Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
Art. 1.
Obiectul prezentei legi il constituie reglementarea protectiei
mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor
si elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila
a societatii.
Art. 2.
Formularea definitiilor din aceasta lege este cuprinsa in anexa
I, care face parte integranta din prezenta lege.
Art. 3.
Principiile si elementele strategice ce stau la baza prezentei
legi, in scopul asigurarii unei dezvoltari durabile, sunt:
a) principiul precautiei in luarea deciziei;
b) principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii
daunelor;
c) principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice
cadrului biogeografic natural;
d) principiul "poluatorul plateste";
e) inlaturarea cu prioritate a poluantilor care pericliteaza nemijlocit
si grav sanatatea oamenilor;
f) crearea sistemului national de monitorizare integrata a mediului;
g) utilizarea durabila;
h) mentinerea, ameliorarea calitatii mediului si reconstructia
zonelor deteriorate;
i) crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguvernamentale
si a populatiei la elaborarea si aplicarea deciziilor;
j) dezvoltarea colaborarii internationale pentru asigurarea calitatii
mediului.
Art. 4.
Modalitatile de implementare a principiilor si elementelor strategice
sunt:
a) adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu programele de
dezvoltare;
b) obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra
mediului in faza initiala a proiectelor, programelor sau activitatilor;
c) corelarea planificarii de mediu cu cea de amenajare a teritoriului
si de urbanism;
d) introducerea parghiilor economice stimulative sau coercitive;
e) rezolvarea, pe niveluri de competenta, a problemelor de mediu,
in functie de amploarea acestora;
f) elaborarea de norme si standarde, armonizarea acestora cu reglementarile
internationale si introducerea programelor pentru conformare;
g) promovarea cercetarii fundamentale si aplicative in domeniul
protectiei mediului;
h) instruirea si educarea populatiei, precum si participarea organizatiilor
neguvernamentale la elaborarea si aplicarea deciziilor.
Art. 5.
Statul recunoaste tuturor persoanelor dreptul la un mediu sanatos,
garantand in acest scop:
a) accesul la informatiile privind calitatea mediului;
b) dreptul de a se asocia in organizatii de aparare a calitatii
mediului;
c) dreptul de consultare in vederea luarii deciziilor privind
dezvoltarea politicilor, legislatiei si a normelor de mediu, eliberarea
acordurilor si a autorizatiilor de mediu, inclusiv pentru planurile
de amenajare a teritoriului si de urbanism;
d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociatii,
autoritatilor administrative sau judecatoresti in vederea prevenirii
sau in cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect;
e) dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit.
Art. 6.
Protectia mediului constituie o obligatie a autoritatilor administratiei
publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice
si juridice.
Art. 7.
Responsabilitatea privind protectia mediului revine autoritatii
centrale pentru protectia mediului si agentiilor sale teritoriale.
Art. 8.
Autoritatile pentru protectia mediului conduc procedura de autorizare
si emit acorduri si autorizatii de mediu in conformitate cu art.
11.
Cererea de acord de mediu este obligatorie pentru investitii noi,
modificarea celor existente si pentru activitatile prevazute in
anexa Il la prezenta lege.
Cererea de autorizatie este obligatorie la punerea in functiune
a obiectivelor noi care au acord de mediu si, in termen de un
an de la intrarea in vigoare a prezentei legi, pentru activitatile
existente.
Activitatile care nu implica lucrari de constructii-montaj necesita
numai autorizatie de mediu, cu exceptia celor prevazute la pct.
8 lit. g) si i) din anexa Il la prezenta lege.
Acordul si/sau autorizatia de mediu se elibereaza dupa obtinerea
tuturor celorlalte avize necesare, potrivit legii.
Art. 9.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza procedura
specifica de autorizare pentru activitatile economice si sociale,
modelul-cadru de intocmire a raportului privind studiul de impact
asupra mediului si nivelul competent sa elibereze acordul si/sau,
dupa caz, autorizatia de mediu, in termen de 60 de zile de la
intrarea in vigoare a prezentei legi.
Valabilitatea acordului si a autorizatiei de mediu este de maximum
5 ani.
Acordul sau autorizatia de mediu nu se emite in cazul in care
nici o varianta de proiect sau program pentru conformare nu prevede
eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele
si la reglementarile in vigoare.
Art. 10.
Acordul sau autorizatia de mediu poate fi revizuita, daca apar
elemente noi, necunoscute la data emiterii, si in cazul reinnoirii
acestora, cand se poate cere si refacerea raportului privind studiul
de impact asupra mediului.
Acordul sau autorizatia de mediu se suspenda pentru neconformare
cu prevederile precizate in acestea, dupa o somatie prealabila,
cu termen, si se mentine pana la eliminarea cauzelor care au determinat
suspendarea, dar nu mai mult de 6 luni.
Autoritatile pentru protectia mediului dispun, dupa expirarea
termenului de suspendare, oprirea executiei proiectului sau incetarea
activitatii.
Pentru activitatile existente care nu intrunesc conditiile de
autorizare, autoritatea pentru protectia mediului dispune efectuarea
bilantului de mediu si stabileste programul pentru conformare
de comun acord cu titularul. Dupa expirarea fiecarui termen acordat,
in caz de neconformare, autoritatea competenta pentru protectia
mediului dispune incetarea activitatii respective. Dispozitia
de incetare este executorie.
Litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau suspendarea acordului
sau a autorizatiei de mediu se solutioneaza potrivit legii contenciosului
administrativ.
Art. 11.
Procedura de evaluare a impactului asupra mediului consta din
fazele: preliminara, propriu-zisa si cea de analiza si validare.
Autoritatea pentru protectia mediului organizeaza si decide aplicarea
fazelor procedurii, dupa cum urmeaza:
a) cererea, insotita de descrierea proiectului, adresata in scris
autoritatii pentru protectia mediului de catre titularul proiectului
sau al activitatii;
b) incadrarea actiunii propuse in tipurile de activitati care
se supun sau nu studiului de impact asupra mediului; daca sunt
necesare informatii suplimentare, se poate cere titularului un
studiu preliminar;
c) analiza scopului actiunii propuse, cu participarea autoritatii
pentru protectia mediului, a titularului, a unor experti si reprezentanti
ai administratiei publice locale, care pot fi afectati de modificarile
de mediu generate de punerea in aplicare a acesteia
d) intocmirea de catre autoritatea pentru protectia mediului a
indrumarului cu problemele rezultate pe baza analizei conform
lit. c) si care trebuie urmarite in raportul privind studiul de
impact asupra mediului; comunicarea acestuia catre titular, o
data cu lista celorlalte avize necesar a fi obtinute;
e) prezentarea, de catre titularul proiectului sau al activitatii,
a raportului privind studiul de impact asupra mediului, tinand
seama de toate alternativele, inclusiv de cea de renuntare la
actiunea propusa;
f) analiza preliminara a raportului de catre autoritatea pentru
protectia mediului si acceptarea sau dispunerea motivata a refacerii
acestuia;
g) aducerea la cunostinta si dezbaterea publica a raportului;
consemnarea observatiilor si a concluziilor rezultate;
h) decizia finala a autoritatii pentru protectia mediului, facuta
publica si motivata pe baza celor constatate la lit. f) si g);
i) eliberarea sau respingerea motivata a acordului sau a autorizatiei
in maximum 30 de zile de la decizia finala.
Art. 12.
Procedura de autorizare este publica. Mediatizarea proiectelor
si activitatilor pentru care se cere acord sau autorizatie si
a studiilor de impact, precum si dezbaterea publica se asigura
de catre autoritatea pentru protectia mediului.
Studiile de impact se realizeaza prin unitati specializate, persoane
fizice sau juridice atestate, cheltuielile fiind suportate de
titularul proiectului sau al activitatii si atunci cand i se cere
refacerea sau reluarea studiului.
Raspunderea pentru realitatea informatiilor furnizate privind
actiunea propusa revine titularului, iar pentru corectitudinea
raportului studiului de impact, executantului acestuia.
Art. 13.
Autoritatile pentru protectia mediului incaseaza sumele provenite
din taxele pentru emiterea acordurilor si autorizatiilor de mediu.
Cuantumul taxelor se stabileste la propunerea autoritatii centrale
pentru protectia mediului, prin hotarare a Guvernului.
Art. 14.
La schimbarea destinatiei sau a proprietarului investitiei, precum
si la incetarea activitatilor generatoare de impact asupra mediului
este obligatorie asigurarea efectuarii bilantului de mediu de
catre fostul proprietar, in scopul stabilirii obligatiilor privind
refacerea calitatii mediului in zona de impact a activitatii respective.
Autoritatea competenta pentru protectia mediului revizuieste bilantul
de mediu, stabileste programul pentru conformare, iar fostul proprietar
negociaza cu noul proprietar asumarea unor obligatii anterioare
si compensatiile de care va beneficia prin aplicarea masuriior
de protectie si reconstructie ecologica.
Sectiunea a 2-a - Regimul substantelor si deseurilor periculoase, presum si al altor deseuri
Art. 15.
Activitatile supuse unui regim special de gestionare si gospodarire
privesc fabricarea, comercializarea si utilizarea substantelor
periculoase si transportul, tranzitul, depozitarea temporara sau
definitiva, distrugerea, manipularea, precum si importul si exportul
de substante si deseuri periculoase.
Art. 16.
Importul in Romania de deseuri de orice natura, in stare bruta
sau prelucrata, este interzis, cu exceptia anumitor categorii
de deseuri ce constituie resurse secundare de materii prime utile,
in conformitate cu reglementarile dispuse prin acte normative
propuse de autoritatea centrala pentru protectia mediului si aprobate
de Guvern.
Tranzitul si exportul de deseuri de orice natura se pot realiza
in conformitate cu acordurile si conventiile la care Romania este
parte.
Art. 17.
Activitatile prevazute la art. 15 si 16 sunt permise numai in
baza acorduiui si/sau autorizatiei de mediu.
