caz, a dispozitiilor art. 12, 14 si 15 din Codul penal.
Aplicarea dispozitiilor din alineatul precedent se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat de catre instanta de executare, iar daca cel condamnat se afla in executarea pedepsei, de catre instanta corespunzatoare in grad in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere sau unitatea unde condamnatul executa pedeapsa la locul de munca.

Art. 459. - Amnistia si gratierea.
Aplicarea amnistiei, cand intervine dupa ramanerea definitiva a hotararii, precum si aplicarea gratierii, se fac de catre un judecator de la instanta de executare iar daca cel condamnat se afla in executarea pedepsei, de catre un judecator de la instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere sau unitatea unde se executa pedeapsa la locul de munca.

CAPITOLUL IV - Dispozitii comune

Art. 460. - Procedura la instanta de executare.
Cand rezolvarea situatiilor reglementate in prezentul titlu este data in competenta instantei de executare, presedintele dispune citarea partilor interesate si ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu, in cazurile prevazute in art. 171.
Condamnatul arestat este adus la judecata numai in cazul cand i s-ar putea agrava situatia sau cand instanta considera necesara prezenta acestuia.
Participarea procurorului este obligatorie.
Dupa concluziile procurorului si ascultarea partilor, instanta se pronunta prin sentinta.
Dispozitiile cuprinse in partea speciala, titlul II, care nu sunt contrare dispozitiilor din acest capitol, se aplica in mod corespunzator.
Dispozitiile alineatelor precedente se aplica si in cazul in care rezolvarea uneia din situatiile reglementate in prezentul titlu este data in competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere sau unitatea unde cel condamnat executa pedeapsa. Solutia se comunica instantei de executare.

Art. 461. - Contestatia la executare.
Contestatia contra executarii hotararii penale se poale face in urmatoarele cazuri:
a) cand s-a pus in execulare o hotarare care nu era definitiva;
b) cand execularca este indreptata impotriva altei persoane decat cea prevazuta in hotararea de condamnare;
c) cand se iveste vreo nelamurire cu privire la hotararea care se executa sau vreo impiedicare la executare;
d) cand se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit in cursul executarii.
In cazurile prevazute la lit. a, b si d contestatia se face, dupa caz, la instanta prevazuta in alin. 1 sau 6 al arl. 460, iar in cazul prevazut la lit. c, la instanta care a pronuntat hotararea ce se executa.
Contestatia impotriva actelor de executare privind confiscarea averii se solutioneaza de instanta civila, potrivit legii civile.

Art. 462. - Rezolvarea contestatiei.
Procedura de rezolvare a contestatiei la executare este cea prevazuta in art. 460.
In cazul aratat in art. 461 lit. d, daca din hotararea pusa in executare nu rezulta datele si situatiile de existenta carora depinde solutionarea contestatiei, constatarea acestora se face de catre instanta competenta sa judece contestatia.

Art. 463. - Contestatia privitoare la dispozitiile civile.
Contestatia privitoare la executarea dispozitiilor civile ale hotararii se face, in cazurile prevazute in art. 461 lit. a si b, la instanta de executare prevazuta in arl. 460, iar in cazul prevazut de art. 461 lit. c, la instanta care a pronuntat hotararea ce se executa.
Procedura de rezolvare a acestei contestatii este cea prevazuta in art. 460 alin. 1 si 2.
Contestatia impotriva actelor de executare se solutioneaza de catre instanta civila potrivit legii civile.

Art. 464. - Contestatia privitoare la amenzile judiciare.
Contestatia contra executarii amenzilor judiciare se solutioneaza de catre instanta care le-a pus in executare.

TITLUL IV - Proceduri speciale

CAPITOLUL I - Urmarirea si judecarea unor infractiuni flagrante

Art. 465. - Infractiunea flagranta.
Este flagranta infractiunea descoperita in momentul savarsirii sau imediat dupa savarsire.
Este de asemenea considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savarsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune.
In cazurile de mai sus, orice persoana are dreptul sa prinda pe faptuitor si sa-l conduca inaintea autoritatii.

Art. 466. - Cazuri de aplicare a procedurii speciale.
Infractiunile flagrante pedepsite prin lege cu inchisoare mai mare de trei luni si cel mult 5 ani, precum si formele agravate ale acestor infractiuni, savarsite in municipii sau orase, in mijloace de transport in comun, balciuri, targuri, porturi, aeroporturi sau gari, chiar daca nu apartin unitatilor teritoriale aratate mai sus, precum si in orice loc aglomerat, se urmaresc si se judeca potrivit dispozitiilor prevazute in acest capitol, care se completeaza cu dispozitiile din prezentul cod.

Art. 467. - Constatarea infractiunii.
Organul de urmarire penala sesizat intocmeste un proces-verbal, in care consemneaza cele constatate cu privire la fapta savarsita. In procesul-verbal se consemneaza de asemenea declaratiile invinuitului si ale celorlalte persoane ascultate.
Daca este cazul, organul de urmarire penala strange si alte probe.
Procesul-verbal se citeste invinuitului, precum si persoanelor care au fost ascultate, carora li se atrage atentia ca pot completa declaratiile sau ca pot face obiectii cu privire la acestea.
Procesul-verbal se semneaza si de persoanele ascultate.

Art. 468. - Retinerea si arestarea invinuitului sau inculpatului.
Invinuitul este retinut. Retinerea dureaza 24 de ore. La sesizarea organului de cercetare sau din oficiu, procurorul poate emite mandat de arestare a invinuitului.
Daca procurorul apreciaza ca sunt suficiente dovezi pentru punerea in miscare a actiunii penale, da rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea in judecata, emitand totodata mandat de arestare a inculpatului.

Art. 469. - Continuarea cercetarii dupa restituire.
In cazul cand procurorul a emis mandat de arestare a invinuitului si a restituit cauza, organul de cercetare este obligat sa continue cercetarea si sa inainteze dosarul procurorului odata cu invinuitul, cel mai tarziu in 3 zile de la arestarea acestuia.
In cazul cand nu s-a putut efectua complet cercetarea in termenul aratat in alineatul precedent, continuarea cercetarii penale se face potrivit dispozitiilor procedurii obisnuite.

Art. 470. - Verificarea lucrurilor de cercetare penala.
Procurorul, primind dosarul, procedeaza la verificarea lucrarilor urmaririi penale si se pronunta in cel mult 2 zile de la primire, putand dispune trimiterea in judecata, scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale, potrivit arl. 262, ori restituirea cauzei potrivit art. 265.
Cand procurorul dispune trimiterea in judecata, intocmeste rechizitoriul, emite impotriva inculpatului mandat de arestare si inainteaza de indata instantei de judecata dosarul cauzei.
Daca procurorul restituie cauza pentru completarea sau refacerea urmaririi penale, urmarirea se efectueaza potrivit procedurii obisnuite. Dispozitiile art. 267 si 268 se aplica in mod corespunzator.

Art. 471. - Instanta competenta.
Competenta de judecata in cauzele privitoare la infractiunile flagrante prevazute in art. 466 este cea obisnuita.
Pentru municipiile impartite in sectoare, ministrul justitiei poate desemna una sau mai multe judecatorii care sa judece aceste cauze.

Art. 472. - Masuri pregatitoare.
Presedintele instantei fixeaza termenul de judecata, care nu poate depasi 5 zile de la data primirii dosarului, dispunand totodata aducerea cu mandat a martorilor.
Inculpatul este adus la judecata. Celelalte parti nu se citeaza.
Participarea procurorului la judecata este obligatorie.
Instanta verifica daca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute in art. 466.
Cand instanta constata ca in cauza nu sunt intrunite aceste conditii, judecata se face potrivit procedurii obisnuite.