Art. 18.
Autoritatea centrala si agentiile pentru protectia mediului, dupa
caz, supravegheaza si controleaza respectarea reglementarilor
privind substantele si deseurile periculoase.
Art. 19.
Autoritatile administratiei publice locale sunt obligate sa ia
masuri de prevenire si limitare a impactului asupra mediului al
substantelor si deseurilor de orice natura si sa anunte autoritatile
teritoriale pentru mediu despre orice activitate neconforma cu
reglementarile legale.
Art. 20.
Autoritatile vamale controleaza si raspund de aplicarea prevederilor
art. 17 referitoare la intrarea si iesirea substantelor si deseurilor
periculoase din tara, pe baza reglernentarilor autoritatii centrale
pentru protectia mediului.
Art. 21.
Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in domeniu:
a) sa tina evidenta stricta - cantitate, caracteristici, mijloace
de asigurare - a substantelor si deseurilor periculoase, inclusiv
recipientii si ambalajele acestora care intra in sfera lor de
activitate si sa furnizeze lunar autoritatilor competente pentru
protectia mediului datele necesare;
b) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu si sa aplice reglementarile
legale privind substantele si deseurile periculoase;
c) sa asigure, prin sisteme proprii, supravegherea mediului, pe
baza prevederilor din autorizatie, pentru identificarea si prevenirea
riscurilor, sa tina evidenta rezultatelor si sa anunte iminenta
sau producerea unor eliminari neprevazute sau a accidentelor;
autoritatilor competente pentru protectia mediului si de aparare
impotriva dezastrelor.
Art. 22.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza, in
termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi,
reglementarile privind:
a) amplasarea, amenajarea si supravegherea diferitelor tipuri
de depozite;
b) colectarea, prelucrarea, tratarea, neutralizarea deseurilor,
precum si reciclarea celor refolosibile;
c) transportul deseurilor;
d) refacerea cadrului natural al zonelor deteriorate;
e) instalatiile pentru incinerarea deseurilor industriale, menajere,
agricole si altele;
f) instalatiile de epurare a apelor uzate si a namolurilor;
g) folosirea namolurilor, a apelor uzate, a deseurilor industriale,
menajere si a celor rezultate din incinerare;
h) procedura de autorizare pentru amplasarea si amenajarea depozitelor,
transportul, incinerarea, prelucrarea si utilizarea deseurilor
de orice fel;
i) importul, exportul si tranzitul de deseuri si substante periculoase.
Art. 23.
Controlul gospodaririi deseurilor de orice fel revine autoritatilor
pentru protectia mediului si celorlalte autoritati competente,
potrivit legii.
Art. 24.
Autoritatile administratiei publice locale, persoanele fizice
si juridice, care au in profilul lor activitati supuse reglementarilor
cuprinse in art. 22, au urmatoarele obligatii:
a) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu, conform art.
22 lit. h);
b) sa depoziteze deseurile menajere, industriale, agricole sau
altele, numai pe suprafete autorizate in acest scop;
c) sa utilizeze, in cazul incinerarii deseurilor, numai instalatii
omologate de catre autoritatile pentru protectia mediului si sanatate;
d) sa amenajeze, conform competentelor atribuite prin lege, depozitele
de deseuri;
e) sa respecte conditiile de refacere a cadrului natural in zonele
de depozitare prevazute in acordul si/sau autorizatia de mediu
si sa garanteze, cu mijloace financiare, pentru aceasta;
f) sa recupereze deseurile refolosibile si sa le valorifice prin
unitati specializate;
g) sa foloseasca pe terenurile agricole numai deseurile autorizate
de autoritatile competente pentru protectia mediului, sanatate
si agricultura;
h) sa depoziteze in mediul subteran deseuri numai in cazul in
care detin acordul si/sau autorizatia de mediu.
Art. 25.
Ingrasamintele chimice, pesticidele si alte produse folosite in
profilaxia fitosanitara, sanitar-umana si veterinara se produc
numai prin tehnologii si biotehnologii autorizate.
Produsele vor fi insotite la livrare de normele tehnice de utilizare
autorizate, in conditiile stabilite prin lege.
Art. 26.
Ministerele competente, cu avizul autoritatii centrale pentru
protectia mediului, au urmatoarele obligatii:
a) sa reglementeze regimul produselor fitosanitare si al altor
pesticide care se utilizeaza in profilaxia sanitar-umana si veterinara
b) sa organizeze, la nivel teritorial, reteaua de laboratoare
pentru analiza si controlul ingrasamintelor chimice si al pesticidelor,
precum si ale concentratiilor pesticidelor in sol, recolte, furaje,
produse agroalimentare vegetale si animale
c) sa intocmeasca lista cu ingrasamintele chimice si pesticidele
din tara si strainatate, precum si cu limitele maxime admise ale
concentratiilor pesticidelor, potrivit standardelor internationale.
Lista ingrasamintelor chimice si a pesticidelor se intocmeste
in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei
legi si se actualizeaza anual.
Art. 27.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului impreuna cu autoritatile
pentru agricultura, silvicultura, sanatate si serviciile descentralizate
ale acestora in unitatile administrativ-teritoriale, dupa caz,
supravegheaza si controleaia modul de aplicare a reglementarilor
privind ingrasamintele chimice si pesticidele.
Art. 28.
Persoanele fizice si juridice care produc, comercializeaza si/sau
utilizeaza ingrasaminte chimice si pesticide au urmatoarele obligatii:
a) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu pentru fabricarea
acestora;
b) sa livreze, sa manipuleze, sa transporte si sa comercializeze
ingrasamintele chimice si pesticidele ambalate cu inscriptii de
identificare, avertizare, prescriptii de siguranta si folosire,
in conditii in care sa nu provoace contaminarea mijloacelor de
transport si a mediului;
c) sa depoziteze ingrasamintele chimice si pesticidele numai ambalate
si in locuri protejate;
d) sa nu foloseasca ingrasamintele chimice si pesticidele in zonele
sau pe suprafetele unde sunt instituite masuri speciale de protectie;
e) sa se administreze pesticide cu mijloace aviatice numai cu
avizul agentiilor pentru protectia mediului, directiilor sanitare
si al comisiilor judetene de baza melifera si stuparit pastoral,
potrivit reglementarilor in vigoare;
f) sa aplice, in perioada infloririi plantelor a caror polenizare
se face prin insecte, numai acele tratamente cu pesticide care
sunt selective fata de insectele polenizatoare;
g) sa nu foloseasca momeli periculoase, cu exceptia cazurilor
special autorizate.
Art. 29.
Regimul protectiei populatiei, mediului si a bunurilor materiale
impotriva expunerii la radiatii ionizante si asigurarea securitatii
surselor de radiatii se realizeaza prin aplicarea diverselor proceduri
si echipamente pentru mentinerea dozelor si riscurilor la nivelul
rational cel mai scazut, in limitele admise si in scopul prevenirii
accidentelor, limitarii si inlaturarii consecintelor acestora.
Art. 30.
Activitatile in domeniul nuclear necesita asigurarea mijloacelor
de protectie si securitate si se pot desfasura numai in baza acordului
si autorizatiei de mediu, eliberate potrivit art. 8.
Acordul si autorizatia de mediu privind instalatiile cu risc nuclear
major - centrale nuclearo-
electrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului
nuclear si depozite finale de combustibil nuclear ars - se emit
de catre Guvern.
Art. 31.
Autoritatea competenta in domeniul nuclear elaboreaza norme tehnice,
standarde si regulamente de aplicare privind:
a) protectia populatiei si a mediului in zone de risc nuclear;
b) protectia fizica a materialelor si a instalatiilor nucleare;
c) nivelurile si planurile de interventie care privesc si evenimentele
transfrontiera;
d) transportul substantelor radioactive;
e) proceduri specifice de autorizare.
Procedura de autorizare pentru instalatiile cu risc nuclear major
se elaboreaza in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare
a prezentei legi.
Art. 32.
Controlul activitatilor nucleare se face de catre autoritatea
centrala pentru protectia mediului si alte autoritati competente
potrivit legii.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului are urmatoarele
atributii:
a) organizeaza monitorizarea radioactivitatii mediului pe intreg
teritoriul tarii;
b) supravegheaza, controleaza si dispune luarea masurilor ce se
impun pentru respectarea prevederilor legale privind radioprotectia
mediului;
c) colaboreaza cu organele competente in apararea impotriva dezastrelor.
Art. 33.
Persoanele fizice si juridice care desfasoara activitati in domeniul
nuclear au urmatoarele obligatii:
a) sa respecte normele de radioprotectie si de securitate;
b) sa evalueze, direct sau prin forurile autorizate, riscul potential,
sa efectueze bilantul de mediu pentru activitatile existente si
sa ceara autorizatie de mediu;
c) sa aplice procedurile si sa prevada echipamentele pentru activitatile
noi, care sa permita realizarea nivelului rational cel mai scazut
al dozelor si riscurilor asupra populatiei si mediului si sa ceara
acord si autorizatie de mediu;
d) sa tina evidenta stricta a surselor de radiatii ionizante si
sa le asigure protectia fizica;
e) sa aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a
contaminarii radioactive a mediului si de evaluare a expunerii
grupurilor critice - populatia din zona de supraveghere - care
sa asigure ca nu vor fi incalcate conditiile prevazute in autorizatie,
de eliminari de substante radioactive si ca dozele se vor mentine
in limitele admise;
f) sa mentina in stare de functionare capacitatea de monitorizare
a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactiva
semnificativa care ar rezulta dintr-o eliminare accidentala de
substante radioactive;
g) sa efectueze inregistrarea rezultatelor supravegherii si a
dozelor estimate pentru grupurile critice;
h) sa raporteze, la intervalele stabilite, rezultatele inregistrarilor
autoritatilor competente;
i) sa raporteze prompt autoritatii competente orice crestere semnificativa
a contaminarii mediului si daca aceasta se datoreaza sau nu activitatii
desfasurate;
j) sa verifice continuu exactitatea presupunerilor facute prin
evaluarile probabilistice privind consecintele radiologice ale
eliberarilor radioactive.