Art. 473. - Judecata in prima instanta.
Instanta procedeaza la judecarea cauzei ascultand pe inculpat, martorii prezenti, precum si persoana vatamata daca este de fata. Judecata se face pe baza acestor declaratii si a lucrarilor din dosar.
Instanta poate dispune, din oficiu sau la cerere, administrarea de probe noi, in care scop ia masurile corespunzatoare, pe care le aduce la indeplinire in mod direct sau prin organele de politie.
Pentru administrarea probelor instanta poate acorda termene, care in total nu trebuie sa depaseasca 10 zile.

Art. 474. - Masuri cu privire la starea de libertate.
Cand instanta se desesizeaza pentru competenta sau retine cauza pentru a fi judecata potrivit procedurii obisnuite, ori amana judecarea cauzei potrivit art. 473 alin. ultim, trebuie sa dispuna asupra starii de libertate a inculpatului.

Art. 475. - Hotararea instantei.
Instanta este obligata sa se pronunte asupra cauzei in aceeasi zi in care s-au incheiat dezbaterile, sau cel mai tarziu in urmatoarele 2 zile.
Inculpatul aflat in stare de detinere este adus la pronuntare.
Hotararea trebuie redactata in cel mult 24 de ore.
Cand inculpatul a fost pus anterior in libertate, daca instanta pronunta pedeapsa inchisorii, poate dispune arestarea acestuia.
Instanta este obligata a dispune punerea in libertate a inculpatului arestat, in cazurile prevazute in art. 350 alin. 2 si 3, care se aplica in mod corespunzator.

Art. 476. - Actiunea civila.
Instanta examineaza actiunea civila numai daca persoana vatamata este prezenta si se constituie parte civila, iar pretentiile acesteia pot fi solutionate fara amanarea judecatii.
Daca persoana vatamata este o organizatie de stat sau publica ori o persoana lipsita de capacitate de execitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, instanta examineaza actiunea civila chiar in lipsa acestora si chiar daca nu s-au constituit parte civila, iar solutionarea actiunii civile nu duce la amanarea cauzei.
Daca nu sunt intrunite conditiile alineatelor precedente, instanta rezerva solutionarea actiunii civile pe calea unei actiuni civile separate, care este scutita de taxe de timbru.

Art. 477. - Apelul si recursul.
Termenul de apel si cel de recurs sunt de 3 zile de la pronuntare.
Dosarul cauzei se inainteaza instantei de apel sau, dupa caz, instantei de recurs in urmatoarele 24 de ore de la declararea apelului ori a recursului.
Judecarea in apel si in recurs se face de urgenta.

Art. 478. - Cazul infructiunilor concurente, indivizibile sau conexe.
In caz de concurs de infractiuni, cand procedura prevazuta in prezentul capitol se aplica numai unora dintre infractiunile concurente, se procedeaza la disjungere, urmarirea si judecarea infractiunilor facandu-se separat.
In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca procedura prevazuta in prezentul capitol se aplica numai unora dintre fapte ori unora dintre infractori, iar disjungerea nu este posibila, urmarirea si judecata se fac potrivit procedurii obisnuite.

Art. 479. - Cazuri cand nu se aplica procedura speciala.
Procedura prevazuta in prezentul capitol nu se aplica infractiunilor savarsite de minori.
In cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, daca acestea sunt flagrante si savarsite in conditiile prevazute in art. 466, constatarea savarsirii lor este obligatorie si se face potrivit art. 467. Procedura de urmarire si judecare prevazuta in acest capitol se aplica numai in cazul infractiunilor aratate in art. 279 lit. h si c si daca persoana vatamata a introdus in termen de 24 de ore de la savarsirea infractiunii flagrante plangerea prealabila la organul de urmarire penala. In acest scop persoana vatamata este chemata si indrumata sa faca plangerea in termenul mai sus aratat.

CAPITOLUL II - Procedura in cauzele cu infractori minori

Art. 480. - Dispozitii generale.
Urmarirea si judecarea infractiunilor savarsite de minori, precum si punerea in executare a hotararilor privitoare la acestia, se fac potrivit procedurii obisnuite, cu completarile si derogarile in prezentul capitol.

Art. 481. - Persoanele chemate la organul de urmarire.
Cand invinuitul sau inculpatul este minor ce nu a implinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, daca organul de urmarire penala considera necesar, citeaza pe delegatul autoritatii tutelare precum si pe parinti, iar cand este cazul, pe tutore, curator sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul.
Citarea persoanelor prevazute in alineatul precedent este obligatorie la efectuarea prezentarii materialului de urmarire penala.
Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor aratate in alin. 1 si 2 nu impiedica efectuarea acelor acte.

Art. 482. - Obligativitatea anchetei sociale.
In cauzele cu infractori minori, organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa dispuna efectuarea anchetei sociale.
Ancheta sociala consta in strangerea de date cu privire la purtarea pe care minorul o are in mod obisnuit, la starea fizica si mintala a acestuia, la antecedentele sale, la conditiile in care a fost crescut si in care a trait, la modul in care parintii, tutorele sau persoana in ingrijirea careia se afla minorul isi indeplinesc indatoririle lor fata de acesta si in general cu privire la orice elemente care pot servi la luarea unei masuri sau la aplicarea unei sanctiuni fata de minor.
Ancheta sociala se efectueaza de catre persoane desemnate de care autoritatea tutelara a consiliului popular in a carui raza teritoriala domiciliaza minorul.

Art. 483. - Compunerea instantei.
Cauzele in care inculpatul este minor se judeca potrivit regulilor de competenta obisnuita, de judecatori desemnati de catre ministrul justitiei.
Instanta compusa potrivit dispozitiilor alineatului precedent ramane competenta sa judece si face aplicatia dispozitiilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar daca intre timp inculpatul a implinit varsta de 18 ani.
Inculpatul care a savarsit infractiunea in timpul cand era minor, este judecat potrivit procedurii obisnuite, daca la data sesizarii instantei implinise varsta de 18 ani.

Art. 484. - Persoane chemate la judecarea minorilor.
Judecarea cauzei privind o infractiune savarsita de un minor se face in prezenta acestuia, cu exceptia cazului cand minorul s-a sustras de la judecata.
La judecarea cauzei se citeaza, in afara de parti, autoritatea tutelara si parintii, iar daca este cazul tutorele, curatorul sau persoana in ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul, precum si alte persoane a caror prezenta este considerata necesara de catre instanta.
Persoanele aratate in alineatul precedent au dreptul si indatorirea sa dea lamuriri, sa formuleze cereri si sa prezinte propuneri in privinta masurilor ce ar urma sa fie luate.
Neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica judecarea cauzei.

Art. 485. - Desfasurarea judecatii.
Sedinta in care are loc judecarea infractorului minor se desfasoara separat de celelalte sedinte.
Sedinta nu este publica. La desfasurarea judecatii pot asista persoanele aratate in articolul precedent, aparatorii partilor, precum si alte persoane cu incuviintarea instantei.
Cand inculpatul este minor sub 16 ani, instanta dupa ce il asculta poate dispune indepartarea lui din sedinta, daca apreciaza ca cercetarea judecatoreasca si dezbaterile ar putea avea o influenta negativa asupra minorului.

Art. 486. - Inculpati minori cu majori.
Cand in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori si altii majori si nu este posibila disjungerea, instanta judeca in compunerea prevazuta in art. 483 si dupa procedura obisnuita, aplicand insa cu privire la inculpatii minori dispozitiile cuprinse in acest capitol.

Art. 487. - Executarea mustrarii.
In cazul cand s-a luat fata de minor masura educativa a mustrarii, aceasta se executa de indata, in sedinta in care s-a pronuntat hotararea.
Cand din orice imprejurari masura mustrarii nu poate fi executata dupa pronuntare, se fixeaza un termen pentru cand se dispune aducerea minorului, citandu-se totodata parintii, ori daca este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul.