Art. 34.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea
autoritatilor centrale de specialitate care gestioneaza resursele
naturale, elaboreaza, pe baza prezentei legi, reglementari tehnice
privind masurile de protectie a ecosistemelor, de conservare a
biodiversitatii, de gospodarire durabila a resurselor naturale
si pentru asigurarea sanatatii umane.
La proiectarea lucrarilor care pot modifica cadrul natural al
unei zone este obligatorie procedura de evaluare a impactului
asupra acesteia, urmata de avansarea solutiilor tehnice de mentinere
a zonelor de habitat natural, de conservarea functiilor ecosistemelor
si de ocrotire a organismelor vegetale si animale, inclusiv a
celor migratoare, cu respectarea altemativei si a conditiilor
impuse prin acordul si/sau autorizatia de mediu, precum si monitorizarea
proprie pana la indeplinirea acestora.
Suprafetele terestre si active supuse unui regim de conservare
ca habitate naturale sau pentru refacere ecologica sunt gestionate
de detinatorii ilegali numai in cazul cand acestia se angajeaza
sa aplice masurile de conservare stabilite de autoritatea centrala
pentru protectia mediului.
Detinatorii cu orice titlu, care aplica aceste masuri, sunt scutiti
de impozit; detinatorii particulari vor fi compensati, in raport
cu valoarea lucrarilor de refacere intreprinse.
Protejarea unor specii si organisme rare amenintate cu disparitia,
conservarea biodiversitatii si instituirea de arii protejate,
precum si masurile stabilite de autoritatile pentru protectia
mediului sunt prioritare in raport cu alte interese.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea
Academiei Romane si a Comisiei Nationale UNESCO, stabileste criteriile
pentru instituirea ariilor protejate si de conservare a biodiversitatii.
Art. 35.
Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor
acvatice are ca obiect mentinerea si ameliorarea calitatii si
productivitatii naturale ale acestora, in scopul evitarii unor
efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor
materiale.
Art. 36.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului elaboreaza, in
termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi,
reglementarile privind:
a) normele tehnice referitoare la protectia apelor si a ecosistemelor
acvatice, inclusiv a populatiei umane in cazul poluarilor accidentale
si in context transfrontiera;
b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apa
si a ecosistemelor acvatice, realizarea constructiilor hidrotehnice
pentru lucrarile de indiguire si regularizare a cursurilor de
apa, de irigatii si de desecare-drenaj;
c) standardele de emisie;
d) standardele de calitate a apelor;
e) cerintele de evacuare, epurare a apelor uzate si limitare a
evacuarii de efluenti in ape.
Art. 37.
Controlul respectarii reglementarilor de protectie a apelor si
a ecosistemelor acvatice este organizat si exercitat de catre
autoritatile de mediu, de ape, sanatate si de alte autoritati,
potrivit competentelor legale.
Art. 38.
Autoritatile pentru protectia mediului, pentru gospodarirea apelor,
impreuna cu autoritatile navigatiei, supravegheaza si controleaza
respectarea prevederilor si aplica masurile legale privind protectia
apelor ca urmare a activitatilor de navigatie, respectand conventiile
internationale in domeniu la care Romania este parte.
Art. 39.
Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii:
a) sa ceara acordul si/sau autorizatia de mediu pentru activitatile
prevazute in anexa Il la prezenta lege. Sunt exceptate de la autorizare
puturile forate la adancimi pana la 50 m pentru satisfacerea cerintelor
gospodariilor individuale;
b) sa respecte standardele de emisie si de calitate a apelor,
prevederile din acord si autorizatie si sa puna la dispozitia
laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de
apa pentru analiza;
c) sa nu arunce si sa nu depoziteze pe maluri, in albiile raurilor
si in zonele umede, deseuri de orice fel si sa nu introduca in
acestea explozibile, tensiune electrica, narcotice sau alte substante
periculoase;
d) sa nu spele in apele naturale autovehicule, utilaje si ambalaje
care au in continut uleiuri, combustibili lichizi, lubrifianti,
substante periculoase sau pesticide;
e) sa execute toate lucrarile de refacere a resurselor naturale,
de asigurare a migrarii faunei acvatice si de ameliorare a calitatii
apei, prevazute cu termen in acordul si autorizatia de mediu si
sa monitorizeze zona de impact;
f) sa se doteze, in cazul detinerii de nave, platforme plutitoare
sau foraje marine, cu instalatii de stocare sau tratare a deseurilor,
instalatii de epurare a apelor uzate si racorduri de descarcare
a acestora in instalatii de mal sau plutitoare;
g) sa amenajeze porturile cu instalatii de colectare, prelucrare,
reciclare sau neutralizare a deseurilor petroliere, menajere sau
de alta natura, stocate pe navele fluviale si maritime, si sa
constituie echipe de interventie in caz de poluare accidentala
a apelor si a zonelor de coasta;
h) sa nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare
direct in apele naturale si sa nu arunce de pe acestea nici un
fel de deseuri.
Art. 40.
Prin protectia atmosferei se urmareste prevenirea, limitarea deteriorarii
si ameliorarea calitatii acesteia pentru a evita manifestarea
unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si a bunurilor
materiale.
Art. 41.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului promoveaza politicile
regionale si globale, fundamentand principiile si actiunile specifice,
atat la nivel national cat si local, privind protectia atmosferei.
Politica nationala de protectie a atmosferei consta in principal
din urmatoarele:
a) introducerea de tehnici si tehnologii adecvate pentru retinerea
poluantilor la sursa;
b) gestionarea resursei de aer, in sensul reducerii emisiilor
de poluanti pana la realizarea celor mai scazute niveluri si care
sa nu depaseasca capacitatea de regenerare a atmosferei;
c) gestionarea resursei de aer, in sensul asigurarii calitatii
corespunzatoare securitatii sanatatii umane;
d) modernizarea si perfectionarea sistemului national de monitorizare
integrata a calitatii aerului.
Art. 42.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea
ministerelor competente, elaboreaza normele tehnice, standardele
si regulamentele de aplicare privind:
a) calitatea aerului in functie de factorii poluanti din atmosfera;
b) emisiile de poluanti atmosferici pentru surse fixe si mobile,
precum si conditiile de restrictie sau de interdictie pentru utilizare,
inclusiv pentru substantele care afecteaza stratul de ozon;
c) calitatea combustibililor si carburantilor, precum si reglementarile
privind vanzarea-cumpararea si transportul acestora;
d) pragul fonic si reglementari pentru limitarea zgomotelor;
e) supravegherea calitatii aerului, proceduri de prelevare si
analiza, amplasarea punctelor si instrumentelor pentru probare
si analiza, frecventa masuratorilor si altele;
f) identificarea, supravegherea si controlul agentilor economici
a caror activitate este generatoare de risc potential si/sau poluare
atmosferica;
g) sistemul de notificare rapida, in caz de poluare acuta a atmosferei
cu efecte transfrontiera, a autoritatilor desemnate cu aplicarea
Conventiei privind efectele transfrontiera ale accidentelor industriale.
Normele tehnice, regulamentele de aplicare, respectiv standardele,
se elaboreaza in termen de un an, respectiv 2 ani de la intrarea
in vigoare a prezentei legi.
Art. 43.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului supravegheaza si
controleaza aplicarea prevederilor legale privind protectia atmosferei,
in care scop:
a) constata aparitia episoadelor de poluare a atmosferei, da alerta
si/sau emite prognoze legate de acestea;
b) dispune incetarea temporara sau definitiva a activitatilor
generatoare de poluare in vederea aplicarii unor masuri de urgenta
sau pentru nerespectarea programului pentru conformare;
c) solicita masuri tehnologice, aplica restrictii si interdictii
in vederea prevenirii, limitarii sau eliminarii emisiilor de poluanti;
d) aplica sanctiunile prevazute de lege in caz de nerespectare
a masurilor dispuse.
Art. 44.
Proprietarii si detinatorii legali de teren sunt obligati sa intretina
si sa extinda perdelele si aliniamentele de protectie, spatiile
verzi, parcurile, gardurile vii pentru imbunatatirea capacitatii
de regenerare a atmosferei, protectia fonica si eoliana.
Art. 45.
Autoritatile vamale au obligatia sa nu permita intrarea/iesirea
din tara a surselor mobile poluante care nu respecta dispozitilie
autoritatilor competente, conform legii.
Art. 46.
Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii in domeniu:
a) sa respecte reglementarile privind protectia atmosferei, adoptand
masuri tehnologice adecvate de retinere si neutralizare a poluantilor
atmosferici;
b) sa doteze instalatiile tehnologice, care sunt surse de poluare,
cu sisteme de masura, sa asigure corecta lor functionare, sa asigure
personal calificat si sa furnizeze, la cerere sau potrivit programului
pentru conformare, autoritatilor pentru protectia mediului, datele
necesare;
c) sa imbunatateasca performantele tehnologice in scopul reducerii
emisiilor si sa nu puna in exploatare instalatiile prin care se
depasesc limitele maxime admise;
d) sa asigure, la cererea autoritatilor pentru protectia mediului,
diminuarea, modificarea sau incetarea activitatii generatoare
de poluare;
e) sa asigure masuri si dotari speciale pentru izolarea si protectia
fonica a surselor generatoare de zgomot si vibratii, sa verifice
eficienta acestora si sa puna in exploatare numai pe cele care
nu depasesc pragul fonic admis.
Art. 47.
Protectia solului, a subsolului si a ecosistemelor terestre, prin
masuri adecvate de gospodarire, conservare, organizare si amenajare
a teritoriului este obligatorie pentru toti detinatorii, indiferent
cu ce titlu.