Art. 488. - Punerea in executare a libertatii supravegheate.
Cand instanta a luat fata de minor masura libertatii supravegheate, aceasta masura se pune in executare chiar in sedinta in care este pronuntata, daca minorul si persoana sau reprezentantul institutiei sau organizatiei speciale careia i s-a incredintat supravegherea sunt de fata.
Cand punerea in executare nu se poate face in aceeasi sedinta, se fixeaza un termen pentru care se dispune aducerea minorului si chemarea persoanelor prevazute in alineatul precedent.

Art. 489. - Revocarea si inlocuirea libertatii supravegheate.
Revocarea masurii libertatii supravegheate pentru vreuna din cauzele prevazute in art. 108 din Codul penal, cu exceptia cazului cand minorul a savarsit din nou o infractiune, se dispun de instanta care a pronuntat aceasta masura.

Art. 490. - Internarea minorului.
In cazul cand s-a luat fata de minor masura educativa a internarii intr-un centru de reeducare, instanta poate dispune, prin aceeasi hotarare, punerea in executare de indata a masurii luate. Punerea in executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotarare organului de politie de la locul unde se afla minorul.
Organul de politie ia masuri pentru internarea minorului.
Copia de pe hotarare se preda centrului de reeducare in care minorul este internat.
Centrul de reeducare comunica instantei efectuarea internarii.

Art. 491. - Schimbari privind masura internarii.
Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major, revocarea liberarii inainte de a deveni major, precum si ridicarea sau prelungirea masurii internarii intr-un centru de reeducare se dispun din oficiu sau la sesizare de judecatoria sau tribunalul care a judecat in prima instanta pe minor.
Aceeasi instanta este competenta sa dispuna ridicarea, prelungirea sau inlocuirea masurii internarii intr-un institut medical-educativ.

Art. 491^1. - Amanarea sau intreruperea executarii masurii internarii.
Executarea masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare poate fi amanata sau intrerupta in cazurile si conditiile prevazute de art. 453 si 455.

Art. 492. - Revocarea masurilor luate fata de minor.
Revocarea sau mentinerea masurilor educative precum si a masurii liberarii minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major, sau dintr-un institut medical-educativ, cand minorul a savarsit din nou o infractiune, se dispune de instanta competenta sa judece acea infractiune.

Art. 493. - Dispozitii privind apelul si recursul.
Dispozitiile art. 483 - 489 se aplica in mod corespunzator si la judecata in instanta de apel si de recurs, in cauzele privitoare la infractiuni savarsite de minori.

CAPITOLUL III - Procedura reabilitarii judecatoresti

Art. 494. - Instanta competenta.
Competenta sa se pronunte asupra reabilitarii judecatoresti este fie instanta care a judecat in prima instanta cauza in care s-a pronuntat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala domiciliaza condamnatul.

Art. 495. - Cererea de reabilitare.
Cererea de reabilitare judecatoreasca se face de condamnat, iar dupa moartea acestuia, de sot, sau de rudele apropiate. Sotul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pornita anterior decesului.
In cerere trebuie sa se mentioneze:
a) adresa condamnatului, iar cand cererea este facuta de alta persoana, adresa acesteia;
b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea si fapta pentru care a fost pronuntata acea condamnare;
c) localitatile unde condamnatul a locuit si locurile de munca pe tot intervalul de timp de la executarea pedepsei si pana la introducerea cererii, iar in cazul cand executarea pedepsei a fost prescrisa, de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la introducerea cererii;
d) temeiurile cererii;
e) indicatii utile pentru identificarea dosarului si orice alte date pentru care solutionarea cererii.
La cererea se anexeaza actele din care reiese ca sunt indeplinite conditiile reabilitarii.

Art. 496. - Masuri premergatoare.
Presedintele instantei, fixand termenul pentru solutionarea cererii de reabilitare, dispune citarea petitionarului si a persoanelor a caror ascultare o considera ca ar fi necesara, ia masuri pentru aducerea dosarului in care se gaseste hotararea de condamnare si cere o copie de pe fisa cu antecedente penale ale condamnatului.

Art. 497. - Respingerea cererii pentru lipsa conditiilor de forma.
Cererea de reabilitare se respinge pentru neindeplinirea conditiilor de forma in urmatoarele cazuri:
a) cand a fost introdusa inainte de termenul legal;
b) cand lipseste mentiunea prevazuta in art. 495 alin. 2 lit. a si petitionarul nu s-a prezentat la termenul de infatisare;
c) cand lipseste vreuna din mentiunile prevazute in art. 495 alin. 2 lit. h-e si petitionarul nu a completat cererea la prima infatisare si nici la termenul ce i s-a acordat in vederea completarii.
In cazul prevazut la lit. a, cererea poate fi repetata dupa implinirea termenului legal, iar in cazurile prevazute la lit. b si c, oricand.

Art. 498. - Solutionarea cererii.
La termenul fixat instanta asculta persoanele citate, concluziile procurorului si verifica daca sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru admiterea reabilitarii. Cand din materialul aflat la dosar nu rezulta date suficiente cu privire la indeplinirea conditiilor de reabilitare, instanta dispune completarea materialului de catre persoana intersata, iar daca considera necesar, cere de la organele competente relatii cu privire la comportarea celui condamnat.

Art. 499. - Situatii privind despagubirile civile.
Cand condamnatul sau persoana care a facut cererea de reabilitare dovedeste ca nu i-a fost cu putinta sa achite despagubirile civile si cheltuielile judiciare, instanta, apreciind imprejurarile, poate dispune reabilitarea sau poate sa acorde, in vederea solutionarii cererii, un termen pentru a achita in intregime sau in parte suma datorata. Acest termen nu poate 6 luni.
In caz de obligatie solidara, instanta fixeaza suma ce trebuie achitata, in vederea reabilitarii, de condamnat sau urmasii sai.
Drepturile acordate partii civile prin hotararea de condamnare nu se modifica prin hotararea data asupra reabilitarii.

Art. 500. - Suspendarea examinarii cererii.
Daca inainte de solutionarea cererii de reabilitare a fost pusa in miscare actiunea penala pentru o alta infractiune savarsita de condamnat, examinarea cererii se suspenda pana la solutionarea definitiva a cauzei privitoare la noua invinuire.

Art. 501. - Apelul si recursul.
Hotararea prin care instanta rezolva cererea de reabilitare este supusa apelului, iar hotararea pronuntata de instanta de apel este supusa recursului.

Art. 502. - Mentiuni despre reabilitare.
Dupa ramanerea definitiva a hotararii de reabilitare, instanta dispune sa se faca mentiune despre aceasta pe hotararea prin care s-a pronuntat condamnarea pentru care s-a admis reabilitarea.

Art. 503. - Anularea reabilitarii.
Anularea reabilitarii se hotaraste la cererea procurorului, de catre instanta prevazuta in art. 494.
Procedura prevazuta pentru solutionarea cererii de reabilitare se aplica in mod corespunzator si pentru solutionarea cererii de anulare.

CAPITOLUL IV - Repararea pagubei in cazul condamnarii sau luarii unei masuri preventive pe nedrept

Art. 504. - Cazuri care dau drepturi la reparatie.
Orice persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a stabilit prin hotarare definitiva ca nu a savarsit fapta imputata ori ca acea fapta nu exista.
Are dreptul la repararea pagubei si persoana care a fost arestata, iar ulterior, pentru motivele aratate in alineatul precedent, a fost scoasa de sub urmarire sau a fost achitata.
Nu are dreptul la repararea pagubei persoana care, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, cu intentie sau din culpa grava a stanjenit sau a incercat sa stanjeneasca aflarea adevarului.
Persoanelor aratate in alin. 1 si 2, care inainte de arestare erau incadrate in munca, li se calculeaza la vechimea in munca si timpul cat au fost arestate, iar persoanele aratate in alin. I li se calculeaza la vechimea in munca si timpul cat au executat pedeapsa la locul de munca.