Art. 48.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea
ministerelor competente, stabileste:
a) sistemul de monitorizare a calitatii solului in scopul cunoasterii
starii actuale si a tendintelor de evolutie a acesteia;
b) reglementarile privind protectia calitatii solului, subsolului,
a ecosistemelor terestre si conservarea biodiversitatii;
c) procedura de autorizare privind probleme de protectie a mediului,
cuprinse in planurile de amenajare a teritoriului, amenajarea
torentilor pentru intocmirea amenajamentelor silvice, combaterea
eroziunii solurilor, foraje de studii si prospectiuni geologice
si hidrogeologice, precum si pentru activitati miniere de extractie;
d) reglementari privind refacerea cadrului natural in zonele in
care solul, subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate
de fenomene naturale sau de activitati cu impact negativ asupra
mediului.
Art. 49.
Autoritatile centrale pentru agricultura si silvicultura au urmatoarele
obligatii:
a) sa elaboreze reglementari privind sistemele din agricultura,
tehnologiile de cultura a plantelor si de crestere a animalelor,
regenerarea padurilor, recoltarea, colectarea si transportul lemnului
si standardele de calitate a solurilor, in scopul mentinerii si
ameliorarii acestora, eliminarii consecintelor negative asupra
ecosistemelor terestre si acvatice si asigurarii conservarii functiilor
specifice, biodiversitatii si habitatelor naturale si sa le comunice
autoritatii centrale pentru protectia mediului;
b) sa tina evidenta terenurilor devenite improprii pentru productia
agricola si sa ofere, la solicitarea detinatorilor, asistenta
tehnica de specialitate pentru ameliorarea sau schimbarea folosintei;
c) sa indrume si sa exercite controlul tehnic de specialitate
pentru lucrarile de imbunatatiri funciare si agropedoameliorative;
d) sa indrume si sa ofere asistenta tehnica, la cererea cultivatorilor
de terenuri, privind cele mai adecvate tehnici si tehnologii de
gospodarire si ameliorare a solurilor.
Art. 50.
Controlul asupra respectarii reglementarilor legale privind protectia
si conservarea, ameliorarea si folosirea judicioasa a solurilor,
a subsolului si a ecosistemelor terestre se organizeaza si se
exercita de autoritatile pentru protectia mediului, precum si,
dupa caz, de alte autoritati ale administratiei publice competente,
potrivit dispozitiilor legale.
Art. 51.
Detinatorii de terenuri cu orice titlu, in scopul asigurarii protectiei
calitatii solurilor, au urmatoarele obligatii:
a) sa previna, pe baza reglementarilor in domeniu, deteriorarea
calitatii solurilor;
b) sa asigure la amplasarea, proiectarea, construirea si punerea
in functiune a obiectivelor de orice fel, ca si la schimbarea
destinatiei terenurilor, conditiile prevazute in acord si in autorizatia
de mediu;
c) sa nu arda miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa
fara autorizatie din partea autoritatii competente pentru protectia
mediului.
Art. 52.
Detinatorii, cu orice titlu, ai padurilor, vegetatiei forestiere
din afara fondului forestier si pajistilor au urmatoarele obligatii:
a) sa mentina suprafata impadurita a vegetatiei forestiere din
afara fondului forestier, inclusiv a jnepenisurilor, tufisurilor
si pajistilor existente, fiind interzisa reducerea acestora, cu
exceptia cazurilor prevazute de lege;
b) sa exploateze masa lemnoasa numai in limita posibilitatii padurilor,
stabilita de amenajamentele silvice si aprobata prin lege;
c) sa asigure respectarea regulilor silvice de exploatare si transport
tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, in scopul mentinerii
biodiversitatii padurilor si a echilibrului ecologic;
d) sa respecte regimui silvic pentru impadurirea suprafetelor
exploatate, stabilit de autoritatea centrala pentru silvicultura,
in acord cu conditiile de utilizare durabila a padurilor, prevazute
de autoritatea centrala pentru protectia mediului;
e) sa asigure aplicarea masurilor speciale de conservare pentru
padurile cu functii deosebite de protectie, situate pe terenuri
cu pante foarte mari, cu procese de alunecare si eroziune, pe
grohotisuri, stancarii, la limita superioara de altitudine a vegetatiei
forestiere, precum si pentru alte asemenea paduri;
f) sa respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetatiei
lemnoase de pe pasunile impadurite care indeplinesc functii de
protectie a solului si a resurselor de apa;
g) sa asigure exploatarea rationala, organizarea si amenajarea
pajistilor, in functie de capacitatea de refacere a acestora;
h) sa exploateze resursele padurii, fondul cinegetic si piscicol,
in limitele potentiaiului de regenerare, potrivit prevederilor
legale;
i) sa sesizeze autoritatile pentru protectia mediului despre accidente
sau activitati care afecteaza ecosistemele forestiere sau alte
asemenea ecosisteme terestre.
Art. 53.
Persoanele fizice sau juridice, care prospecteaza sau exploateaza
resursele subsolului, au urmatoarele obligatii:
a) sa ceara acord si/sau autorizatie de mediu potrivit legii si
sa respecte prevederile acestora;
b) sa refaca terenurile afectate, aducandu-le la parametrii productivi
si ecologici naturali sau la un nou ecosistem functional, in conformitate
cu prevederile si termenele din acord si/sau autorizatie, garantand
mijloace financiare pentru aceasta si monitorizand zona;
c) sa anunte autoritatile pentru protectia mediului sau pe cele
competente, potrivit legii, despre orice situatii accidentale
care pun in pericol ecosistemul terestru si sa actioneze pentru
refacerea acestuia.
Art. 54.
Pentru conservarea unor habitate naturale, a biodiversitatii care
defineste cadrul biogeografic al tarii, precum si a structurilor
si formatiuniior naturale cu valoare ecologica, stiintifica si
peisagistica, se mentine si se dezvolta reteaua nationala de arii
protejate si monumente ale naturii.
Ariile protejate si monumentele naturii se declara prin acte sau
reglementari cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamentele
silvice; cele declarate pana la data intrarii in vigoare a prezentei
legi
isi pastreaza aceasta calitate.
Ariile protejate sunt evidentiate in planurile de urbanism si
de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.
Art. 55.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului:
a) la propunerea Academiei Romane, declara noi zone pentru extinderea
retelei nationale de arii protejate si monumente ale naturii si
le incadreaza pe categorii;
b) organizeaza reteaua de supraveghere, de paza a ariilor protejate
si a monumentelor naturii si stabileste regimul lor de administrare
si de abordare turistica;
c) controleaza modul de aplicare a reglementarilor de catre cei
ce administreaza ariile protejate si monumentele naturii;
d) elaboreaza, editeaza, tine la zi si difuzeaza "Catalogul
ariilor protejate si al monumentelor naturii", presum si
"Cartea rosie a speciilor de plante si animale" din
Romania.
Art. 56.
Autoritatile administratiei publice locale asigura informarea
agentilor economici, a populatiei si a turistilor cu privire la
existenta in zona a ariilor protejate si a monumentelor naturii,
la semnificatia lor, la regulile si restrictiile stabilite, precum
si la sanctiunile aplicabile pentru nerespectarea statutului acestora.
Art. 57.
Autoritatile administratiei publice locale, la solicitarea agentiilor
pentru protectia mediului, a altor organizatii interesate, persoane
fizice sau juridice, pe baza documentatiei avizate de catre Academia
Romana, pot sa puna sub ocrotire provizorie, in vederea declararii,
arii protejate sau monumente ale naturii sau anumite obiective
care justifica aceasta.
Art. 58.
Detinatorii de suprafete terestre sau acvatice limitrofe ariilor
protejate, monumentelor naturii sau pe ale caror terenuri s-au
identificat elemente susceptibile de a fi ocrotite sunt obligati
sa respecte statutul acestora pentru a asigura transmiterea lor
generatiilor viitoare.
Art. 59.
Culegerea si comercializarea plantelor, capturarea prin orice
mijloace, detinerea si comercializarea animalelor declarate monumente
ale naturii, precum si dislocarea, detinerea si comercializarea
unor piese mineralogice, speologice si paleontologice, provenite
din locuri declarate monumente ale naturii, sunt interzise.
Introducerea pe teritoriul tarii, cu exceptia cazurilor prevazute
de lege, de culturi de microorganisme, plante si animale vii,
fara acordul eliberat de autoritatea centrala pentru protectia
mediului, cu consultarea Academiei Romane, este interzisa.
Art. 60.
In procesul de dezvoltare social-economica, al planurilor de urbanism
si amenajare a teritoriului si a localitatilor este obligatorie
respectarea principiilor ecologice, pentru asigurarea unui mediu
de viata sanatos. In acest scop, consiliile locale, precum si,
dupa caz, persoanele fizice si juridice, raspund pentru:
a) imbunatatirea microclimatului urban, prin amenajarea si intretinerea
izvoarelor si a luciilor de apa din interiorul localitatilor si
din zonele limitrofe acestora, infrumusetarea si protectia peisajului
si mentinerea curateniei stradale;
b) amplasarea obiectivelor industriale, a cailor si mijloacelor
de transport, a retelelor de canalizare, a statiilor de epurare,
a depozitelor de deseuri menajere, stradale si industriale si
a altor obiective si activitati; fara a se prejudicia salubritatea,
ambientul, spatiile de odihna, tratament si recreere, starea de
sanatate si de confort a populatiei;
c) respectarea regimului de protectie speciala a localitatilor
balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic si de agrement,
a monumentelor istorice, a ariilor protejate si a monumentelor
naturii. Este interzisa amplasarea de obiective si desfasurarea
unor activitati cu efecte daunatoare in perimetrul si in zonele
de protectie a acestora;
d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densitatii
de locuire, concomitent cu mentinerea, intretinerea si dezvoltarea
spatiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori si a
perdelelor de protectie stradala, a amenajamentelor peisagistice
cu functie ecologica, estetica si recreativa;
e) reglementarea, inclusiv prin interzicerea, temporara sau permanenta,
a accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfasurarii
unor activitati generatoare de disconfort pentru populatie in
anumite zone ale localitatilor cu predominanta spatiilor de locuit,
zone destinate tratamentului, odihnei, recreerii si agrementului;
f) adoptarea de masuri obligatorii, pentru toate persoanele fizice
si juridice, cu privire la intretinerea si infrumusetarea cladirilor,
a curtilor si imprejurimilor acestora, a spatiilor verzi din curti
si dintre cladiri, a arborilor si arbustilor decorativi;
g) initierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor
igienico-sanitare si de intretinere si dezvoltare a canalizarii
stradale.
Art. 61.
Autoritatile pentru protectia mediului precizeaza, la eliberarea
acordului de mediu pentru planurile de urbanism si amenajarea
teritorului, masurile de mentinere si ameliorare a fondului peisagistic
natural si antropic al fiecarei zone si localitati, zonele deteriorate
si conditiile de refacere peisagistica si ecologica a acestora
si de dezvoltare a spatiilor verzi si controleaza realizarea acestora.
Art. 62.
Autoritatile administratiei publice locale, persoanele fizice
si juridice care administreaza domeniul public au obligatia sa
asigure realizarea masurilor si a conditiilor prevazute la art.
61.
Schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi prevazute
in planurile urbanistice se face potrivit legii.
Art. 63.
Autoritatile pentru protectia mediului si consiliile locale vor
initia actiuni de informare si participare, prin dezbatere publica
privind programele de dezvoltare urbanistica si gospodarie comunala,
asupra importantei masurilor destinate protectiei mediului si
asezarilor umane.
Art. 64.
Autoritatea centrala pentru protectia mediului are urmatoarele
atributii si raspunderi:
a) elaboreaza si promoveaza strategia nationala de mediu pentru
dezvoltarea durabila in termen de un an de la intrarea in vigoare
a prezentei legi;
b) elaboreaza recomandarile pentru strategiile sectoriale si politica
de mediu, stabilind termene in concordanta cu etapele parcurse
in tranzitia catre economia de piata, precum si planificarea de
mediu corelata cu cea de amenajare a teritoriului si de urbanism,
restaurarea si reconstructia ecologica, in scopul asigurarii strategiei
nationale de mediu;
c) creeaza cadrul organizatoric care sa permita accesul la informatii
si participarea la deciziile privind mediul - politici, reglementari,
proceduri de autorizare, planuri de dezvoltare a teritoriului
si urbanism - pentru celelalte autoritati ale administratiei publice
centrale si locale, a organizatiilor neguvernamentale si populatiei;
d) initiaza proiecte de legi, norme tehnice, reglementari, proceduri
si directive in concordanta cu standardele internationale; avizeaza
normele si alte reglementari elaborate de alte ministere si departamente
privitoare la activitati cu impact negativ asupra mediului sau
de catre organizatii de protectia mediului si controleaza aplicarea
acestora. Proiectele de legi speciale, mentionate la cap. Vl,
vor fi initiate in termen de pana la 2 ani, iar reglementarile
in temmen de pana la un an de la intrarea in vigoare a prezentei
legi, cu exceptia cazurilor cand este altfel prevazut in prezenta
lege;
e) organizeaza sistemul national de monitorizare integrata de
fond si de impact, pentru toti factorii de mediu si sistemul de
inspectie privind mediul, in termen de un an de la intrarea in
vigoare a prezentei legi;
f) creeaza cadrul institutional-administrativ, pentru identificarea
si promovarea programelor de cercetare, pentru formarea si instruirea
unui personal calificat pentru supraveghere, analiza, evaluare
si control al mediului si atesta acest personal;
g) numeste comisii de experti, cand este cazul, pentru revizuirea
bilantului de mediu; autorizeaza laboratoarele proprii pentru
controlul calitatii mediului, al substantelor si deseurilor periculoase,
al pesticidelor si indica tipurile de analize cerute si laboratoarele
de referinta;
h) elaboreaza si implementeaza programe; elaboreaza materiale
educative privind importanta protectiei mediului;
i) urmareste aplicarea programului si a masurilor pentru respectarea
conventiilor internationale la care Romania este parte pe linie
de mediu;
j) urmareste si analizeaza aplicarea prezentei legi si intocmeste
anual rapoarte privind starea mediului, pe care le prezinta Guvernului;
rapoartele se publica;
k) colaboreaza cu organizatii si autoritati similare din alte
tari si reprezinta Guvernul in relatiile internationale pe linie
de protectia mediului;
I) propune Guvernului reduceri sau scutiri de taxe, impozite,
precum si alte facilitati fiscale pentru titularii activitatilor
care inlocuiesc substantele periculoase in procesul de fabricatie
sau investesc in procesele tehnologice si produse care reduc impactul
sau riscul de impact negativ asupra mediului, ca si pentru cei
care realizeaza masurile speciale de protectie, conservare si
reconstructie ecologica, stabilite de autoritatea centrala pentru
protectia mediului;
m) aplica sanctiuni titularilor activitatilor pentru neconformare;
n) publica directive si indruma celelalte ministere si departamente,
agentii economici, persoanele fizice si juridice, in scopul diminuarii
efectelor negative ale activitatilor economice asupra mediului
si incurajarii tehnicilor si tehnologiilor adecvate pentru mediu;
o) pune la dispozitia celor interesati datele centralizate privind
starea de mediu, programele si politica centrala de protectie
a mediului;
p) se consulta periodic cu reprezentantii organizatiilor neguvernamentale
si cu alti reprezentanti ai societatii civile pentru stabilirea
strategiei generale de mediu si luarea deciziilor in cazuri care
pot afecta mediul;
r) pregateste, in colaborare cu Ministerul Finantelor, aplicarea
de noi instrumente financiare care favorizeaza protectia si imbunatatirea
calitatii factorilor de mediu, in conformitate cu cele aplicate
pe plan international;
s) organizeaza, in termen de 2 ani de la promulgarea prezentei
legi, corpul de control ecologic;
t) in situatii speciale, constatate pe baza datelor obtinute din
supravegherea mediului, autoritatea centrala de mediu are imputernicirea
de a declara, cu informarea Guvernului, zone de risc inalt de
poluare in anumite regiuni ale tarii si obligatia de a elabora,
impreuna cu alte institutii centrale si autoritatile locale, programe
speciale pentru inlaturarea riscului survenit in aceste zone.
Dupa eliminarea factorilor de risc inalt de poluare, pe baza noilor
date rezultate din supravegherea evolutiei starii mediului, zona
respectiva este declarata reintrata in normalitate.
Art. 65.
Agentiile pentru protectia mediului indeplinesc la nivel teritorial
atributiile si raspunderile autoritatii centrale pentru protectia
mediului careia i se subordoneaza, potrivit art. 64 lit. b), c),
d), h), i), j), m), o), p), r) si t) si fac raport cu privire
la activitatile desfasurate pe perioada anului financiar si a
aplicarii programelor de mediu, pe care iI publica in presa locala.
Art. 66.
Pentru exercitarea functiilor sale, autoritatea centrala pentru
protectia mediului:
a) solicita informatiile necesare: ministerelor, autoritatilor
administratiei publice locale, persoanelor fizice si juridice,
cu referire la prevederile art. 64 lit. a), b), d), e), f), h),
i), j), 1), p), r) si t);
b) numeste pe inspectorii sefi si acrediteaza inspectorii la nivel
teritorial.
Art. 67.
Inspectorii, numiti de autoritatea centrala pentru protectia mediului
pentru a-si exercita atributiile, pot intra, in conditiile legii,
cu autorizatia autoritatilor de mediu, oricand si in orice incinta
unde se desfasoara o activitate generatoare de impact negativ
asupra mediului.
Persoana fizica sau juridica prejudiciata, ca urmare a exercitarii
atributiilor de inspectie, poate depune plangere la instanta judecatoreasca
competenta, in termen de 30 de zile de la data constatarii acesteia.
Cuantumul compensatiei pentru eventualele daune produse se stabileste
prin acordul partilor, iar in caz de neintelegeri, de catre instanta
competenta.
Sectiunea a 2-a - Atributii si raspunderi ale altor autoritati centrale si locale
Art. 68.
Autoritatile administratiei publice centrale si locale sunt obligate
sa comunice autoritatii centrale pentru protectia mediului, respectiv
agentiilor teritoriale, toate informatiile solicitate conform
art. 66 lit. a) si sa aplice prevederile prezentei legi.
Art. 69.
Autoritatile administratiei publice centrale au urmatoarele obligatii:
a) sa asigure in structura lor organizatorica compartimente cu
atributii in protectia mediului, incadrate cu personal de specialitate;
b) sa dezvolte, cu sprijinul autoritatii centrale pentru protectia
mediului, programe de restructurare in acord cu strategia nationala
pentru mediu si politicile de mediu si sa asiste pe agentii economici
din subordine la implementarea programelor pentru conformare;
c) sa elaboreze normele si reglementarile specifice domeniului
de activitate pe linia protectiei mediului si sa le inainteze
pentru avizare autoritatii centrale pentru protectia mediului;
d) sa semnaleze masura in care unele prevederi pot impiedica vreo
autoritate sa actioneze eficient pentru protectia mediului si,
totodata, sa arate progresul facut prin aplicarea prezentei legi.
Art. 70.
Ministerul Sanatatii are urmatoarele atributii si raspunderi:
a) supravegheaza evolutia starii de sanatate a populatiei in raport
cu calitatea mediului;
b) controleaza calitatea apei si a produselor alimentare;
c) elaboreaza, in colaborare cu autoritatea centrala pentru protectia
mediului, norme de igiena a mediului si controleaza respectarea
acestora;
d) raporteaza periodic despre influenta mediului asupra sanatatii
populatiei si colaboreaza cu autoritatea centrala pentru protectia
mediului in stabilirea si aplicarea masurilor privind ameliorarea
calitatii vietii. Rapoartele se publica anual;
e) colaboreaza cu celelalte ministere cu retea sanitara proprie
in vederea cunoasterii exacte a starii de sanatate a populatiei
si de protectie a mediului din domeniile lor de activitate.