Art. 505. - Actiunea pentru reparare.
Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita potrivit art. 504, iar dupa moartea acestuia poate fi continuata sau pornita de catre persoanele care se aflau in intretinerea sa.
Actiunea poate fi pornita in termen de un an de la ramanerea definitiva a hotararii de achitare sau de la data ordonantei de scoatere de sub urmarire.

Art. 506. - lnstanta competenta.
Pentru obtinerea reparatiei, persoana indreptatita se poate adresa tribunalului judetean in a carui raza teritoriala domiciliaza, chemand in judecata civila statul.
Statul este citat prin Ministerul Finantelor.

Art. 507. - Actiunea in regres.
In cazul in care repararea pagubei a fost acordata potrivit dispozitiilor art. 506, statul are actiune in regres impotriva aceluia care cu reacredinta sau din grava neglijenta a provocat situatia generatoare de daune.

CAPITOLUL V - Procedura in caz de disparitie a inscrisurilor judiciare

Art. 508. - Constatarea disparitiei.
In cazul disparitiei unui dosar sau a unui inscris care apartine unui astfel de dosar, organul de urmarire penala sau presedintele la care se gasea dosarul sau inscrisul intocmeste un proces-verbal, prin care constata disparitia si arata masurile care s-au luat pentru gasirea lui.
Pe baza procesului-verbal se procedeaza potrivit dispozitiilor prevazute in prezentul capitol.

Art. 509. - Obiectul procedurii.
Cand dosarul sau inscrisul disparut este reclamat de un interes justificat si nu poate fi refacut potrivit procedurii obisnuite, procurorul prin ordonanta sau instanta de judecata prin incheiere, dispune, dupa caz, inlocuirea sau reconstituirea dosarului ori inscrisului disparut.
Incheierea instantei se da fara citarea partilor, afara de cazul cand instanta considera necesara chemarea acestora. Incheierea nu este supusa nici unei cai de atac.

Art. 510. - Efectuarea procedurii speciale.
Inlocuirea sau reconstituirea se efectueaza de organul de urmarire penala ori de instanta de judecata inaintea careaia cauza se gaseste pendinte, iar in cauzele definitiv solutionate, de instanta la care dosarul se gaseste in conservare.
Cand constatarea disparitiei s-a facut de un organ de urmarire penala sau de o instanta de judecata, altele decat cele aratate in alineatul precedent, organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a constat disparitia trimite organului de urmarire penala sau instantei de judecata competente toate materialele necesare efectuarii ori reconstituirii inscrisului disparut.

Art. 511. - Inlocuirea inscrisului.
Inlocuirea inscrisului disparut are loc atunci cand exista copii oficiale de pe acel inscris. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata ia masuri pentru obtinerea copiei.
Copia obtinuta tine locul inscrisului original pana la gasirea acestuia.
Persoanei care a predat copia oficiala i se elibereaza o copie certificata de pe aceasta.

Art. 512. - Reconstituirea inscrisului.
Cand nu exista o copie oficiala de pe inscrisul disparut, se procedeaza la reconstituirea acestuia. Reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea inscrisurilor pe care le continea.
In vederea reconstituirii pot fi folosite orice mijloace de proba.
Rezultatul reconstituirii se constata, dupa caz, prin ordonanta organului de urmarire penala confirmata de procuror sau prin hotararea instantei data cu citarea partilor.
Hotararea de reconstituire este supusa apelului, iar hotararea pronuntata de instanta de apel este supusa recursului.

CAPITOLUL Vl - Asistenta judiciara internationala
Sectiunea I - Dispozitii generale.

Art. 513. - Modalitatile de reglementare.
Conditiile de realizare a asistentei judiciare internationale in materie penala sunt cele stabilite prin dispozitiile cuprinse in prezentul capitol, afara de cazul in care prin conventii ori in lipsa acestora, pe baza de reciprocitate, s-a stabilit altfel.

Sectiunea a II- a - Comisia rogatorie

Art. 514. - Comisia rogatorie in strainatate.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cand socoteste necesara efectuarea unui act procedural in strainatate, se adreseaza prin comisie rogatorie organului de urmarire penala sau instantei judecatoresti din strainatate, care are posibilitatea sa efectueze acel act.
Dispozitiile art. 134 sunt aplicabile.

Art. 515. - Transmiterea comisiei rogatorii.
Comisia rogatorie se inainteaza dupa caz, procurorului general sau ministrului justitiei, care la randul lor intervin la Ministerul Afacerilor Externe pentru transmiterea comisiei rogatorii.

Art. 516. - Valabilitatea actului efectuat.
Actul procedural indeplinit in tara straina, potrivit legii acelei tari, este valabil inaintea organelor judiciare romane.

Art. 517. - Comisia rogatorie din strainatate.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate efectua comisii rogatorii cerute de organe de urmarire penala ori de instante judecatoresti din strainatate.
Cererea pentru efectuarea comisiei rogatorii se trimite de catre Ministerul Afacerilor Externe, dupa caz, procurorului general ori ministrului justitiei, care sesizeaza organul de urmarire penala sau instanta de judecata competenta.

Art. 518. - Conditiile de prezentare a materialelor.
Cererea de comisie rogatorie adresata unei autoritati straine precum si inscrisurile care o insotesc trebuie sa fie traduse si legalizate potrivit regulilor privind inscrisurile oficiale ce urmeaza sa fie prezentate unor autoritati din strainatate.

Sectiunea a III-a - Recunoasterea hotararilor penale sau a altor acte judiciare straine

Art. 519. - Cazuri de recunoastere.
Hotararile penale definitive pronuntate de instantele judecatoresti din strainatate, precum si actele efectuate de organele judiciare penale din strainatate, daca sunt de natura sa produca, potrivit legii penale romane, efecte juridice penale, pot fi recunoscute.
Recunoasterea se poate face pe cale incidentala in cadrul unui proces penal in curs, de catre procuror in faza de urmarire sau de catre instanta de judecata in fata careia cauza este pedinte.
Recunoasterea hotararilor penale pronuntate de instantele judecatoresti din strainatate sau a altor acte judiciare straine se poate face si pe cale principala, de catre instanta de judecata sesizata in acest scop.

Art. 520. - Conditiile de recunoastere.
Recunoasterea hotararii sau a actelor judiciare straine are loc numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) hotararea a fost pronuntata de o instanta competenta sau actul emana de la un organ judiciar competent;
b) hotararea sau actul nu contravine ordinii publice din Romania;
c) hotararea sau actul judiciar poate produce efecte juridice in tara, potrivit legii penale romane.
Indeplinirea conditiei prevazute la lit. a se constata pe baza certificarii autoritatii competente a statului strain.

Art. 521. - Recunoasterea pe cale principala.
Recunoasterea pe cale principala a hotararii judecatoresti si a actelor judiciare straine se face la sesizarea procurorului, de catre judecatoria in a carei raza teritoriala se afla condamnatul.
Condamnatul se citeaza, iar odata cu citatia i se comunica hotararea straina impreuna cu actele ce o insotesc, in traducere romana.
Instanta, ascultand concluziile procurorului si declaratiile condamnatului, daca constata ca sunt intrunite conditiile legale, recunoaste hotararea penala straina si actele judiciare straine, iar in cazul cand pedeapsa pronuntata prin acea hotarare nu a fost executata sau a fost executata numai in parte, substituie pedespsei neexecutate sau restului de pedeapsa o pedeapsa corespunzatoare potrivit legii penale romane.

Art. 522. - Executarea dispozitiilor civile.
Executarea dispozitiilor civile dintr-o hotarare judecatoreasca penala straina se face potrivit legilor prevazute pentru executarea hotararilor civile straine.

DISPOZITII FINALE

Art. 523. - Termenii explicati in Codul penal. Termenii sau expresiile al caror inteles este anume explicat in Codul penal au acelasi inteles si in legea de procedura penala.

Art. 524. - Prezentul cod intra in vigoare pe data de 01-01-1969.

Home