Art. 71.
Ministerul Apararii Nationale are urmatoarele atributii:
a) elaboreaza norme si instructiuni specifice, in concordanta
cu legislatia interna si cu respectarea principiilor ecologice
ale protectiei mediului, pentru domeniile sale de activitate;
b) supravegheaza respectarea de catre personalul Ministerului
Apararii Nationale a normelor de protectia mediului pentru activitatile
din zonele militare;
c) controleaza actiunile si aplica sanctiuni pentru incalcarea
de catre personalul Ministerului Apararii Nationale a legisiatiei
de protectia mediului in domeniul militar.
Art. 72.
Ministerul invatamantului asigura adaptarea planurilor si programelor
de invatamant, la toate nivelurile, in scopul insusirii notiunilor
si principiiior de ecologie si de protectia mediului, pentru constientizarea,
instruirea si formarea in acest domeniu.
Art. 73.
Ministerul Cercetarii si Tehnologiei promoveaza tematici de studii
si programe de cercetare care raspund prioritatilor stabilite
de autoritatea centrala pentru protectia mediului in acest domeniu
.
Art. 74.
Ministerul Transporturilor si Ministerul de Interne asigura, pe
baza normelor avizate de autoritatea centrala pentru protectia
mediului, controlul:
a) gazelor de esapament;
b) intensitatii zgomotelor si vibratiilor produse de autovehicule;
c) transportului de materiale.
Art. 75.
Ministerul Turismului si Ministerul Tineretului si Sportului elaboreaza
programe educationale in scopul formarii unui comportament responsabil
fata de mediu si incurajeaza aplicarea principiilor ecoturismului.
Art. 76.
Autoritatile administratiei publice locale au urmatoarele atributii
si raspunderi:
a) supravegheaza aplicarea prevederilor din planurile de urbanism
si amenajarea teritoriului, in acord cu planificarea de mediu;
b) supravegheaza pe agentii economici din subordine pentru prevenirea
eliminarii accidentale de poluanti sau depozitarii necontrolate
de deseuri si dezvolta sisteme de colectare a deseurilor refolosibile;
c) adopta programe pentru dezvoltarea retelelor de canalizare,
de colectare a apelor pluviale, de aprovizionare cu apa potabila,
pentru spatii de epurare a apelor uzate ale localitatilor, precum
si pentru transportul in comun;
d) asigura servicii cu specialisti in ecologia urbana si protectia
mediului si colaboreaza in acest scop cu autoritatile competente
pentru protectia mediului;
e) promoveaza o atitudine corespunzatoare a comunitatilor in legatura
cu importanta protectiei mediului.
Art. 77.
Autoritatile vamale indeplinesc atributiile ce le revin prin prezenta
lege.
Art. 78.
Politia si Garda financiara sunt obligate sa acorde sprijin, la
cerere, reprezentantilor autoritatilor pentru protectia mediului
in exercitarea atributiilor lor.
Art. 79.
Protectia mediului constituie o obligatie a tuturor persoanelor
fizice si juridice, in care scop:
a) solicita autoritatilor pentru protectia mediului acord si/sau
autorizatie de mediu, dupa caz, potrivit prezentei legi;
b) asista persoanele imputernicite cu inspectia, punandu-le la
dispozitie evidenta masuratorilor proprii, toate documentele relevante
si le faciliteaza controlul activitatilor si prelevarea de probe;
c) se supun ordinului de incetare temporara sau definitiva a activitatii;
d) suporta costul pentru repararea prejudiciului si inlatura urmarile
produse de acesta, restabilind conditiile anterioare producerii
prejudiciului;
e) asigura sisteme proprii de supraveghere a instalatiilor si
proceselor tehnologice si pentru analiza si controlul poluantilor
pe raza de incidenta a activitatilor desfasurate si evidenta rezultatelor,
in scopul prevenirii si evitarii riscurilor tehnologice si eliberarilor
accidentale de poluanti in mediu si raporteaza lunar rezultatele
supravegherii mediului autoritatii competente pentru protectia
mediului;
f) informeaza autoritatile competente si populatia in caz de eliminari
accidentale de poluanti in mediu sau de accident major;
g) restructureaza, pentru activitatile existente, si propun, la
solicitarea autorizatiei, programe pentru conformare, in termen
de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi;
h) adopta solutii adecvate pentru mediu la propunerea proiectelor
sau activitatilor noi, precum si pentru modificarea celor existente;
i) nu degradeaza mediul natural sau amenajat prin depozitari necontrolate
de deseuri de orice fel.
Art. 80.
Raspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent
de culpa. In cazul pluralitatii autorilor, raspunderea este solidara.
In cazul activitatilor generatoare de risc major, asigurarea pentru
daune este obligatorie.
Art. 81.
Incalcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea civila,
contraventionala sau penala, dupa caz.
Art. 82.
Constituie contraventii urmatoarele fapte si se sanctioneaza astfel:
1. cu amenda de la 50.000 lei la 300.000 Iei pentru persoane fizice
si de la 250.000 lei la 1.500.000 lei pentru persoane juridice,
pentru incalcarea prevederilor din lege privind:
a) obligatiile autoritatilor publice centrale si locale mentionate
ia art. 9 alin. 3, art. 12 alin. 1, art. 14 alin. 2, art. 31,
38, 44, art. 60 lit. a), d)-f), art. 62 alin. 1, art. 68, art.
69 lit. a)-c), art. 70 lit. a)-d), art. 71, 72, 73, 74, 75, art.
76 lit. a)-e), art. 77 si 78;
b) cererea de acord/autorizatie mentionata la art. 51 lit. c);
c) reglementarile mentionate la art. 51 lit. a);
d) reglementarile pentru protectia ecosistemelor terestre mentionate
la art. 52 lit. a), c) si art. 79 lit. i).
2. Cu amenda de la 100 000 lei la 600.000 lei pentru persoane
fizice si de la 500.000 Iei la 3.000.000 Iei pentru persoane juridice,
pentru incalcarea prevederilor din lege privind:
a) obligatiile autoritatilor publice locale mentionate la art.
19, art. 24 lit. dj si f), art. 56, art. 60 lit. b) si art. 62
alin. 2;
b) furnizarea si utilizarea datelor corecte in elaborarea studiilor
de impact mentionate la art. 12 alin. 3;
c) masurile, dotarile, prevederile legale mentionate la art. 46
lit. e) si art. 52 lit. h);
d) reglementarile pentru ingrasaminte chimice, pesticide si orice
alte substante chimice, protectia apelor si arii protejate mentionate
la art. 28 lit c) si art. 39 lit. d).
3. Cu amenda de la 150.000 lei la 750.000 lei pentru persoane
fizice si de la 750.000 lei la 3.750.000 lei pentru persoane juridice,
pentru incalcarea prevederilor din lege privind:
a) obligatiile autoritatilor administratiei porturilor mentionate
la art. 39 lit. g);
b) conformarea la dispozitiile autoritatii pentru protectia mediului,
mentionate la art. 46 lit. d) si art. 79 lit. b);
c) cererea de acord/autorizatie mentionata la art. 1S17, art.
21 lit. b), art. 24 lit. a)-c), g)-h), art. 28 lit. a), e), g),
art. 33 lit. b), c), art. 34 alin. 2, art. 39 lit. a), art. 51
lit. b), art. 53 lit. a), art. 59 alin. 2 si art. 79 lit. a) si
g);
d) standardele, normele, performantele tehnologice, mentionate
la art. 33 lit. a), art. 39 lit. b) si art. 46 lit. c);
e) reglementarile pentru ingrasaminte chimice, pesticide si orice
alte substante chimice, utilizarea de resurse de radiatii ionizante,
protectia atrnosferei si apelor, exploatarea rationala a resurselor
naturale si respectarea regimului special de protectie, mentionate
la art. 28 lit. b), d) si f), art. 33 lit. j), art. 39 lit. c),
f) si h), art. 46 lit. a), art. 52 lit b), art. 58, art. 59 alin.
1 si art. 60 lit. c);
f) sistemele proprii de supraveghere mentionate la art. 21 lit.
c), art. 33 lit. e) si 0 si art. 46 lit. b);
g) evidenta substantelor mentionate la art. 21 lit. a) si art.
33 lit. d), g) si h);
h) refacerea cadrului natural si/sau conservarea naturii, mentionata
la art. 24 lit. e), art. 39 lit. e), art. 52 lit. f)-g) si art.
79 lit. d) si h).
4. Cuantumul amenzilor se actualizeaza anual prin hotarare a Guvernului.
Art. 83.
Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de
catre personalul imputernicit in acest scop de autoritatea publica
centrala pentru protectia mediului, de catre ofiterii si subofiterii
de politie, de catre personalul imputernicit al administratiei
publice judetene si locale si de personalul Ministerului Apararii
Nationale imputernicit in domeniile sale de activitate, potrivit
competentelor legale.
Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de
aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 30 de
zile de la data comunicarii actului.
Plangerile se solutioneaza de catre judecatoria competenta.
Prevederiie Legii 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor,
cu exceptia art. 25, 26 si 27, sunt aplicabile.
Art. 84.
Constituie infractiuni faptele mentionate mai jos si se pedepsesc
astfel:
1. Cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda de la 250.000
lei la 1.500.000 lei, daca acestea au fost de natura sa puna in
pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala:
a) arderea miristilor, stufului, tufarisurilor si vegetatiei ierboase
din ariile protejate si de pe terenurile supuse refacerii ecologice
(art. 54 alin. 2 si 3);
b) defrisarea vegetatiei lemnoase din afara fondului forestier,
situata pe terenuri cu pante foarte mari sau la limita superioara
a vegetatiei forestiere [art. 52 lit. e)];
c) provocarea de poluare accidentala, datorita nesupravegherii
executarii lucrarilor noi, functionarii instalatiilor, echipamentelor
tehnologice si de tratare si neutralizare, mentionate in prevederile
acordului si/sau autorizatiei de mediu [art. 79 lit. e)];
d) provocarea de poluare prin evacuarea, cu stiinta, in apa, in
atmosfera sau pe sol, a unor deseuri sau substante periculoase
[art 79 lit. i)].
2. Cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 500.000
lei la 3.000.000 lei, daca faptele au fost de natura sa puna in
pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala:
a) nerespectarea restrictiilor sau interdictiilor stabilite pentru
protectia apelor si atmosferei [art. 35-
38, art 39 lit. a), b), c), e), f), g) si h) si art. 46 lit. a)
- d)];
b) folosirea de momeli periculoase si de mijloace electrice pentru
omorarea animalelor salbatice si a pestilor in scopul consumului
sau comercializarii [art. 28 lit. g) si art. 39 lit. c)];
c) spalarea in apele naturale a ambalajelor de pesticide si de
alte substante periculoase, precum si a utilajelor cu care s-au
transportat sau aplicat acestea [art. 39 lit. d)];
d) producerea de zgomote peste limitele admise, daca prin aceasta
se pune in pericol grav sanatatea umana [art. 46 lit. e)];
e) nerespectarea restrictiilor si a interdictiilor la vanat si
pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege
si in zonele cu regim de protectie integrala [art. 52 lit. h)
si art. 59 alin. 1];
f) continuarea activitatii dupa suspendarea acordului sau autorizatiei
de mediu (art. 10 alin. 2);
g) nesupravegherea si neasigurarea depozitelor de deseuri si substante
periculoase [art. 21 lit. a) si art. 28 lit. c)].
3. Cu inchisoare de la 1 la 5 ani:
a) eliberarea acordului si/sau autorizatiei de mediu fara documentatia
obligatorie si completa (art. 9 alin. 3);
b) prezentarea in studiile si analizele de impact a unor concluzii
si informatii false (art. 12 alin. 3);
c) introducerea in tara a unor deseuri sau substante periculoase
in scopul depozitarii si/sau distrugerii (art. 16);
d) nesupunerea la testare a oricarei substante noi din tara sau
strainatate (art. 15-17);
e) transportul sau tranzitul de pesticide, substante sau deseuri
periculoase fara autorizatie [art. 15, 16 si art. 21 lit. b)].;
f) omisiunea de a raporta prompt despre orice accident major [art.
21 lit. c)];
g) incinerarea deseurilor periculoase in instalatii neomologate
[art. 24 lit. c)];
h) amenajarea, fara autorizatie, de depozite subterane sau de
suprafata pentru deseuri periculoase [art. 24 lit. d) si h)];
i) depozitarea in spatii subterane a deseurilor sau substantelor
periculoase [art. 24 lit. d) si h)];
j) fabricarea, livrarea si utilizarea substantelor periculoase
si a pesticidelor neautorizate (art. 25);
k) nerespectarea interdictiilor in legatura cu utilizarea pe terenuri
agricole, de pesticide sau ingrasaminte chimice [art. 28 lit.
d), e) si f)];
I) provocarea, datorita nesupravegherii surselor de radiatii ionizante,
a contaminarii mediului si/sau a expunerii populatiei la radiatii
ionizante [art. 33 lit. f)];
m) omisiunea de a raporta prompt cresterea peste limitele admise
a contaminarii mediului [art. 33 lit. i)];
n) descarcarea apelor uzate si a deseurilor de pe nave sau platforme
plutitoare direct in apele naturale [art. 39 lit. h)];
o) ascunderea unor date sau difuzarea de catre functionarii publici
de informatii false in legatura cu calitatea mediului si sanatatea
umana [art. 64 lit. j), art. 68];
p) continuarea activitatii dupa dispunerea incetarii acesteia
[art. 79 lit. c)];
r) neluarea masurilor de limitare a impactului asupra mediului
a substantelor sau deseurilor periculoase (art. 19);
s) aprobarea si facilitarea intrarii in tara a deseurilor si substantelor
periculoase (art. 20).
4. Cu inchisoare de la 2 la 7 ani:
a) aplicarea necorespunzatoare sau neluarea masurilor de interventie
in caz de accident nuclear;
b) refuzul interventiei in cazul poluarii accidentale a apelor
si a zonelor de coasta [art. 39 lit. g)];
c) provocarea, cu stiinta, de poluare prin evacuarea sau scufundarea
in apele naturale, direct sau de pe nave sau platforme plutitoare,
a unor substante sau deseuri periculoase [art. 39 lit. h)].
5. Daca faptele prevazute la punctele 3 si 4 au pus in pericol
sanatatea sau integritatea corporaia a unui numar mare de persoane,
au avut vreuna dintre urmarile aratate in art. 182 din Codul penal
ori au cauzat o paguba materiala importanta, pedeapsa este inchisoarea
de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar in cazul
in care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube
importante economiei nationale, pedeapsa este inchisoarea de la
7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseste.
Art. 85.
Constatarea si cercetarea infractiunilor se fac din oficiu de
catre organele de urmarire penala, conform competentei legale.
Art. 86.
Organizatiile neguvernarnentale au drept la actiune in justitie
in vederea conservarii mediului, indiferent cine a suferit prejudiciul.
Art. 87.
In sensul prezentei legi autoritatea centrala de protectia mediului
este Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului.
Art. 88.
In scopul aplicarii eficiente a masurilor de protectia mediului,
se vor reglementa prin legi speciale, revizuite sau noi, care
sa dezvolte dispozitiile generale din prezenta lege, domeniile:
a) regimul substantelor si al deseurilor periculoase;
b) gospodarirea deseurilor menajere, industriale si agricole;
c) regimul pesticidelor;
d) regimul privind asigurarea radioprotectiei;
e) desfasurarea activitatilor nucleare si asigurarea securitatii
surselor de radiatii, inclusiv raspunderea civila pentru daune
nucleare;
f) gospodarirea apelor si a ecosistemelor acvatice;
g) gospodarirea lucrarilor de imbunatatiri funciare;
h) protectia litoralului si a zonelor costiere;
i) piscicultura si pescuitul;
j) protectia atmosferei;
k) gospodarirea si conservarea pajistilor;
I) gospodarirea fondului forestier;
m) protectia fondului cinegetic si vanatoarea;
n) ocrotirea albinelor si protectia florei melifere;
o) gospodarirea obiectivelor de interes speologic, geologic si
paleontologic;
p) ariile protejate si monumentele naturii;
r) raspunderea pentru prejudiciile aduse mediului.
Art. 89.
La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Legea 9/1973
privind protectia mediului inconjurator, publicata in B.Of. 91/23-06-1973,
precum si orice alte dispozitii contrare prezentei legi.
acord de mediu
- actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile de
realizare a unui proiect sau a unei activitati din punct de vedere
al impactului asupra mediului;
arie protejata
- o zona delimitata geografic, cu elemente naturale rare sau in
procent ridicat, desemnata sau reglementata si gospodarita in
sensul atingerii unor obiective specifice de conservare, cuprinde
parcuri nationale, rezervatii naturale, rezervatii ale biosferei,
monumente ale naturii si altele;
atmosfera
- masa de aer care inconjoara suprafata terestra, incluzand si
stratul de ozon;
autorizatie de mediu
- actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiiie si
parametrii de functionare, pentru activitatile existente si pentru
cele noi, pe baza acordului de mediu;
autorizatie pentru activitatea nucleara
- act tehnico-juridic prin care autoritatea-competenta de reglementare
autorizeaza pe titularul activitatii sa amplaseze, sa proiecteze,
sa achizitioneze, sa fabrice, sa produca, sa construiasca, sa
transporte, sa importe, sa exporte, sa primeasca, sa Iocalizeze,
sa puna in functiune, sa posede, sa foloseasca, sa opereze, sa
transfere, sa dezafecteze si sa dispuna de orice sursa de radiatii
ionizante, instalatii nucleare sau amenajari pentru gospodarirea
deseurilor radioactive;
bilant de mediu
- procedura de a obtine informatii asupra cauzelor si consecintelor
efectelor negative cumulate anterioare si anticipate, care face
parte din actiunea de evaluare a impactului asupra mediului;
biodiversitate
- diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele
acvatice si terestre, precum si dintre complexele ecologice din
care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor,
dintre specii si intre diversitatea din interiorul speciilor,
dintre specii si intre ecosisteme;
biotehnologie
aplicatie tehnologica in care se utilizeaza sisteme biologice,
organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea
sau modificarea de produse sau procedee cu folosinta specifica;
deteriorarea mediului
- alterarea caracteristicilor fizico-chimice si structurale ale
componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii si
productivitatii biologice a ecosistemelor naturale si antropizate,
afectarea echilibrului ecologic si a calitatii vietii cauzate,
in principal, de poluarea apei, atmosferei si solului, supraexploatarea
resurselor, gospodarirea si valorificarea lor deficitara, ca si
prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului;
deseuri
- substante rezultate in urma unor procese biologice sau tehnologice
care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile;
deseuri periculoase
- deseuri toxice, inflamabile, explozive, infectioase, corosive,
radioactive sau altele, care, introduse sau mentinute in mediu,
pot dauna acestuia, plantelor, animalelor sau omului;
dezvoltare durabila
- dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fara
a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a le satisface
pe ale lor;
echilibru ecologic
- ansamblul starilor si inter relatiilor dintre elementele componente
ale unui sistem ecologic, care asigura mentinerea structurii,
functionarea si dinamica armonioasa a acestuia;
ecosistem
- complex dinamic de comunitati de plante, animale si microorganisme
si mediul lor lipsit de viata, care interactioneaza intr-o unitate
functionala;
ecoturism
- practicarea unui turism cu respectarea regulilor de protectie
a mediului;
efluent
- orice forma de deversare in mediu, emisie punctuala sau difuza,
inclusiv prin scurgere, jeturi, injectie, inoculare, depozitare,
vidanjare sau vaporizare;
emisii
- poluanti evacuati in mediu, inclusiv zgomote, vibratii, radiatii
electromagnetice si ionizante, care se manifesta si se masoara
la locul de plecare din sursa;
evaluarea impactului asupra mediului
- cuantificarea efectelor activitatii umane si a proceselor naturale
asupra mediului, a sanatatii si securitatii omului, precum si
a bunurilor de orice fel;
habitat
- locul sau tipul de loc in care un organism sau o populatie exista
in mod natural;
mediu
- ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul,
apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile
organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale
in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv
valorile materiale si spirituale;
monitorizarea mediului
- sistem de supraveghere, prognoza, avertizare si interventie,
care are in vedere evaluarea sistematica a dinamicii caracteristicilor
calitative ale factorilor de mediu, in scopul cunoasterii starii
de calitate si semnificatiei ecologice a acestora, evolutiei si
implicatiilor sociale ale schimbarilor produse, urmate de masuri
care se impun;
monument al naturii
- specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolati,
formatiuni si structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic;
poluant
- orice substanta solida, lichida, sub forma gazoasa sau de vapori
sau forma de energie (radiatie electromagnetica, ionizanta, termica,
fonica sau vibratii) care, introdusa in mediu, modifica echilibrul
constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune
bunurilor materiale;
prejudiciu
- efect cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor,
bunurilor sau mediului provocat de poluanti, activitati daunatoare
sau dezastre;
program pentru conformare
- plan de masuri cuprinzand etape care trebuie parcurse in intervale
de timp precizate prin prevederile autorizatiei de mediu, de catre
autoritatea competenta, in scopul respectarii reglementarilor
privind protectia mediului;
resurse naturale
- totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite
in activitatea umana: resurse neregenerabile - minerale si combustibili
fosili -, regenerabile - apa, aer, sol, flora, fauna salbatica
- si permanente - energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor;
risc ecologic potential
- probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului,
care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare;
substante periculoase
- orice substanta sau produs care, folosit in cantitati, concentratii
sau conditii aparent nepericuloase, prezinta risc semnificativ
pentru om, mediu sau bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante,
inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive;
sursa de radiatii ionizante
- entitate fizica, naturala, fabricata sau utilizata ca element
al unei activitati care poate genera expuneri la radiatii, prin
emitere de radiatii ionizante sau eliberare de substante radioactive;
titularul proiectului sau al activitatii
- persoana fizica sau juridica care propune, detine si/sau gospodareste
o activitate economica sau sociala;
utilizare durabila
- folosirea resurselor regenerabile intr-un mod si o rata care
sa nu conduca la declinul pe termen lung al acestora, mentinand
potentialul lor in acord cu necesitatile si aspiratiile generatiilor
prezente si viitoare;
zona umeda
- zona cu exces de umiditate care include mlastini, regiuni inundabile,
limane, estuare si lagune.
1. Transporturi
1.1. Trafic rutier
a) autostrazi;
b) sosele cu flux intens;
c) alte drumuri principale; toate drumurile din ariile protejate;
d) parcuri pentru stationare (terenuri sau cladiri) pentru mai
mult de 300 de masini;
e) linii noi de transport in comun.
1.2. Trafic feroviar
a) noi linii de cale ferata;
b) alte instalatii feroviare, inclusiv dublarea sau extinderea
liniilor existente.
1.3. Navigatia pe ape
a) instalatii portuare pentru navele companiilor publice de navigatie;
b) porturi industriale cu instalatii fixe de incarcare si descarcare;
c) porturi de agrement cu mai mult de 100 de locuri de acostare
(amarare);
d) cai navigabile.
1.4. Navigatie aeriana
a) aeroporturi;
b) aerodromuri, cu exceptia helioporturilor;
c) helioporturi in ariile protejate.
2. Energie
2.1. Productie de energie
a) instalatii destinate producerii de energie nucleara (centrale
nuclearoelectrice), instalatii in care are loc o reactie nucleara
autointretinuta (reactori de cercetare), instalatii destinate
extractiei si productiei de combustibili nucleari si alte instalatii
generatoare de radiatii ionizante;
b) instalatii termice destinate productiei de energie cu putere
mai mare de 10 MW;
c) centrale hidroelectrice cu putere mai mare de 1 MW;
d) instalatii geotermice, inclusiv cele care exploateaza caldura
apelor subterane;
e) uzine de gaz, cocserii, instalatii de lichefiere a carbunelui;
f) prospectarea, explorarea si exploatarea petrolului, gazului
natural sau carbunelui si a altor resurse minerale, inclusiv a
celor din mare.
2.2. Transport si stocare de energie
a) instalatii de transport prin conducte al combustibililor sau
carburantilor lichizi sau gazosi;
b) liniile aeriene si cabluri de inalta tensiune ingropate, dimensionate
pentru 220 kv sau mai mult;
c) rezervoarele destinate stocarilor de gaz, de combustibili sau
de carburanti;
d) depozite de carbune si de alte resurse minerale;
e) construirea mijloacelor de transport pentru hidrocarburi, substante
si deseqri periculoase
3. Constructii hidrotehnice
a) lucrari de regularizare a nivelului sau a scurgerii apelor
din lacurile naturale;
b) amenajari hidrotehnice ca: indiguiri, corectii, instalatii
pentru retinerea aluviunilor sau pentru protectia contra inundatiilor;
c) descarcari de material sedimentar in lacuri;
d) exploatarea de pietris nisip, namol terapeutic sau de alte
materiale din lacuri, cursuri de apa sau din panzele de apa subterana
(cu exceptia extragerilor punctuale motivate de prevenirea inundatiilor);
e) lucrari de captare a apelor subterane si de suprafata;
f) lucrari de amenajare a zonei de coasta si de exploatare a resurselor
naturale aferente;
g) puturi de alimentare cu apa, mai adanci de 50 m.
4. Eliminarea deseurilor si a ambalajelor
a) depozite destinate stocarii temporare sau definitive a deseurilor
periculoase si radioactive;
b) instalatii de prelucrare si tratare a deseurilor radioactive;
c) cimitire;
d) descarcari si/sau depozitari de materiale inerte;
e) descarcari controlate, bioactive; f) descarcari controlate
pentru deseuri stabilizate;
g) instalatii destinate triajului, tratarii, reciclarii sau incinerarii
deseurilor;
h) depozite provizorii pentru deseuri sub forma lichida, solida
sau pastoasa (maloasa);
i) instalatii de tratare a apelor uzate.
5. Apararea nationala (Cu respectarea legislatiei
in domeniu! apararii nationale.)
a) arsenale, terenuri de tir si de exercitii pentru armata;
b) aerodromuri militare;
c) alte instalatii apartinand armatei, care sunt asimilabile unuia
dintre tipurile de instalatii mentionate in prezenta anexa.
6. Sport, turism, agrement
a) teleferice si teleschiuri (pentru punerea in valoare turistica
a noilor partii de schi sau a noilor zone situate in domeniile
de schi deja existente sau pentru legarea intre ele a diferitelor
partii de schi);
b) piste pentru vehicule cu motor, destinate manifestarilor sportive;
c) tunuri cu zapada;
d) stadioane care au tribune fixe prevazute sa adaposteasca mai
mult de 20.000 de spectatori;
e) parcuri de distractie;
f) zone verzi.
7. Industrie
a) uzine de aluminiu;
b) otelarii;
c) uzine de metale neferoase;
d) instalatii destinate pretratarii si topirii metalelor vechi;
e) instalatii pentru sinteza produsilor chimici, inclusiv a apei
grele;
f) instalatii pentru transformarea produselor chimice;
g) depozite destinate stocarii produselor chimice;
h) fabrici de explozivi si de munitii;
i) abatoare si macelarii cu o capacitate de productie mai mare
de 5.000 tone pe an;
j) fabrici de ciment;
k) fabrici de sticla cu capacitati de productie mai mari de 20.000
tone pe an;
I) fabrici de celuloza si hartie;
m) fabrici destinate extragerii si transformarii liantilor si
materialelor care contin lianti;
n) fabrici care produc panouri de aglomerate;
o) instalatii pentru preluerarea lemnului;
p) instalatii pentru produse textile si de pielarie;
r) fabricarea, comercializarea si utilizarea substantelor periculoase
si a pesticidelor;
s) instalatii de depozitare a produselor petroliere, petrochimice
si chimice;
t) unitati industriale pentru fabricarea produselor alimentare
si agrotehnice;
u) unitati de ecarisaj.
8. Alte lucrari sau instalatii
a) imbunatatiri funciare realizate prin lucrari de arta, precum
si interventiile pe suprafete care sunt rnai mari de 200 ha si/sau
acompaniate de masuri tehnice in scopuri agricole, ca irigarea
sau desecarea terenurilor agricole pe suprafete mai mari de 20
ha, ca si proiecte generale de scoatere din circuitul agricol;
b) cariere de pietris, nisip si alte exploatari de extragere a
materialelor nefolosite in scopul producerii de energie;
c) constructii si instalatii pentru cresterea animalelor de ferma
cu capacitati rnai mari de - 100 locuri pentru bovinele de carne;
- 500 locuri pentru porcii pentru carne; - 6.000 Iocuri pentru
gaini ouatoare; - 6.000 locuri pentru pui pentru carne; - 1.500
Iocuri pentru curcani pentru carne;
d) centre comerciale;
e) Iocuri de transbordare a marfurilor si centre de distribuire;
f) echipamente fixe destinate transmiterii electrice sau radioelectrice
de semnale, imagini sau sunete (numai echipamentele de transmisie),
cu o putere mai mare de 500 kW;
g) defrisari de vegetatie forestiera din afara fondului forestier;
h) ameriajari piscicole,
i) importul si exportul plantelor si al animalelor din fauna si
flora spontana;
j) planurile de urbanism si amenajare a teritoriului.
Lista activitatilor care se supun procedurii de evaluare a impactului pentru obtinerea acordului si/sau autorizatiei de mediu se va completa de catre autoritatea centrala pentru protectia mediului cu orice activitate noua, nesunoscuta la data intocmirii listei.